25,311 matches
-
și examenele parțiale se apropie. Terapeutul - Nu mai reușesc să învăț și examenele parțiale se apropie. (Reformulare-repetiție). Aveți dificultăți în demararea și în păstrarea unui ritm de învățat? (Precizarea termenilor). Pacientul - Si una și alta. (Verificarea pertinenței). Formularea ipotezelor: o ipoteză trebuie să fie congruentă cu desfășurarea terapiei. Ea este prezentată într-o manieră clară și precisă. Terapeutul verifică acordul pacientului. Pacienta - La serviciu, nimeni nu mai face nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic. Terapeutul - La
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
face nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic. Terapeutul - La serviciu, nimeni nu mai face nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic. (Reformulare-repetiție). Asta înseamnă că toată munca rămâne în sarcina dumneavoastră? (Ipoteza terapeutului). Pacienta - Da, exact așa se întâmplă. (Verificarea pertinenței). Ipotezele terapeutului trebuie stabilite pornind de la realitatea pe care o trăiește pacientul: - terapeutul trebuie să verifice bine dacă pacientul are aceeași ipoteză; - terapeutul va adapta ipoteza în funcție de verificarea pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la nimic. Terapeutul - La serviciu, nimeni nu mai face nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic. (Reformulare-repetiție). Asta înseamnă că toată munca rămâne în sarcina dumneavoastră? (Ipoteza terapeutului). Pacienta - Da, exact așa se întâmplă. (Verificarea pertinenței). Ipotezele terapeutului trebuie stabilite pornind de la realitatea pe care o trăiește pacientul: - terapeutul trebuie să verifice bine dacă pacientul are aceeași ipoteză; - terapeutul va adapta ipoteza în funcție de verificarea pe care o va face împreună cu pacientul. Rezumatul In cadrul metodei celor 4R
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Asta înseamnă că toată munca rămâne în sarcina dumneavoastră? (Ipoteza terapeutului). Pacienta - Da, exact așa se întâmplă. (Verificarea pertinenței). Ipotezele terapeutului trebuie stabilite pornind de la realitatea pe care o trăiește pacientul: - terapeutul trebuie să verifice bine dacă pacientul are aceeași ipoteză; - terapeutul va adapta ipoteza în funcție de verificarea pe care o va face împreună cu pacientul. Rezumatul In cadrul metodei celor 4R, rezumatul este o reformulare lărgită. El permite: - obținerea unor comentarii din partea pacientului, ceea ce favorizează relația colaborativă; - stabilirea faptului că o listă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
munca rămâne în sarcina dumneavoastră? (Ipoteza terapeutului). Pacienta - Da, exact așa se întâmplă. (Verificarea pertinenței). Ipotezele terapeutului trebuie stabilite pornind de la realitatea pe care o trăiește pacientul: - terapeutul trebuie să verifice bine dacă pacientul are aceeași ipoteză; - terapeutul va adapta ipoteza în funcție de verificarea pe care o va face împreună cu pacientul. Rezumatul In cadrul metodei celor 4R, rezumatul este o reformulare lărgită. El permite: - obținerea unor comentarii din partea pacientului, ceea ce favorizează relația colaborativă; - stabilirea faptului că o listă de probleme are un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de panică în fiecare seară, la căderea nopții. Cred că este insuportabil! In general, atunci când cineva face atacuri de panică, îi este teamă să nu moară sau să nu sufere de o boală gravă. Acesta este cazul dumneavoastră? (Rezumat, întărire, ipoteză. Terapeutul cere părerea pacientului). Pacienta - Da, degeaba îmi spun că nu este grav, așa cum mi-a spus medicul meu, de fiecare dată mi-e frică să nu mor, nu mă pot controla. (Acceptare din partea pacientului care colaborează). Terapeutul - Primul lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
precise a comportamentului cu scopul de a înțelege mecanismele de declanșare și de menținere, în aceeași măsură în ceea ce privește aspectele fiziologice, cognitive și comportamentale. Ca urmare a acestei analize și a concluziilor extrase, pacientul și terapeutul se pun de acord asupra ipotezei de lucru. Ei definesc cu precizie, și într-o formă contractuală, scopurile care urmează a fi atinse în cadrul terapiei. Capacitatea pacientului de a atinge aceste obiective este evaluată cu regularitate în cursul terapiei. In sfârșit, se realizează și un contract
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-l deranjează și se teme ca acesta să n-o părăsească. Sedința de terapie de cuplu o liniștește în legătură cu aceste din urmă gânduri, dar nu înțelege cum de este posibil să apară un atac de panică nocturn. Terapeutul enunță o ipoteză: teama de reapariția unui atac de panică generează o hipervigilență; răspunsul fiziologic variază mult pe parcursul diferitelor etape ale somnului; sistemul nervos, alertat de o schimbare fiziologică, ar putea „suna” alarma făcând confuzie între activarea unui atac de panică și fenomenele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mare parte a lucrului cu cognițiile se realizează cu ajutorul exercițiilor de expunere: - înainte: predicții în legătură cu ceea ce se va întâmpla acasă la ea și cum vor reacționa persoanele din jurul ei; - în timpul: identificarea cognițiilor și reamintirea faptului că acestea nu sunt decât ipoteze; - după: bilanț al pertinenței cognițiilor automate și alternative, flexibilizarea credințelor. Un exemplu de mod de lucru în timpul unei ședințe de expunere Exercițiu In timpul unei ședințe, Isabelle este invitată de către terapeut să se antreneze pentru a putea vorbi despre anxietatea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asociate stării de neliniște și tulburării de anxietate generalizată Credințele eronate asociate stării de neliniște Comportamentele de evitare și comportamentele securizante Atitudinea negativă în fața problemelor vieții Intoleranța la incertitudine Eficiența tratamentelor cognitiv-comportamentale 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Evaluarea cognitiv-comportamentală Ipoteze cognitiv-comportamentale Obiectivul tratamentului Descrierea terapiei Concluzii 3. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Definiție Evoluția conceptului Tulburarea denumită anxietate generalizată (TAG) este diagnosticul psihiatric care a evoluat cel mai mult în ultimele două decenii. Acesta a fost multă vreme conceptualizat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
drumurile zilnice sunt dificile deoarece îi oferă timp pentru „a se gândi la tot felul de lucruri”. - Marie gândește în legătură cu copiii săi că aceștia, tineri adulți, nu sunt conștienți de pericolele posibile și nu sunt pregătiți să ia decizii importante. Ipoteze cognitiv-comportamentale Elementele identificate în timpul evaluării diagnostice și a analizei funcționale permit formularea unor ipoteze privind dezvoltarea și menținerea tulburării de anxietate generalizată a lui Marie și strategiile de preferat pentru diminuarea tendinței sale de a se îngrijora. Factorii de neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
felul de lucruri”. - Marie gândește în legătură cu copiii săi că aceștia, tineri adulți, nu sunt conștienți de pericolele posibile și nu sunt pregătiți să ia decizii importante. Ipoteze cognitiv-comportamentale Elementele identificate în timpul evaluării diagnostice și a analizei funcționale permit formularea unor ipoteze privind dezvoltarea și menținerea tulburării de anxietate generalizată a lui Marie și strategiile de preferat pentru diminuarea tendinței sale de a se îngrijora. Factorii de neliniște și de intoleranță la incertitudine O serie de mai mulți factori au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
psihologice ale tulburării de anxietate generalizată. Intervențiile realizate și exercițiile au ajutat-o, deci, să-și diminueze nivelul de intoleranță la incertitudine, atitudinea sa negativă față de probleme, frecvența apelării la strategiile de evitare cognitivă și credințele sale negative care, conform ipotezelor clinice ale terapeutului, contribuiau la menținerea neliniștilor sale excesive. Exceptând inventarul insomniei, rezultatele lui Marie se situează sub nivelul unui scor criteriu, ceea ce arată faptul că schimbările observate sunt semnificative din punct de vedere clinic. Rezultatele controlului efectuat după șase
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
compulsivă și de o tulburare de anxietate generalizată au un nivel de intoleranță la incertitudine mai ridicat: pe lângă faptul că produce neliniști excesive, intoleranța la incertitudine ar provoca îndoieli care explică apariția compulsiunilor de verificare. Unele cercetări ar permite verificarea ipotezei conform căreia prezența simultană a unei tulburări de anxietate generalizată și a unei insomnii primare ar putea fi asociată unei utilizări mai importante a strategiilor de evitare cognitivă, și ar conduce la elaborarea de tratamente adaptate. Alte studii sunt necesare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asociată unei utilizări mai importante a strategiilor de evitare cognitivă, și ar conduce la elaborarea de tratamente adaptate. Alte studii sunt necesare pentru a înțelege dezvoltarea mecanismelor care joacă un rol în apariția neliniștilor excesive Dugas și colaboratorii săi emit ipoteza că interacțiunile dintre copilul cu vârstă mică și persoana însărcinată să răspundă nevoilor sale ar contribui la dezvoltarea intoleranței la incertitudine, dar nici un studiu n-a fost realizat în legătură cu acest subiect. Rezultatele lui Gosselin și ale colaboratorilor săi demonstrează faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
faptul că are tulburări. Terapia subiecților care prezintă o conștientizare redusă începe printr-un travaliu cognitiv al credințelor supraevaluate, sau, în unele cazuri, prin tehnica convorbirilor motivaționale. Model comportamental și model cognitiv In terapia comportamentală și cognitivă sunt reținute două ipoteze pentru a explica pacientului apariția și menținerea tulburării obsesionale și compulsive. Ipoteza extrasă din modelul comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
printr-un travaliu cognitiv al credințelor supraevaluate, sau, în unele cazuri, prin tehnica convorbirilor motivaționale. Model comportamental și model cognitiv In terapia comportamentală și cognitivă sunt reținute două ipoteze pentru a explica pacientului apariția și menținerea tulburării obsesionale și compulsive. Ipoteza extrasă din modelul comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau, în unele cazuri, prin tehnica convorbirilor motivaționale. Model comportamental și model cognitiv In terapia comportamentală și cognitivă sunt reținute două ipoteze pentru a explica pacientului apariția și menținerea tulburării obsesionale și compulsive. Ipoteza extrasă din modelul comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le anula. Obsesia ar deveni patologică datorită mecanismelor perturbate ale desensibilizării. Ipoteza extrasă din modelul cognitiv Conform modelului cognitiv extras din teoria lui Beck, obsesiile devin patologice datorită modului în care pacientul prelucrează informația. Un gând automat generat de o schemă cognitivă păstrată în memorie pe termen lung ar fi asociat unui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
3. Tehnica cognitivă Conform modelului cognitiv dezvoltat din teoria lui Beck, gândurile obsedante (sau gândurile intrusive) sunt considerate ca un fenomen normal: terapia se centrează pe gândirea automată asociată gândirii obsedante și generată de o schemă (de scheme) cognitivă (e). Ipoteza centrală este aceea că subiecții care suferă de tulburare obsesională și compulsivă prezintă scheme cognitive inconștiente de pericol, situate în memoria pe termen lung și funcționând în mod automat. Aceste structuri cognitive filtrează informația fără a reține decât unele aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Piaget. Proces și eveniment cognitiv Mecanismul prelucrării patologice a informației este calificat drept „proces cognitiv”. Sunt descrise mai multe astfel de mecanisme cum ar fi: - inferența arbitrară (a trage concluzii fără dovadă). - abstracția selectivă (focalizare excesivă asupra unui detaliu, o ipoteză, fără a ține cont de context), - suprageneralizarea (generalizare excesivă a unei observații), - personalizarea (a-și atribui în mod exagerat responsabilitatea), - maximalizarea (eșecurilor), - minimalizarea (reușitelor). Rezultatul acestui proces este denumit „eveniment cognitiv” și reprezintă ceea ce este cel mai direct accesibil conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un rol activ și directiv, în timp ce pacientul este încurajat să dețină un rol participativ și colaborativ. Stilul este empiric, adică terapeutul dezvoltă capacitatea pacientului de a se mira, de a-și pune întrebări, apoi de a dori să-și testeze ipotezele în ceea ce-l privește și în legătură cu interpretările sale. Primele terapii au fost descrise ca terapii individuale, deși, de atunci încoace, abordarea în cadrul grupului și-a dovedit eficiența. Caracteristicile terapeutului Terapeutul trebuie să posede o bună cunoaștere a depresiei. El trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitivă. Pacientul învață să identifice gândurile sale automate negative, să le pună în relație cu emoțiile și comportamentele sale. El învață să le verifice validitatea și să le substituie interpretări mai realiste. In sfârșit, acesta se străduiește să-și testeze ipotezele în realitate, prin intermediul sarcinilor stabilite pentru intervalul dintre ședințe. Evoluția modelului cognitiv Amplificarea modelului cognitiv Incă de la primele lucrări ale lui Beck despre depresie, modelul cognitiv s-a extins asupra altor patologii și situații clinice: unele teorii și metode cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
paradigma înlocuirii. Cele trei principii de bază ale paradigmei înlocuirii Interpretarea realității nu este în mod necesar identică cu realitatea însăși. Interpretarea realității se bazează pe procese cognitive care sunt ele însăși failibile. Convingerile și credințele personale nu sunt decât ipoteze care pot fi subiectul dezmințirilor și modificărilor. Faza comportamentală Principiile etapei inițiale Faza comportamentală se centrează pe comportamentele depresive (inactivitate, lipsă de concentrare, insomnie...) și pe problemele motivaționale (pierderea speranței, pierderea motivației...). Aceste ținte sunt alese pentru că sunt dezagreabile și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schimbe repertoriul comportamental. Faza cognitivă Scopul principal al terapiei cognitive a lui Beck este acela de a aduce pacientul în situația de a-și verifica, în mod realist, gândurile negative și de a-și observa gândurile negative ca pe niște ipoteze mai degrabă decât ca pe niște adevăruri intangibile. Identificarea gândurilor negative Faza cognitivă debutează prin identificarea gândurilor negative. După ce pacientul a înțeles faptul că gândurile sale depresive apar în același moment cu o trăire emoțională neplăcută cu caracter pesimist, terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]