25,947 matches
-
două surse de inspirație intelectuală : modelul de construcție a teoriei propus de filozoful științei Imre Lakatos și teoria microeconomică. Primul l-a îndrumat să creeze o teorie cu asumpții mini-maliste, un set parcimonios de propoziții euristice puternice care puteau genera ipoteze verificabile empiric despre relațiile internaționale; cea de-a doua l-a încurajat să pună în evidență determinările structurale ale comportamentului statelor. Teoria neorealistă ce a rezultat s-a sprijinit pe două asumpții: aceea că sistemul internațional este anarhic, în sensul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
legătura cu raționalismul, cele privind chestiuni de metodă și legătura dintre constructivism și teoria critică. Începând cu anul 2000, primul dintre aceste dezacorduri a dispărut. Neorealiștii și raționaliștii încă mai cer codificarea constructivismului ca o paradigmă teoretică, capabilă să genereze ipoteze testabile și propoziții de tipul legilor. Dar printre constructiviști, centrul de greutate s-a îndepărtat de stilul wendtian de teoretizare, chiar dacă Wendt a continuat să producă o teorie inovativă și provocatoare (a se vedea Wendt 2003). Centrul de greutate s-
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
noțiunile de "luptă pentru putere" și "stabilitate hegemonică". Totuși, așa cum susține persuasiv Wendt, "afirmația că natura politicii internaționale este modelată de relațiile de putere... nu poate fi doar o pretenție realistă". (1999:96-7). Ceea ce este în mod unic realist este "ipoteza că efectele puterii sunt constituite în primul rând de forțele materiale brute". (1999:97) Cu toate acestea, evenimentele recente aruncă o îndoială asupra acestei ipoteze. Statele Unite se bucură acum de un grad mai mare de preponderență materială poate decât orice
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
poate fi doar o pretenție realistă". (1999:96-7). Ceea ce este în mod unic realist este "ipoteza că efectele puterii sunt constituite în primul rând de forțele materiale brute". (1999:97) Cu toate acestea, evenimentele recente aruncă o îndoială asupra acestei ipoteze. Statele Unite se bucură acum de un grad mai mare de preponderență materială poate decât orice alt stat din istorie, și totuși, într-un spectru larg de problematici, se zbat să transfere acel avantaj material în influență politică susținută sau consecințe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
210, 245 interese, 103, 166, 173, 185, 196, 210, 211 interes național, 92 interese de stat, 211 internaționalism, 131, 139, 142, 152 internaționalism liberal, 22, 24, 73, 74, 83, 86 internaționalism proletar, 138, 140, 141 intervenție umanitară, 98, 174, 176 ipoteze, 16, 25, 26, 29, 36, 49, 58, 227, 228 istorie, 21, 36, 48, 94, 109, 127, 129, 180, 181, 184, 185 încălzire globală, 268 încredere, 81, 103, 108 îngrădire, 263, 267 joc de sumă zero, 81, 209, 247 justiție 104
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
hermeneutică. Vezi Robert Keohane, "International Institutions. Two Approaches", în International Studies Quarterly, vol. 32, nr. 4 (1988), pp. 379-391. 5 Referitor la statutul disciplinei Relațiilor Internaționale în România, vezi Șerban Cioculescu, "O dezvoltare "inhibată" a teoriei Relațiilor Internaționale în România? Ipoteza rivalității cu geopolitica", în Ruxandra IVAN (ed.), Direcții principale în studiul Relațiilor Internaționale în România, Iași, Editura Institutul European, 2007, pp. 19-54. 6 Andrei Miroiu, Balanță și hegemonie, București, Tritonic, 2005, de ex. pp. 73, 71; vezi și Andrei Miroiu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1997), Guzzini (1998), Schmidt (1998) și Vasquez (1998). * Limba engleză folosește același substantiv pentru "oameni" și "bărbați" men. Am tradus prin "bărbați" în acest paragraf pentru a pune în lumină observația lui Jack Donnelly cu privire la interpretarea studiilor de gen asupra ipotezelor lui Hobbes. În continuare însă, vom folosi "oameni" pentru traducerea englezescului men (n. trad.). 11 "Falsa promisiune a instituțiilor internaționale" (n. trad.). 12 Suveranitatea: ipocrizie organizată (n. trad.). 13 Aluzie la o carte clasică în teoria relațiilor internaționale a lui
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sacrificiu regal. Ferdinand al României, tr. Maria Brăescu, București, 2000; Jurnal 1915, tr. Vasile Zincenco, pref. Ion Bulei, București, 2001; Jurnal berlinez ’38, tr. și îngr. Dumitru Hâncu, București, 2001. Repere bibliografice: Cioculescu, Amintiri, 395-399; Cioculescu, Itinerar, III, 198-202; Paleologu, Ipoteze, 274-282; Maria Brăescu, Interferențe românești în opera Marthei Bibescu, București, 1983; Ion Negoițescu, Despre Martha Bibescu, TR, 1990, 25; Lovinescu, Unde scurte, II, 75-77; Dicț. scriit. rom., I, 277-280; Christine Sutherland, Enchantress: Marthe Bibesco and Her World, New York, 1996; Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
perfect posibil ca aceste măsurători diferite să prezinte roluri sociale și sensuri diferite ale "violenței", al cărei "diagnostic" ar necesita acțiuni ele însele foarte diferite, atât în ce privește programele, cât și politicile publice. Este verosimil iar aceasta va fi una dintre ipotezele noastre de lucru ca aceste diagnostice și aceste moduri de abordare să fie mai degrabă complementare decât concurente, pentru o abordare multimodală și pluridisciplinară a violenței în școală. Concluzie: necesara independență în măsurarea violenței în școală Am arătat în acest
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
trebuie să se privească mai întâi ca agresori, ci ca victime. Ne amintim că, în acest sens, copiii din minoritățile etnice, foarte prezente în școlile cu dificultăți, sunt în mult mai mare măsură victime decât cei majoritari. Credem așadar că ipoteza unei creșteri universale a violenței în mediul școlar nu poate fi acceptată: dacă s-ar produce o creștere a violenței, aceasta ar fi inegală, în mare măsură dependentă de condițiile socio-economice, ceea ce nu este, la urma urmei, decât o consecință
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
creștere a violenței, aceasta ar fi inegală, în mare măsură dependentă de condițiile socio-economice, ceea ce nu este, la urma urmei, decât o consecință a principalelor concluzii din sinteza noastră privind abordarea prin factori de risc. E deci logic să emitem ipoteza că orice creștere a inegalității și a excluziunii sociale va antrena o creștere a violenței în școli și în alte locuri. Pornind de la asta, fără să fii futurolog, te poți teme de un scenariu catastrofic: globalizarea economică accelerând inegalitatea între
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
demonstrat-o cazul argentinian. Globalizarea violenței școlare ar putea fi deci o globalizare foarte inegalitară, legată de "caracterul ierarhizat al economiei mondiale" (Adda, 2002, p. 47), "mondializarea fiind o dinamică profund inegalizatoare" (Moreau Defarges, 1997). Să admitem această afirmație ca ipoteză de lucru. Ca s-o testăm, dispunem de anchetele pe care le-am realizat direct sau indirect în mai multe state din Sud, cu o metodologie standardizată, adaptată local: în Brazilia, una dintre țările cele mai inegalitare din lume, precum și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
indirect în mai multe state din Sud, cu o metodologie standardizată, adaptată local: în Brazilia, una dintre țările cele mai inegalitare din lume, precum și în Burkina Faso și Djibouti, două dintre țările cele mai puțin avansate, potrivit nomenclaturii ONU. Dacă această ipoteză e corectă, ar trebui să găsim aici un nivel ridicat al violenței școlare. Comparații Nord-Sud: violența în școală, o problemă a bogaților? Nu pretindem aici că emitem o lege generală privind țările din Sud și rezistența sau permeabilitatea lor la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
generală privind țările din Sud și rezistența sau permeabilitatea lor la violența școlară. "Nordul" și "Sudul" sunt noțiuni prea vagi care acoperă realități foarte diferite. Totuși, dacă aceste trei cazuri pe care le vom examina acum nu merg în direcția ipotezei noastre de bază, creșterea ratei de violență în funcție de sărăcie și excluziune, atunci ar trebui să înțelegem bine motivele disfuncționalității acestui model în contexte non-"occidentale" chiar dacă mondializarea este o occidentalizare a lumii încă de pe timpul colonizării, chiar dacă e o occidentalizare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
arătau un puternic atașament al elevilor față de școala și învățătorii lor și o rată mai degrabă scăzută a violenței între elevi. Cum această parte a anachetei ne va dezvălui o practică încă frecventă a pedepsei corporale, ar putea apărea o ipoteză cu totul incorectă: și dacă lipsa violenței între copii în școli se explică prin persistența pedepsei corporale? Este un salt pe care l-au făcut cu ușurință interlocutorii noștri: "Voi, în Occident, aveți multă violență în școli fiindcă nu mai
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
persistența pedepsei corporale? Este un salt pe care l-au făcut cu ușurință interlocutorii noștri: "Voi, în Occident, aveți multă violență în școli fiindcă nu mai aveți autoritate, fiindcă sunteți prea permisivi". Cercetarea noastră ne va permite să testăm această ipoteză (Debarbieux, UNICEF, 2005). Frecvență și tipuri de pedepse Tipurile de pedepse școlare practicate cu adevărat în Djibouti includ o anumită doză de pedeapsă corporală, în ciuda îndemnurilor oficiale (tabelul 22). Cea mai practicată rămâne "furtunul", o bucată de furtun din PVC
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o primă etapă, cu variația între răspunsurile elevilor de școală elementară în vârstă de 11 și 12 ani față de colegii lor de aceeași vârstă care sunt deja școlarizați în gimnaziu. Ca să adoptăm un limbaj cu totul canonic, să stabilim următoarea ipoteză: dacă perceperea calității relațiilor cu cadrele didactice (variabilă dependentă) este o funcție a vârstei (variabilă îndependentă), atunci n-ar trebui să existe o diferență semnificativă între răspunsurile elevilor de 11 și 12 ani, fie că urmează școala elementară sau gimanziul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
perceperea calității relațiilor cu cadrele didactice (variabilă dependentă) este o funcție a vârstei (variabilă îndependentă), atunci n-ar trebui să existe o diferență semnificativă între răspunsurile elevilor de 11 și 12 ani, fie că urmează școala elementară sau gimanziul. Această ipoteză este testată în tabelul 35. Tabelul 35. Variația relațiilor elevi-cadre didactice în școala elementară și în gimnaziu* Relațiile cu cadrele didactice Proaste Nu prea bune Medii Bune Foarte bune Total 11-12 4,2% 4,7% 13,6% 33,7% 43
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
au ajuns la 21,2%. Această diferență de 3% poate părea minoră, dar în cifre ea înseamnă zeci de mii de indivizi, dacă o raportăm la populația totală de elevi. Majoritatea gimnaziștilor se simt în siguranță, chiar dacă putem deja emite ipoteza unor rezultate variate în funcție de tipurile de școli și de victimizări. În medie, numărul victimelor a prezentat totuși o tendință de diminuare evidentă. Astfel, numărul elevilor care declarau că au fost extorcați a scăzut clar între 1995 și 2003, ajungând de la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
capitolul care a încercat să abordeze cauzele violenței din mediul școlar. Nu avem pretenția că am epuizat un subiect care va reveni în lucrările noastre când vom prezenta comparația dintre Franța și alte țări ale lumii. Voi avansa totuși câteva ipoteze. 1. O agravare a inegalității sociale, legată de dificultățile mai pronunțate de inserție profesională și socială a tinerilor proveniți din familii imigrate este, fără îndoială, în joc. Concentrarea și marginalizarea spațială a acestor populații (Dubet și Lapeyronnie, 1992; Graffmeyer, 1996
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
idealiști admit influențe misterioase ce scapă analizei și prin aceasta ele rămîn enigme, în afara legilor naturii. Îi numesc idealiști pe cei care se refugiază în necunoscut doar pentru plăcerea de a fi acolo, care nu gustă decît cele mai riscante ipoteze și nu concep ca acestea să fie supuse controlului experienței, sub pretextul că adevărul se află în el însuși, și nu în măsura lucrurilor [...]. Noi nu trebuie decît să ne punem cu hotărîre în slujba științei. Cu cît mai mult
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se lucrează la ea, a adaptării metaforelor propuse, a adăugării altor obiecte arătate în întregime sau fragmentate de trecerea timpului; o întîmplare neașteptată (cu toate că acestea nu apar decît în mică măsură în cadrul unui tablou), fără a ține seama de diversele ipoteze ce pot suscita acest spectacol. Ibidem, pp. 10-11 La A. Robbe-Grillet, procedeul metaforelor, obișnuit în actul descriptiv, este ostentativ folosit, prin acumularea de comparații, pentru a evoca zgomotul fermoarului "[...] ea trase fermoarul cu cheiță mare de alamă pînă sus la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
minuțiozitatea cu care se creează, în momentul respectiv, succesiunea metaforelor propuse, adăugarea unor obiecte vizibile în întregul lor sau fragmentate prin uzură, timpul, un eveniment șoc (cu toate că nu apare decît în parte în cadrul tabloului), fără a ține seama de diversele ipoteze pe care spectacolul le poate suscita (...). c) posedă o structură proprie intrinsecă: capitolul următor va insista asupra acestui punct, aplicîndu-l structurii secvențiale a descrierii; d) posedă o semnificație exterioară "datorită căreia se poate înscrie în contextul acțiunilor practice". D. Apothéloz
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că enumerarea elementelor din clasă este, prin definiție, infinită, și că, mai mult, putem să "tratăm întregul ca parte și invers". Este ceea ce subliniază și D. Apothéloz cînd definește ceea ce noi vom numi macro-operațiile ce structurează activitatea de schematizare descriptivă. Ipoteza noastră este că macro-operațiile stau probabil la baza producției, ca și a înțelegerii textelor-secvențe descriptive. • ANCORAREA Această primă operație ne determină să așezăm tema-titlu (obiectul discursului) în partea de sus a structurii arborescente deja remarcată de către D. Apothéloz. Reper și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
G. Denihière și D. Legros este extrem de interesantă; totuși merită să fie reanalizată făcîndu-se referire la un model de structuri secvențiale care ar permite să se ia în considerare nu "enunțuri", ci secvențe complete. În ce ne privește, plecăm de la ipoteza că o secvență de DA este mai dificil de memorat decît o secvență narativă prin faptul că informația dată nu poate fi condensată în nici un moment al lecturii, adică să fie rezumate mai multe nuclee 4 într-o macropropoziție descriptivă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]