25,868 matches
-
fumul țigării pe care o ținea Între degete ori Îi spânzura Între buze, spiralele roșiatice care, cu lumina lor, Însuflețeau În chip neobișnuit scenele de pe perete. „Poate că pictura mea, și-a zis deodată Faulques, nu-i chiar așa de rea cum cred.” - Într-o noapte, a continuat Markovic, un grup de cetnici s-a prezentat la casa unde locuiau sârboaica și fiul croatului. Au violat-o rând pe rând, cât au poftit. Cum băiețelul, care avea cinci ani, plângea și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care se Întindea pe dedesubt. Mină antipersonal, schije de obuz, obiectiv Leika de 55 de milimetri, expunere 1/125, diafragmă de 5,6, film alb-negru - Ektacromul celeilalte camere foto era rebobinat În acel moment - pentru o fotografie nici bună, nici rea, poate prea puțin luminată. O fotografie pe care Faulques n-a vândut-o niciodată și a cărei copie unică o arsese ceva mai târziu. — Da, a continuat Markovic, fără să aștepte vreun răspuns. Într-un fel, așa-i, nu? Oricât
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
surâdea absent, aproape cu cruzime. Cum nicicând n-o mai văzuse zâmbind. - Poate că ai dreptate, a acceptat Markovic. Dacă socotești bine, lumea nu se mai gândește la moarte. Credința că nu vom muri ne face slabi și tot mai răi. Întâia oară În fața ciudatului musafir, Faulques a simțit impulsul unui interes real. Și s-a neliniștit. Nu era un interes pentru fapte, pentru istoria bărbatului din fața lui (convențional precum toți cei pe care Îi fotografiase În decursul vieții), ci pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
drept refugiu pentru populație când debarcau renegații și pirații. Orografia aburptă a locului Îl apăra de dezvoltarea urbanistică din jur: Înghesuit Între munți, cătunul păstra limite raționale. Zona de expansiune turistică Începea la vreo doi kilometri spre sud-est, spre Capul Rău, unde hotelurile ocupau plajele, iar munții, presărați cu căscioare, erau luminați noaptea de sclipirile grupurilor de case ce-i erodau povârnișurile. Șalupa pentru turiști era trasă la chei, fără nimeni la bord. Faulques a aruncat o privire de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
băcănie. În unele după-amiezi, Faulques comanda un castron cu orez și rămânea la cină lângă o sticlă cu vin, privind cum se Înnegrea marea, se aprindea felinarul verde de pe mol și licărea, alb și intermintent În depărtare, farul de la Capul Rău. Un chelner a adus berea, și Faulques a dus-o la buze, golind halba pe jumătate din prima dușcă. Punând-o jos, a observat că avea resturi de vopsea, roșu cadmiu, sub unghiile de la mâna dreaptă. Semăna foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bătând În cenușiu rămâneau imperturbabili, pironiți pe pictorul de război. - Există ceva, a zis croatul fără emfază, ce Înveți În lagărul de prizonieri: așteptarea. La Început te neliniștești, firește. Frica și nesiguranța, după cum Îți poți Închipui. Da. Primele săptămâni sunt rele. În plus, atunci dispar cei mai slabi. Nu suportă, mor. Alții Își iau viața. Niciodată nu mi-a plăcut sinuciderea din disperare, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, mai devreme sau mai târziu, să-i faci pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ochelarii cu un deget și a dat din cap. — Rău e, a continuat, că dorința de răzbunare ori simpla nădejde de a supraviețui Îți pot Întinde o cursă. Da, a adăugat după ce a reflectat un moment. Cred că cea mai rea e speranța. Dumneata ai insinuat asta ieri, deși poate nu vorbeam despre același lucru. Crezi că-i o eroare, care trece repede. Îți spui că nu poate dura. Dar timpul trece, iar ea durează. Și vine un moment când totul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Apoi s-a depărtat de perete, ca să vadă ce ieșise. Acum, expresia bărbatului care urma să moară era potrivită: uimire, indignare. Ce naiba privești, vezi, fotografiezi, pictezi? Faulques știa că, În ultimă instanță, totul avea să depindă de mâna bună ori rea cu care va executa gura, chiar și ștearsă ori Încețoșată; dar de asta avea să se ocupe mai târziu, când restul se va fi uscat. S-a lăsat pe vine, ca să pună penelul În spirala recipientului plin cu apă, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înainte de a intra În zone de risc, vezi cum poți ieși, studiază terenul, caută locuri ferite, mergi de la unul la altul În salturi sau pe etape. Ține minte că fiecare stradă, tranșee, colină, copac are o latură bună și una rea. Nu alege eronat. Nu-ți complica viața, dacă n-ai nevoie. Și, mai ales, nu o complica pe a mea. Lui Olvido Îi plăcea să stea cu Faulques, și i-o și spunea. Îmi place să văd cum te miști
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu bere. - Frumoasă priveliște, a spus Markovic. Au rămas cu ochii la Întinderea albastră care, de la poalele falezei, se deschidea spre orizont În evantai: gurile de la apus la nord, cu insula Spânzuraților și linia Întunecată, estompată În cenușiu, a Capului Rău, care se Întindea spre largul mării, spre sud-vest. Părea, a gândit Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să scapete, lăsând În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îndelung la copilul mort de lângă coloana fugarilor. - Goya a făcut gravuri bune pe teme de război, mi se pare. - Cele mai bune gravuri făcute vreodată. Nimeni n-a văzut războiul ca el, nici nu s-a apropiat atât de fața rea a omului. Când, În cele din urmă, și-a pierdut respectul pentru toți oamenii și toate normele academice, nici cea mai crudă fotografie n-ar fi putut merge la fel de departe. - Atunci de ce faci acest tablou atât de mare? Markovic Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bătut amiaza În spatele lui, s-a așezat sub umbrarul barului-restaurant cel mai apropiat; acesta avea cea mai frumoasă vedere a șenalului din port și a Întinderii de apă Încrețită de briza dinspre răsărit, care ajungea până la linia cenușie a Capului Rău. A cerut o bere și a stat acolo neclintit, În fața mării și a molului pustiu, unde ancora Îndeobște șalupa cu turiști, gândindu-se la Ivo Markovic și la sine. La ultimele vorbe spuse cu o zi În urmă de croat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a cerut altă bere și a privit bănuitor jur-Împrejur, temându-se ca nu cumva să vadă că Ivo Markovic se aținea pe-aproape, surâzând cu gura până la urechi. A continuat să privească marea și linia Îndepărtată a țărmului spre Capul Rău, În vreme ce Carmen Elsken se estompa molcom În gândurile lui. Soarele Începea să scapete, iar lumina intensă dădea obiectelor o claritate precisă de o mare frumusețe, aidoma hașururilor care, În loc să Întărească, luminau tonurile culorilor pe o imensă transparență. „Frumusețe”, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
până la un punct, avizându-l din vreme de Înțepătura care avea să vină mai apoi. Și, odată cu durerea, ori preludiul ei, a venit și doza potrivită de indiferență. La naiba, a conchis, coborând pe scări. Totul avea aspecte bune și rele: o stradă, o tranșee, o durere. Acela, concret, Îl condamna la unele lucruri și Îl punea la adăpost de altele. Markovic devenea astfel doar un element În plus al peisajului. Chestiune de priorități. De momente și termene. Și, când adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cum se depărta. Înainte de a dispărea pe povârniș În jos, printre pini, Carmen Elsken s-a Întors de două ori să privească Înapoi. Când Faulques s-a Întors În turn, soarele se lăsase mai jos și apunea lent peste Capul Rău, iar lumina care intra pe ușă imprima tonuri gălbui văruielii de pe peretele opus, unde, desenate În cărbune sub fereastra ce dădea spre răsărit, figuri cu un aer Între Bruegel și Goya - frontiera atrocității văzută cu ochi moderni - se Înșiruiau la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
general și mai ales asupra psihicului a fost observată din cele mai vechi timpuri, folosirea muzicii în scop terapeutic fiind tot atât de veche ca și medicina însăși. În epoca primitivă, muzica a ocupat un loc important în descântecele destinate alungării spiritelor rele pătrunse în organism, considerate drept cauză a bolilor. Mitologia greacă a legat și ea arta tămăduirii de muzică, astfel, Apolo, zeul muzicii, al poeziei și al artelor frumoase, era totodată considerat și zeu vindecător, iar fiul său Asclepios era zeul
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
iarbă crudă Mulți mai au pe mine ciudă, Lasă ciudă să le fie Eu iubesc ce-mi place mie. CÎnd ar fi după dușmani Mi-ar vinde carnea pe bani Cu cîntaru-ar cîntări-o Și cu dramu-ar tîrgui-o. Dragostea-i mai rea ca boala. Exemplificăm : ,, Rele-s maică frigurile Dar mai rele dragostele Maica de friguri mă scoate Dar În dragoste nu poate. Maica-mi zice că mă scoate De la cîte de la toate De la două nu se poate De la mîndră, de la moarte
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
să le fie Eu iubesc ce-mi place mie. CÎnd ar fi după dușmani Mi-ar vinde carnea pe bani Cu cîntaru-ar cîntări-o Și cu dramu-ar tîrgui-o. Dragostea-i mai rea ca boala. Exemplificăm : ,, Rele-s maică frigurile Dar mai rele dragostele Maica de friguri mă scoate Dar În dragoste nu poate. Maica-mi zice că mă scoate De la cîte de la toate De la două nu se poate De la mîndră, de la moarte. Rolul femeii În dragoste. Exemplificăm : ,, Puică sprîncenele tale Pene-s
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
O vacă cu-n vițel mic Și un pustnic de ibovnic. - Că de ieri nu le-am văzut Și mi-e că s-au prăpădit >>. Altele sunt reflexii asupra unor situații plăcute sau neplăcute vieții omului. Exemplificăm : Foie verde matostat Rău maică m-ai blestemat Să nu trăiesc bine-n sat. Nici În sat nici În vecini Numa-n pustiu de streini. ” -//,, Foaie verde flori de ghiață De-ar ști omul ce e viața Că-i subțirică ca ghiața. Ar petrece
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
să fie. ” ,, Acum ceasul mi-a sosit ” ,, Acum ceasul mi-a sosit Și lume am părăsit. Îngerul sta-n fața mea Din lume ca să mă ia. Să mă ducă-n zbor frumos Unde mă cheamă Hristos La orașul cel frumos Rele sau bune să-mi iau Sama de toate să-mi dau Pentru cîte am umblat PÎn-la cel mai mic păcat Rele și bune am luat Sama de toate am dat. O! Suflete ticălos Negru și Întunecos Zicea-i că-n
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Din lume ca să mă ia. Să mă ducă-n zbor frumos Unde mă cheamă Hristos La orașul cel frumos Rele sau bune să-mi iau Sama de toate să-mi dau Pentru cîte am umblat PÎn-la cel mai mic păcat Rele și bune am luat Sama de toate am dat. O! Suflete ticălos Negru și Întunecos Zicea-i că-n lume-i frumos. Pe lume cît ai trăit În rele te-ai tăvălit. Îngrijit numai de trai Nu gîndeai la iad
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
stea au un caracter educativ și instructiv religios moral. Unele narează fapte atestate de istorie. Altele arată Învățaturi ale bisericii ortodoxe. Altele vorbesc despre sfîrșitul vieții omului și despre răsplata ce o va primi fiecare după faptele sale bune sau rele. Ele au un caracter moralizator. ,, İdeea sfîrșitului-spune Mircea Eliade-ține În frîu nebunia unora, ce-ar lua cîmpii, devenind fiare de jungla. ”Cei vechi, din aceeași cauză, au adoptat și În scris, dictonul ,, memento mori ” Nu uita că vei muri.). Acest
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pomișori, Sf.Gheorghe scăpînd. Tot În ziua de Sf.Gheorghe era și mai este obiceiul ca tot omul să se cîntărească, pentru ași cunoaște greutatea și apoi din credința că de cei cîntăriți nu se vor prinde blestemele și spiretele rele. La Rusalii se Împodobeau porțile, stîlpii caselor și casa cu frunze de tei și nuc. Se purta, mai ales de copii, la cingătoare pelin, ca să nu fie luați de rusalii ( iele ). În zilele Rusaliilor nu se lucrează nimic. Cei care
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nașa primește un pahar cu vin și o azimă de pîine. Această azimă de pîine este stropită cu vin și ruptă În patru deasupra capului miresei, arucîndu-se fiecare sfert În cele patru puncte cardinale. Obiceiul simbolizează Îmblînzirea și Îndepărtarea spiritelor rele, din cele patru colțuri ale lumii. Dacă ginerele Își are locuința În alt sat, despărțirea miresei de cei dragi, se face cu multă duioșie, cu lacrimi și Îmbrățișări. Apoi se duc la biserică unde are loc cununia religioasă. În timpul cununiei
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
culturală a cadrelor didactice În perioada comunistă era făcură În direcția socializării agriculturii, a Însușirii ideologiei comuniste. İnclusiv activitatea sportivă era comunizată. Trebuia citită ,, Scînteia ” - organul central al P.C.R. (Partidul Comunist Român). Se observă din documente că populația comunei nu rea atrasă de impunerile culturale, politice ale regimului comunist. După decembrie 1989, se renunță la sistemul Învățămîntului politic.
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]