3,598 matches
-
se-mbăta era grozav de primejdios - cred c-o fi ucis și el o mulțime de oameni la viața lui -, dar era bun prieten cu Hensley, se-nțelegeau de minune și pînă la urmă l-au arestat pentru că s-a Îmbătat și-a tulburat liniștea. Ei, și am auzit că-ncepuse să facă un scandal atît de mare c-au trebuit să-l scoată din celulă. Se spune că țipetele și urletele lui se auzeau pînă-n capătul pieței, și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le înfrățește. Preotul este prima scumpă achiziție a Divinului Sânge; și adeverește preoția regală pe care poporul o are de la Cristos. Preotul este Sfânta Inimă care bea sângele nostru infectat din vene și cu al Său pur arterele ni le îmbată. Preotul este ca și Cristos la Cină: mulțumește lui Dumnezeu, binecuvântează și oferă Viața cea veșnică; și ia asupra sa orice vină. Preotul ce să poată sau să fie, nu știe; cum ar îndrăzni să facă din Dumnezeu Hrană pentru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
rele de a-ți trăi viața. Sludden rîse. — Nu-i de mirare că ai obsesia asta morbidă pentru lumina zilei. în loc să te duci la zece petreceri de cînd ai venit aici, să te culci cu zece femei și să te îmbeți de zece ori, ai urmărit cum trec treizecei de zile. în loc să-ți faci din viață un festin continuu, o fărămițezi în zile pe care le înghiți regulat, ca pe niște pilule. Lanark îl privi pieziș pe Sludden. — Viața ta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viață ar fi un spectacol distractiv pe care-l urmărea cu înțelegere ironică, de la distanță. — M-am purtat urît aseară, îi spuse el într-o zi lui Thaw. — Cum? — M-am dus cu Judy la o petrecere. M-am cam îmbătat și am început s-o sărut pe fata gazdei pe podea, în spatele canapelei. Era și ea beată. Apoi ne-a găsit Judy și s-a înfuriat. Chestia deranjantă e că mă distram, așa că n-am putut să mă prefac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ba da. Jack s-a dus în turlă cînd ai început tărăboiul și te-a strigat din josul scării, dar n-ai vrut să cobori. Nu mi-am dat seama că m-a strigat Jack, spuse Lanark încurcat. — Te-ai îmbătat? îl întrebă Rima. — Bineînțeles că nu. Nu m-ai văzut niciodată beat. — Poate, dar de multe ori te porți de parcă ai fi. Și Ritchie-Smollet zice că a dispărut o sticlă de lichior din bucătărie. — Plec, zise Sludden chicotind. Cei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru că orice gest ar fi istovitor. Greutatea de plumb îl reținu în pat pînă adormi. Mai tîrziu, cineva îi puse o mînă pe umăr și el deschise ochii repede: — Rima? Lîngă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbească repede și clar. — Sergent, este o chestiune urgentă! Probabil că un apel telefonic se face chiar acum spre apartamentul meu din satul de odihnă al delegaților; puteți să-l redirecționați aici? E de la Wilkins, secretarul lui Monboddo. M-am îmbătat și m-am purtat prostește, îmi cer scuze, dar se poate produce un dezastru dacă nu vorbesc cu Wilkins! Sergentul îl privi lung și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celebru. Au intenționat să mă distrugă? Nu, nu, m-au tratat ca pe o persoană aparte pentru că asta le făcea pe ele să se simtă aparte, dar n-a ieșit nimic bun, nimic util nu s-a făcut. M-am îmbătat, da, cu curcubee albe, da, dar în special cu vanitate; nimeni nu e mai nebun decît acela care se crede important. Oamenii au încercat să-mi dea sfaturi, și eu i-am ignorat. La ce făcea Kodac aluzie? La minereuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor. Tramvaiele încremeniseră pe linii, n-aveau curent. Deasupra noastră, Ființa-furtună stătea gata să se năpustească... * La Walnut Creek un mare număr de păsări călătoare se reped în automobile și în ferestrele caselor. Experții sunt de părere că păsările se îmbată consumând unele fructe sălbatice care conțin toxine cu efecte asemănătoare cu ale alcoo lului. 13. Maria mă aștepta cine știe de când, mi-a deschis înainte de a bate la ușă. Am intrat odată cu răbufnelile vântului. „Mă temeam că n-ai să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de a pătrunde în navă! Deodată, poarta metalică a cuștii se căscă și se închise fără zgomot după el. Ixtl se agăță de bara cea mai apropiată, apucând-o zdravăn. "Acum, nu mai am de ce să mă tem!" își spuse, îmbătat de propria-i putere. Se simțea sporit deopotrivă fizic și mintal. Roiuri de electroni liberi țâșneau din organismul lui, căutând să se unească cu electronii altor structuri atomice. După atâția ani de deznădejde, era în sfârșit salvat! Indiferent ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității islamice picoteau, cu scobitori între dinți, așteptând să apună soarele. Omar îi părăsea printre primii, deodată cu paznicii purtători de banduliere. Ca și cerberii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că aici chiar e Europa, mi-am dorit să ajung într-un loc ca ăsta... — Serios? Îți plac lucrurile confuze. — Dimpotrivă, ador detaliile. Veterinara ea însăși era o sumă de amănunte, contrastante și stranii, de nepătruns. Ce voia? Să-l îmbete? Era fără rost. Se purta de mult ca un prins, ea îl luase în posesie, pas cu pas, ca o cobră cu clopoței. — Dă-ți acum telefoanele, înainte să bei, îi comandă doctorița. Mâine n-ai să mai fii la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o scoică perfectă, ca un trandafir în boboc, sub desișul părului. Îl chema printre dinți, șuierând alinturi întocmai ca o șerpoaică sau ca o iapă în călduri, cum zisese Godun când băuse cât el. — Pentru ce ai vrut să mă-mbeți? o mai cercetă încă, icnind întrebarea și, dintr-odată, n-o mai văzu. — Acum ești un poet cu păcate, Homer, iubitule, gâfâi ea și îi spuse mai multe vorbe, dar pe care Omar nu le pricepu, fiindcă rămăsese în beznă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia Maradona, noi o facem să fie! O facem, o facem, creezi spectacolul, dar îmi iei biștari pentru asta, zicea Max-Dinte. Da’ tu? Îi ceri omului cât trei înmormântări ca să îi dregi gura! Toată lumea se îmbătase. Aici nu-l puteau număra. Nu băuse cu ei vreodată. Mai puțin în noaptea primului Revelion, când fusese doar el cu rudele gazdei. Maradona își serba un contract de asociere. Omar părea singurul care nu întreba cine îi era partenerul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lase în fața școlii, iar copilul rămăsese trăsnit pe trotuar: taică-său nu făcea așa ceva niciodată. Când ajunse în biroul călăului său, ca un om mort pe jumătate, Omid își întinse gâtul spre comisar și vorbi precum un bărbat care se îmbătase: — Sarok, n-a venit niciunul din ei, nici săptămâna asta! — Ce ți-am spus, Kambiz, că va ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiindcă atât suna de armonios și te îmbia să valsezi, dar acolo nu era nimeni. Omar nu părea atât de nestăpânit, nici atât de sigur de sine, încât să danseze de unul singur. Vru s-o ia pe Eleonor, după ce se îmbătase de muzică, dar Eleonor dispăruse. Când plecase? Pe unde, fiindcă ușa prin care intraseră în salonul de muzică ori de dans dispăruse și ea, iar peretele era neted și fără un semn? Omar se înspăimântă pentru o clipă, însă când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dânsul, Cum nu simți focul ce-l simt? Și pe ea o - apucă plânsul Parcă pieptu-i este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea, râdea de-odată, Cu-a ei buze dulci și coapte N-întuneric parcă-l cată, Îmbătat de-amor și noapte. Ah, îi zice el cu dorul, Lasă-ți haina ta regală - Gol în ochi-ți văd amorul, Ah, arată-mi-te goală. Atunci ea roșind se pleacă Și sta piepții să-și disfacă Și din sponci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau albastre, roșie - închise și albe, iar pintre ele roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa. Lângă prispă steteau două butii cu apă - iar pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și lungă părea un nor de raze și umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
venise pe pământ, momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. Făt-Frumos se avântă pe el și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului. De astă dată Genarul vâna departe cale de șapte zile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un armăsar, nici ochii să ți-i arunci încoace și-ncolo ca balaurul, nici trupul să ți-l frângi, ca pehlivanii când joacă, nici să te vâri într-însul, nici să-ndrăznești la glume cu mâna ca mojicii când se-mbată, c-asemenea urmări te arată de tot prost. 146 Când grăiești și nu te - ascultă, socotește că ești la moară - de aceea nu te aud. 147 Mai bine o piatră s'- arunci într-un noroc, decât un grai în zădar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrîndu-mă unei îndeletniciri pentru care eram mult mai înzestrat; trântit între trandafiri, mă lăsam în voia imaginației. În închipuire puteam să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o mică aventură, până îmbătrînește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scârboasă. Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că știa totul de la un pescar în vârstă întîlnit într-o zi pe țărm, că alții, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaștinei sticle de bere și se îmbătau. Pe urmă împușcau cerbii fără să-i omoare și îi lăsau așa până ce le intra noroiul în gură. După care se mânjeau la rândul lor cu noroi și se băteau între ei. Le plăcea să simtă gustul morții. Asta îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcîndu-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: Sînt un gunoi, Doamne, un gunoi" și se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătîndu-se, plângea și bolborosea "Doamne, iartă-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]