256,150 matches
-
densitate și o duritate foarte mare, lucruri care îl fac utilizat la construcția de capete tăietoare la mașini de forat, la burghie. Se aliază cu oțelul (2-3%) pentru obținerea unor oțeluri speciale, foarte dure, care se uzează greu, metalul în stare pură fiind casant. Datorită densității sale mari wolframul este folosit și pentru ecranaje ca protecție de raze. Efectul de ecranaj este mai bun decât cel al plumbului, dar este mai rar folosit datorită costurilor mai mari și pentru că wolframul e
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
carbonați. Cadmiul este un metal alb-strălucitor, moale, ductil și maleabil, este stabil în aer. Cadmiul este un element chimic din grupa metalelor de tranziție, are numărul atomic 48 și unitatea atomică de masă 112.41. Cadmiul funcționează în combinații în stare de valență 2, face mulți compuși bivalenți, iar în cea mai mare parte aceștia sunt anorganici. Simbolul chimic al cadmiului este Cd. Densitatea cadmiului este de 8,65g/cm3, duritatea 2. Cadmiul are un aspect argintiu metalic, este un metal
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
iar în cea mai mare parte aceștia sunt anorganici. Simbolul chimic al cadmiului este Cd. Densitatea cadmiului este de 8,65g/cm3, duritatea 2. Cadmiul are un aspect argintiu metalic, este un metal moale, ductil, electropozitiv, structura cristalină este hexagonală, starea de agregare este solidă și este foarte rezistent față de agenții de coroziune. Cadmiul nu apare în mod natural, principalele minerale de cadmiu sunt greenochitul (sulfura de cadmiu CdS), având 77% cadmiu, otavitul (carbonat de cadmiu CdCO3) și monteponitul (oxidul de
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
de exemplu după lovitura de stat din Tailanda (2006), atunci când apare amenințarea unor proteste antiguvernamentale (China 1989), și așa mai departe. Legea marțială poate fi declarată și în cazul unor dezastre naturale, deși unele țări folosesc o construcție legală separată, starea de urgență. În multe țări legea marțială prevede anumite reguli specifice, cum ar fi interzicerea circulației după anumite ore (seara). De cele mai multe ori, puterea judecătorească este exercitată de tribunale militare, numite curți marțiale. De asemenea, autoritățile pot să dispună lipsirea
Lege marțială () [Corola-website/Science/304498_a_305827]
-
Cs și cu numărul atomic 55. Din punct de vedere fizic, metalul este moale, de culoare argintie-aurie, cu un punct de topire de 28 °C (82 °F), aceasta făcându-l unul dintre singurele cinci metale care se pot afla în stare lichidă sau într-o stare de trecere dintre starea lichidă și cea solidă la temperatura camerei. l este un metal alcalin și are proprietăți fizico-chimice asemănătoare cu cele ale rubidiului și ale potasiului. Metalul este foarte reactiv și piroforic, reacționând
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
55. Din punct de vedere fizic, metalul este moale, de culoare argintie-aurie, cu un punct de topire de 28 °C (82 °F), aceasta făcându-l unul dintre singurele cinci metale care se pot afla în stare lichidă sau într-o stare de trecere dintre starea lichidă și cea solidă la temperatura camerei. l este un metal alcalin și are proprietăți fizico-chimice asemănătoare cu cele ale rubidiului și ale potasiului. Metalul este foarte reactiv și piroforic, reacționând cu apa la o temperatură
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
vedere fizic, metalul este moale, de culoare argintie-aurie, cu un punct de topire de 28 °C (82 °F), aceasta făcându-l unul dintre singurele cinci metale care se pot afla în stare lichidă sau într-o stare de trecere dintre starea lichidă și cea solidă la temperatura camerei. l este un metal alcalin și are proprietăți fizico-chimice asemănătoare cu cele ale rubidiului și ale potasiului. Metalul este foarte reactiv și piroforic, reacționând cu apa la o temperatură de cel puțin −116
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
anul 1860 cu ajutorul liniei sale spectroscopice. Prima utilizare pe scară redusă a elementului a fost cea de "reducător" (sau "getter") în tuburi cu vid și în celule fotoelectrice. În 1967, perioada specifică de tranziție între cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale izotopului cesiu-133 a fost ales de către Sistemul internațional de unități la baza definirii etalonului pentru secunda. Încă de atunci, cesiul a fost utilizat, pe scară largă, ca "oscilator cuantic" pentru ceasuri atomice. Din anii 1990, cea mai însemnată
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
atomică 174 pm și Cl de 181 pm. Mai des decât celelalte metale alcaline, cesiul poate forma numeroși compuși binari cu oxigenul. De exemplu, când cesiul arde în aer, se formează superoxidul CsO. Oxidul de cesiu „normal” (CsO), la care starea de oxidare este cea obișnuită pentru metalele alcaline (egală cu 1), formează cristale hexagonale de culoare galben-portocalie și este singurul oxid de tipul anti-clorură de cadmiu (CdCl). Oxidul se vaporizează la 250 °C iar la temperaturi mai mari de 400
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
devenit celebru pentru formularea unor concepte legate de flotabilitatea în fluide. Aristotel a furnizat o discuție filozofică despre conceptul de forță ca parte integrantă a cosmologiei aristoteliene. În viziunea lui Aristotel, lumea naturală avea patru elemente ce existau în anumite „stări naturale”. Aristotel credea că starea naturală a obiectelor cu masă pe Pământ, cum ar fi elementele apă și pământ, era cea de repaus pe pământ și că ele tindeau spre acea stare dacă erau lăsate libere. El făcea distincția între
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
concepte legate de flotabilitatea în fluide. Aristotel a furnizat o discuție filozofică despre conceptul de forță ca parte integrantă a cosmologiei aristoteliene. În viziunea lui Aristotel, lumea naturală avea patru elemente ce existau în anumite „stări naturale”. Aristotel credea că starea naturală a obiectelor cu masă pe Pământ, cum ar fi elementele apă și pământ, era cea de repaus pe pământ și că ele tindeau spre acea stare dacă erau lăsate libere. El făcea distincția între tendința intrinsecă a obiectelor de
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
naturală avea patru elemente ce existau în anumite „stări naturale”. Aristotel credea că starea naturală a obiectelor cu masă pe Pământ, cum ar fi elementele apă și pământ, era cea de repaus pe pământ și că ele tindeau spre acea stare dacă erau lăsate libere. El făcea distincția între tendința intrinsecă a obiectelor de a-și găsi „locul natural” (adică tendința corpurilor grele de a cădea), ceea ce l-a condus la noțiunea de mișcare "naturală", și mișcare "nenaturală" sau "forțată", care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
forță externă rezultantă nenulă. Această lege este o extensie a observațiilor lui Galilei că viteza constantă este asociată cu lipsa unei forțe rezultante. Newton a avansat ideea că orice obiect cu masă are o inerție intrinsecă care se manifestă ca stare naturală de echilibru fundamental în locul ideii aristoteliene a stării naturale de repaus. Prima lege contrazice astfel concepția aristoteliană intuitivă că o forță rezultantă este necesară pentru a păstra un obiect în mișcare cu viteză constantă. Făcând din "repaus" același lucru
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
a observațiilor lui Galilei că viteza constantă este asociată cu lipsa unei forțe rezultante. Newton a avansat ideea că orice obiect cu masă are o inerție intrinsecă care se manifestă ca stare naturală de echilibru fundamental în locul ideii aristoteliene a stării naturale de repaus. Prima lege contrazice astfel concepția aristoteliană intuitivă că o forță rezultantă este necesară pentru a păstra un obiect în mișcare cu viteză constantă. Făcând din "repaus" același lucru cu "viteza constantă", prima lege Newton leagă în mod
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
observații și de logică. Galilei și-a dat seama că simpla adunare a vitezelor impune inexistența unui sistem de referința absolut. Galilei a concluzionat că mișcarea cu viteză constantă era perfect echivalentă cu repausul. Aceasta contrazicea noțiunea lui Aristotel de "stare naturală" de repaus la care tind obiectele cu masă. Experimente simple au arătat că înțelegerea de către Galilei a echivalenței repausului cu viteza constantă este corectă. De exemplu, dacă un marinar ar scăpa o ghiulea din vârful catargului unei corăbii care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
unei persoane care stă pe pământ este zero, deoarece greutatea sa este echilibrată de o forță normală exercitată de sol. Contribuția lui Newton la teoria gravitației a fost unificarea mișcărilor corpurilor cerești, despre care Aristotel presupunea că sunt într-o stare de mișcare constantă, căderea fiind observată doar pe Pământ. Newton a propus o lege a gravitației care ar fi explicat și mișcările corpurilor cerești, mișcări descrise anterior cu ajutorul legilor lui Kepler. Newton a ajuns să realizeze că efectele gravitației pot
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
forța electromagnetică. Adesea, în mod greșit, rigiditatea solidelor este atribuită respingerii sarcinilor de același semn sub influența forței electromagnetice. Aceste caracteristici rezultă, în realitate, din principiul de excluziune al lui Pauli. Deoarece electronii sunt fermioni, ei nu pot ocupa aceeași stare cuantică în același timp cu alți electroni. Când electronii dintr-un material sunt presați împreună, nu există suficiente stări cuantice de energie joasă pentru a fi ocupate de toți, deci unii dintre ei trebuie să rămână în stări de energie
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Aceste caracteristici rezultă, în realitate, din principiul de excluziune al lui Pauli. Deoarece electronii sunt fermioni, ei nu pot ocupa aceeași stare cuantică în același timp cu alți electroni. Când electronii dintr-un material sunt presați împreună, nu există suficiente stări cuantice de energie joasă pentru a fi ocupate de toți, deci unii dintre ei trebuie să rămână în stări de energie superioară. Aceasta înseamnă că este nevoie de energie ca ei să fie strânși împreună. Deși acest efect se manifestă
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
ocupa aceeași stare cuantică în același timp cu alți electroni. Când electronii dintr-un material sunt presați împreună, nu există suficiente stări cuantice de energie joasă pentru a fi ocupate de toți, deci unii dintre ei trebuie să rămână în stări de energie superioară. Aceasta înseamnă că este nevoie de energie ca ei să fie strânși împreună. Deși acest efect se manifestă macroscopic ca o „forță” structurală, aceasta este, de fapt, doar rezultatul existenței unui set finit de stări pentru electroni
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
rămână în stări de energie superioară. Aceasta înseamnă că este nevoie de energie ca ei să fie strânși împreună. Deși acest efect se manifestă macroscopic ca o „forță” structurală, aceasta este, de fapt, doar rezultatul existenței unui set finit de stări pentru electroni. Există două forțe nucleare care sunt descrise ca interacțiuni ce au loc în teoriile cuantice din fizica particulelor. Forța nucleară tare este forța responsabilă cu menținerea integrității structurale a nucleelor atomice în vreme ce forța nucleară slabă este răspunzătoare pentru
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
pe distanțe scurte. A fost dezvoltată și o teorie a interacțiunii electroslabe, care arată că forțele electromagnetice și forța slabă sunt identice la temperaturi de aproximativ 10 Kelvin. Asemenea temperaturi au fost testate în acceleratoarele moderne de particule și arată starea universului în primele momente ale Big Bangului. Unele forțe sunt consecințe ale forțelor fundamentale, dar au nevoie de modele idealizate pentru a fi înțelese în profunzime și folosite în aplicații. Forța normală este forța de respingere între atomii aflați în
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
ergastice (citoplasmatice) și corpul Nissl (corpuscul Nissl, corpi tigroizi), aflate în citosol, fluidul vâscos în care se petrec toate reacțiile intracelulare. O masă citoplasmatică cu mai mulți nuclei (cu mai multe nuclee) se numește sincițiu (plasmodiu). Citoplasma este alcătuită din: "starea de sol" (apoasă, lichidă) - este starea optimă de funcționare a hialoplasmei; "starea de gel" (vâscoasă, semisolidă). Organitele celulare pot fi: Organitele provin din:
Citoplasmă () [Corola-website/Science/304510_a_305839]
-
Nissl, corpi tigroizi), aflate în citosol, fluidul vâscos în care se petrec toate reacțiile intracelulare. O masă citoplasmatică cu mai mulți nuclei (cu mai multe nuclee) se numește sincițiu (plasmodiu). Citoplasma este alcătuită din: "starea de sol" (apoasă, lichidă) - este starea optimă de funcționare a hialoplasmei; "starea de gel" (vâscoasă, semisolidă). Organitele celulare pot fi: Organitele provin din:
Citoplasmă () [Corola-website/Science/304510_a_305839]
-
fluidul vâscos în care se petrec toate reacțiile intracelulare. O masă citoplasmatică cu mai mulți nuclei (cu mai multe nuclee) se numește sincițiu (plasmodiu). Citoplasma este alcătuită din: "starea de sol" (apoasă, lichidă) - este starea optimă de funcționare a hialoplasmei; "starea de gel" (vâscoasă, semisolidă). Organitele celulare pot fi: Organitele provin din:
Citoplasmă () [Corola-website/Science/304510_a_305839]
-
vedea”. Leigh a jucat rolul Ofeliei, din tragedia Hamlet, la teatrul Old Vic într-o producție a lui Olivier. Câțiva ani mai târziu, Olivier și-a amintit de un incident de-a lungul căruia Leigh și-a schimbat foarte repede starea de spirit în timp ce se pregătea să intre pe scenă. Fără o provocare aparentă, ea a început să țipe la Olivier, pentru ca ulterior să se liniștească brusc. Ea a fost capabilă să interpreteze rolul fără nici o problemă, iar în ziua următoare
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]