27,128 matches
-
11; Titu Popescu, „Un pumn de cireșe”, T, 1986, 4; N. Steinhardt, Trei cărți de Oana Cătina, F, 1986, 6; Const. Zărnescu, Un roman al destinului feminin, TR, 1987, 25; Irina Petraș, „Albastrele ninsori”, ST, 1989, 5; N. Steinhardt, Ispita lecturii, Cluj-Napoca, 2000, 137-141. N.Br.
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
sufletul, 1932, S.O.S., 1935, atribuit unui anonim, Femeia și cătușele ei, 1946, Evadare, 1947), reportaj (30 de zile în studio, 1933). În 1925 depune la Teatrul Național din București dramă de atmosfera fantastică Calvar, respinsă de Comitetul de lectură. Premiată de Asociația Criticilor Dramatici, Calvar este acceptată și reprezentată de Teatrul Național din Iași (1929); tradusă de Guillot de Saix în franceză, a fost jucată cu succes în 1930, sub titlul Leș Masques du destin, de teatrul parizian „Albert
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
Caranica, Ioan Cușa, Theodor Cazaban, N.A. Gheorghiu, Paul Miron, Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, Mihai Niculescu, iar scopul primordial a fost elaborarea unei noi reviste literare a exilului. Dacă preconizata publicație periodică nu a reușit să se nască, în schimb lecturile lunare ale „cenaclului” s-au permanentizat. Au început să-l frecventeze, cu o oarecare regularitate, atât Mircea Eliade, Vintilă Horia, Ștefan Lupașcu, Horia Stamatu, cât și Alexandru Ciorănescu, Sanda Stolojan, Alexandru Vona, Basarab Nicolescu, Mioara Cremene, Victor Cupșa, Aurora Cornu
CENACLUL DE LA NEUILLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
din țară, participând astfel la ședințele literare de la Neuilly, printre alții, Petru Comarnescu, Henriette Yvonne Stahl, Marin Preda, Ion Negoițescu, Ovidiu Cotruș, Ștefan Bănulescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Alexandru Paleologu, Ion Caraion, Nicolae Manolescu, Cornel Regman. Cenaclul a asigurat prin lecturile sale nu numai paginile revistelor „Destin”, „Ființa românească”, „Limite”, „Prodromos”, „Ethos”, „Revista scriitorilor români”, dar a stimulat și colecția editorială „Caietele Inorogului”. Paralel cu activitatea lui, începând din 1978, în același mediu intelectual și artistic s-au desfășurat și lucrările
CENACLUL DE LA NEUILLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
raportare la operă schopenhaueriana. Aceeași metodă a comparativismului ideologic, bazat pe studiul ideilor filosofice, vă largi înțelegerea schemei tradiționale optimism-pesimism, plasând-o într-un orizont conceptual mult mai amplu. Treptat, pe temeiul solidei sale armaturi teoretice (extrasa acum și din lectură gânditorilor moderni, și din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii), sfera investigației se extinde, înglobând, pe lângă mari reprezentanți ai liricii universale, poeți români contemporani. SCRIERI: Eminescu și Leopardi. Afinități elective, București, 1980; Palingeneza valorilor, Timișoara, 1982; Literatura și existența, Timișoara, 1998
CHEIE-PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
final al Vitraliilor aparține ipostazei erotice, cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb, Ecourile (1976) vădesc lectura unui Arghezi „târziu”, Memorial - 1907 consunând cu versurile maestrului până la pastișă: „Sosesc din timpuri, oarecum mai vechi / cu geamătul mulțimii în urechi / Când cei pierind de linguri prea uscate / Au fost serviți cu plumbi pe săturate”. De o cu totul
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
pe care o termină în 1958). A lucrat ca redactor la „Tribuna” (1959-1960), secretar literar la Teatrul de Stat din Turda (1960-1964), apoi redactor la „Steaua” și din nou la „Tribuna”. Debutează în 1958, la Radio București, cu note de lectură și, în același an, în „Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat, folosind și pseudonimul C.D. Teodosiu, la „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Permanențe ale criticii”, LCF, 1969, 4; Ov. S. Crohmălniceanu, „Permanențe ale criticii”, RL, 1969, 9; Alexandru George, Marele Alpha, București, 1970, 45-53; Nicolae Manolescu, Domițian Cesereanu, „Ipostaze”, CNT, 1970, 50; Adrian Marino, Opinii. Aspecte critice, TR, 1970, 53; Petru Poantă, Lecturi, „Făclia”, 1970, 74-79; Florin Mihăilescu, „Ipostaze”, VR, 1971, 5; Mircea Vaida, Prezențe poetice clujene. „Extaz” geometric, TR, 1983, 20; Cristian Moraru, Domițian Cesereanu, „Celălalt”, RL, 1983, 29; Constantin Cubleșan, „Celălalt”, ST, 1983, 8; Dicț. scriit. rom., I, 540-541; Poantă, Dicț
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
totdeauna pregătit,/ atent, am oricând o mână liberă pentru voi -/vă rog frumos, cereți-mi rouă”), vigoarea, sănătatea fizică și prospețimea fiind elemente omniprezente nu doar în poezia, ci și în proza autorului. Realul eruptiv (1979) indică apropierea de filosofie, lecturile din Rilke și Heidegger încep să-și pună pecetea pe ceea ce O interpretare a purgatoriului (1982), dar mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
protagonistul (Alexandru Bretan) respiră tradiția intelectualului interbelic, a „inadaptabilului camilpetrescian”, dar și a prozei de atmosferă istorică (coborârea în timp, către lumea sfârșitului de veac XIX, cu o Românie în stilul lui Duiliu Zamfirescu și Nicolae Filimon). Ceea ce obosea la lectura poeziei lui C. (artificialitatea, făcăturile greoaie, aglomerarea planurilor și a mizelor) ajunge calitate în pagina prozatorului, unde atât întârzierea pe detalii, cât și planul larg al narațiunii oferă substanță căutărilor cvasiinițiatice ale personajului. SCRIERI: Sălaș în inimă, București, 1976; Realul
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
știut al „celor care tac”, le-a descifrat codul mental, opțiunile literare, gusturile, starea de sensibilitate. Monografiile, așezate mereu într-un context comparatist, stabilesc principalele căi prin care literatura română - reținând în această categorie de texte, vreme de câteva secole, lecturile „de delectare” (destinate nu doar cititorului „mijlociu”) - a comunicat profitabil cu spațiile culturale vecine ori mai îndepărtate, maniera în care și-a apropiat aceste compuneri, asumându-și-le, transformându-le și „localizându-le” printr-un foarte activ și personal transport
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
pref. trad., București, 1978; Antologia poeziei americane, îngr. trad., București, 1979 (în colaborare); Raymond Queneau, Arta poetică, pref. trad., București, 1979; Ward Ruyslinck, Rezervația, pref. trad., București, 1979. Repere bibliografice: Felea, Dialoguri, 125-134; Piru, Panorama, 152-154; Felea, Poezie, 43-54; Perpessicius, Lecturi, 179-187; Grigurcu, Teritoriu, 28-35; Munteanu, Opera, 109; Raicu, Structuri, 209-213; Poantă, Modalități, 262-266; Ciobanu, Critică, 52-58; Cristea, Un an, 59-69; Petroveanu, Traiectorii, 151-163; Dimisianu, Valori, 156-158; Felea, Secțiuni, 96-101, 417-420; Oarcăsu, Destine, 121-127; Andriescu, Relief, 128-135; Ungureanu, La umbra cărților
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Eseuri, 70-74; Cristea, Domeniul, 98-100; Negoițescu, Analize, 292-298; Steinhardt, Între viață, 165-167; Raicu, Critica, 198-206; Căprariu, Jurnal, 205-208; Ștefănescu, Preludiu, 27-35; Alexiu, Ideografii, 20-26; Georgescu, Volume, 7-12, 143-148; Nițescu, Poeți, 32-46; Simion, Scriitori, I, 110-120; Poantă, Radiografii, I, 116-120; Ungheanu, Lecturi, 245-250; Dimisianu, Opinii, 72-76; Manu, Eseu, 59-88; Raicu, Practica, 386-411; Ciobanu, Însemne, II, 84-89; Grigurcu, Poeți, 406-414; Dobrescu, Foiletoane, I, 152-159; George, Sfârșitul, III, 237-239; Felea, Aspecte, II, 51-55; Raicu, Contemporani, 73-78; Cristea, Faptul, 70-73; Sângeorzan, Conversații, 36-38; Cândroveanu, Poeți
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
care se abuzează în sens melodramatic în Acolo, în Deltă) certifică o vocație de dramaturg, care însă prea se lasă furat de poematic. Lirismul pletoric din unele texte, cum ar fi Baladă carpatină, cu înfloriturile și insuportabilele lui afectări, face lectura indigestă. Recursul la psihologic (Sfârșitul lui Moțoc ș.a.) și amprenta etică (Acolo, în Deltă ș.a.) sunt constante ale acestei dramaturgii, tentată și de mitologic (La revedere, Nausicaa). Farsele (Din năzdrăvăniile lui Păcală) ratează chiar și pitorescul de limbaj. Seve de
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
copil, sau Paulina, mătușa lor, femeia-fecioară; incestuoasă, când intră în joc mama fetelor; provocator-scandaloasă, căci posedarea mamei are loc în prezența Virginiei adormite), în fapt, sunt experiențe „la marginea morții”, în atracția fatală exercitată de indistinctul dionisiac (Nietzsche figura între lecturile preferate ale lui C.) Obsesiile mistuitoare ale lui Emanoil, pentru care femeia e vis, poezie trăită, halucinată, pentru că în voluptate este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în planul artei: C. reușește să
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
1884-1891). Între 1891 și 1894 este student al Seminarului Teologic „Andrei Șaguna” din Sibiu, absolvind apoi cursurile Facultății de Filosofie și Filologie a Universității din Budapesta (1894-1897). Aici înființează, împreună cu Traian Vuia, Victor Braniște, Aurel Ciato și alții, Societatea de lectură „Petru Maior”, fiind și președintele ei. În 1898 se angajează ca redactor la „Tribuna poporului” din Arad, și în același an trece munții și se stabilește în București, ca bibliotecar la Biblioteca Academiei Române. Face parte din conducerea „Sămănătorului”; în 1906
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
În prima parte a activității, este preocupat de sociologia literară, de biografism și istorism, pentru ca ulterior să cultive un impresionism superficial, derivat mai degrabă din temperament decât din convingere. Traseul critic de parcurs este, aproape întotdeauna, același: notarea impresiilor de lectură în vederea identificării trăsăturilor definitorii ale scriitorului comentat și emiterea unei judecăți de valoare, subminată deseori de subiectivism. Judecățile de valoare, oricât de personale în esență, au întotdeauna în sprijin analize și comentarii atente, adică argumente. C. pare a se conduce
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
dovedește soliditate și amplitudine culturală, deschizându-se în egală măsură către „literatură, filosofie și artă”. Coordonată de I. Negoițescu (numai numele lui apare în caseta redacțională), revista impresionează prin consistența și deplina seriozitate a articolelor, prin orizontul sensibil lărgit de lecturi, stilul ponderat și argumentativ al comentariului și anvergura teoretică a dezbaterilor. Revoluția „cerchistă” nu are, de fapt, nimic revoluționar în ea. Tinerii de la Sibiu dovedesc o mare maturitate și responsabilitate, ei gândesc destinul literaturii cu aplicație și totodată cu fervoare
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
de la Curtea de Argeș, o tipologie a cavalerismului în cultura română. El și-a adunat toate lucrările de medievistică în cinci volume de sinteză, intitulate Artă medievală, publicate în 1999. Sunt înglobate aici și cărțile scrise în exil, precum Itinerarii artistice (1995), Lecturi medievale despre Țările Române (1995), Țara Românească între Bizanț și Occident (1996), texte apărute în majoritate înainte de 1989, în revistele culturale ale exilului românesc sau radiodifuzate la Europa Liberă. Exilul începe în 1978, când scriitorul solicită și obține azil politic
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
București, 1993; Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Âge, Madrid, 1988; Fața cernită a libertății. 20 convorbiri la Europa Liberă, București, 1991; Mărturisiri din exil, postfață Adolf Armbruster, Iași, 1994; Treptele nedesăvârșirii, Iași, 1994; ed. 2, București, 1997; Lecturi medievale despre țările române, Aalborg (Danemarca), 1995; Itinerarii artistice, Aalborg (Danemarca), 1995; Țara Românească între Bizanț și Occident, Iași, 1996; Orizont medieval, Aalborg (Danemarca), 1996; Artă medievală, I-V, pref. Șerban Papacostea, București, 1999; Legendele unei lumi posibile, București, 2000
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
ar fi intitulat Fala Oprișenilor, publicate între 1913 și 1916, sunt neconcludente. Mai pe măsura posibilităților sale erau însemnările de călătorie incluse în două cărți, Peste Dorna și Pe căile profeților, care, fără să exceleze prin ceva, au constituit o lectură atractivă și instructivă la vremea apariției lor. Cea dintâi a fost, de altfel, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români, iar cealaltă, cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, imediat după război fiind reeditată, deși cu puțin înainte autorul fusese acuzat de plagiat
CHIRU-NANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
neînșeuate, Pancevo, 1981; Om singur visând, Pancevo, 1984; Împrejurări inexplicabile, Novi Sad, 1990; Cele mai frumoase poezii, Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Slavco Almăjan, Versiunea posibilă, Pancevo, 1987, 18; Ion Deaconescu, Poezie și epocă, Novi Sad, 1989, 73-77; Ion Deaconescu, Arheologia lecturii, Craiova, 2001, 85-88; Popa, Lit. rom. Voivodina, 231-237; Ionela Mengher, Lumina (1947-1997), Pancevo, 2000, passim. D.B.-D.
CIOBANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
îndoială, unui romantic întârziat, integrat într-un climat de resemnată acceptare a trecerii timpului și, când și când, de iluzorie reîntoarcere în vremurile aurite. Contând întotdeauna pe fantezie în conturarea evocărilor infernale ori paradisiace, caracteristice imagisticii sale mitologizante, și pe lectură (de poezie clasică) ca permanent drog al fanteziei, C. își construiește poemele ca mesaje ale unei lumi închise, suficientă sieși, marcată totuși de prezența oceanului, a catedralelor, semne ale nerenunțării totale la real, dar fără acea sete de evadare proprie
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
ca nume de referință pe Anatole France, Bram Stoker, Eugen Ionescu, Alain Finkielkraut. SCRIERI: Cerc deschis, București, 1968; Media luna, București, 1970; Poemii, București, 1974; Palatul de toamnă, București, 1976; Navigând, navigând, București, 1998; Grădini în podul palmei, București, 2000; Lecturi de vară, lecturi de iarnă, București, 2003. Ediții: Constant Tonegaru, Steaua Venerii, București, 1969, Plantația de cuie, București, 2003; Luca Ion Caragiale, Jocul oglinzilor, pref. edit., București, 1972; Tudor Arghezi, Autoportret prin corespondență, pref. edit., București, 1982; Radu Gyr, Anotimpul
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
referință pe Anatole France, Bram Stoker, Eugen Ionescu, Alain Finkielkraut. SCRIERI: Cerc deschis, București, 1968; Media luna, București, 1970; Poemii, București, 1974; Palatul de toamnă, București, 1976; Navigând, navigând, București, 1998; Grădini în podul palmei, București, 2000; Lecturi de vară, lecturi de iarnă, București, 2003. Ediții: Constant Tonegaru, Steaua Venerii, București, 1969, Plantația de cuie, București, 2003; Luca Ion Caragiale, Jocul oglinzilor, pref. edit., București, 1972; Tudor Arghezi, Autoportret prin corespondență, pref. edit., București, 1982; Radu Gyr, Anotimpul umbrelor, postfața edit
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]