3,716 matches
-
acolo când ei nu vor mai fi și nu e ușor să ne ierte acest păcat. Dacă nu meritam o riglă peste palmă pentru părerea mea X, meritam cu prisosință să fiu plesnit peste Încheieturi pentru părerea Y. Cu cât Îmbătrânești, cu atât descoperi mai multe rele În legătură cu tine Însuți. Ravelstein ar fi profitat mult mai bine de anii care mi se Îngăduiseră mie. A recunoaște faptele reale este lucrul cel mai mărunt pe care‑l putem face. Ravelstein a socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
taine de răsădire, plivire și recoltare a diverselor specii în conformitate cu fazele de creștere și descreștere a celei care, la hinduși, întruchipa vasul sfânt din care zeii sorb licoarea nemuririi. Și pentru taoiști, luna era un copil care se naște, crește, îmbătrânește și moare, pentru a renaște în următoarea lună, în vreme ce în unele variante de legende de origine culese pe teritoriul patriei noastre, luna e un omuleț pe care Dumnezeu l-a pornit pe un drumușor de argint, printre șiruri nesfârșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poftim de te atinge dacă-ți dă mâna. Numai noi aripatele mai putem, fâl-fâl. Fâl. Se spune că viteza a crescut, că timpul se rostogolește nebun la vale, într-o zi cât într-o lună, într-un singur ceas omul îmbătrânește cât într-un an, capul de aur i-a căzut, pieptul de argint s-a făcut praf, șoldurile de bronz s-au nimicit, picioarele de lut se fărâmă ele singure. Dar și viteza asta e tot relativă. De exemplu: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară, unde toate figurile știute răzbeau altfel și erau dulci și pline de miez. Profesoara Martinescu regretase în tinerețe faptul că nu putea împărți fructele acestea cu nimeni, dar îmbătrânind nu se mai frământa atât. Inexprimabilul chiar asta e. 5 februarie Iulia privește pe fereastra sălii de repetiție de la Operă. Stoluri mari de grauri urcă și coboară, dau roate și spirale pe lângă râu, apoi se avântă din nou în înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai faci? ─ Doamna profesoară! Nu știam că-l cunoașteți și dumneavoastră pe părintele... Nu eu îl cunosc, doamnă, părintele mă cunoaște pe mine. ─ Așa e, aveți dreptate. A trecut mult de când nu v-am mai văzut. Vai, dar n-ați îmbătrânit de loc! Hai dragă, lasă astea. Bineînțeles că îmbătrânim, ce altă consolare am avea? Ce mai face Pascal? ─ O, el, chiar că a îmbătrânit. Aș vrea să-l văd. Spune-i să treacă pe la mine, îl aștept. Am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și dumneavoastră pe părintele... Nu eu îl cunosc, doamnă, părintele mă cunoaște pe mine. ─ Așa e, aveți dreptate. A trecut mult de când nu v-am mai văzut. Vai, dar n-ați îmbătrânit de loc! Hai dragă, lasă astea. Bineînțeles că îmbătrânim, ce altă consolare am avea? Ce mai face Pascal? ─ O, el, chiar că a îmbătrânit. Aș vrea să-l văd. Spune-i să treacă pe la mine, îl aștept. Am să-i spun. Se va bucura. Și eu mă voi bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e, aveți dreptate. A trecut mult de când nu v-am mai văzut. Vai, dar n-ați îmbătrânit de loc! Hai dragă, lasă astea. Bineînțeles că îmbătrânim, ce altă consolare am avea? Ce mai face Pascal? ─ O, el, chiar că a îmbătrânit. Aș vrea să-l văd. Spune-i să treacă pe la mine, îl aștept. Am să-i spun. Se va bucura. Și eu mă voi bucura. La fel, doamnă profesoară. Mi-a făcut plăcere să vă revăd. ─ Noapte bună. Părintele Ieronim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asta e. Pentru asta n-ar fi fost mai bine să vorbiți cu Nelu? Nu mai lucrează la Icechim? ─ Dragă, îți închipui că și ei stau bine cu chimia. Nu putem să le dăm un simplu obiect din fier ruginit, îmbătrânit pe cale corozivă. E nevoie de ceva mai sofisticat. Pe vremuri, la voi la observator exista o cameră, o cămăruță mică-mică, un depozit de mături și găleți, de fapt. Mai există? Cred că da. Nu s-a mai clintit nimic pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu cheag când o luase pe ea, cu destui ani mai tânără, iubind-o ca pe o păpușă cârlionțată cu ochi cafenii. Abia târziu, când Tase îmbătrânise și banii nu le mai ajungeau, își îmbrăcase rochia cea mai bună, din catifea cu pătrățele negru-violet și guler de dantelă, și bătuse la ușile doamnelor cu copii preșcolari în căutare de bone. În preajma copiilor, putea povesti toate filmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Îi trimitea, mai ales, pentru ca Băcănel să nu creadă că nu mai prezenta interes sau că fusese uitat. Îl vizitase din nou abia pe la începutul lui noiembrie, cu mai bine de o lună înainte de a începe eroica Revoluție de la Județeană. Îmbătrânise Băcănel. Se stafidise, slăbise, numai haine și ciolane. Avea culoarea vișinie a înserărilor. Se ținea însă drept, cu un fel de semeție a lujerului de porumb desfrunzit, fără știuleți, ars de brumă. Murise și femeia care îi ținea menajul, Caliopeea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ți se strecoară în față. Venise cu noaptea în cap, dar tot nu prinsese primele trei locuri. Vechea lui ambiție de a fi mereu între primii trei. Așa fusese deprins. Așa copilărise, așa se formase, așa trăise, așa, iată, îmbătrânise. Se enerva, suferea, când alții i-o luau înainte. Mai ales la anii de acum, când prea puțini își mai aminteau de el. Îl dăduseră afară până și de la șefia Asociației Pensionarilor. Ăștia noii, strada mai ales, habar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bătrân. Nu e nevoie să dramatizezi o suferință trecătoare. Margareta se ridică. - Parcă totul se duce de râpă, rosti încet când ajunse la fereastră. Așa am senzația. Eu nu pot să mă îngheț și să mă bag la frigider. Am îmbătrânit de zece ori mai repede ca tine. - N-ai îmbătrânit deloc. E adevărat că trebuie să te consulte un doctor odată și odată. Dar până atunci ar fi bine să te odihnești. Eu o să plec un timp și o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se ridică. - Parcă totul se duce de râpă, rosti încet când ajunse la fereastră. Așa am senzația. Eu nu pot să mă îngheț și să mă bag la frigider. Am îmbătrânit de zece ori mai repede ca tine. - N-ai îmbătrânit deloc. E adevărat că trebuie să te consulte un doctor odată și odată. Dar până atunci ar fi bine să te odihnești. Eu o să plec un timp și o să mă întorc când o să te simți mai bine. - Cum adică, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pocnetul creionului cu care subliniam pasaje din Human Resources & Public Relations Compendium, când, amețit de atâtea cunoștințe, capul mi se învârtea și-mi cădea în piept. Doar zgomotul creionului mă salva, așa cum îl salvau pe Prâslea țepușele. Poate că omul îmbătrânește, ceea ce înseamnă că locul îi devine vacant, dacă știi să te orientezi și să profiți de ocazie. Nu, mai mult ca sigur că superiorii nu încurajează un astfel de comportament. Nici un superior nu ar pleca urechea la un Cornel (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mănânci? Am spus: - O mănânc diseară. Acum trebuie să mă duc la servici. * persoana își pierde simțul mirosului și eu o ajut, pe urmă gustul, nu mai e nimic. gătește prost. BIXTONIM ZYX Pe linie maternă, oamenii din familia mea îmbătrânesc urât. Fețele, mai ales, li se brăzdează cu o rețea densă de riduri și pliuri, culoarea pielii le devine măslinie și, din cauza atâtor denivelări ale suprafeței obrazului, nici măcar obișnuitele pete și alunițe bătrânești nu mai au loc să apară. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din copilărie, probabil de când învățasem să vorbesc și pocisem numele de „Mihai”), mai sunt frumoasă? Da, Mama Mare, ești frumoasă, trebuia să zic, dar, ceea ce era curios, dacă ziceam „nu, Mama Mare, nu ești frumoasă, ai fost, dar acum ai îmbătrânit”, nu se supăra, cădea doar pe gânduri și continua: - Știi, Mian, de ce nu mi-am făcut operații estetice? - Nu, Mama Mare. De ce? - Mi-a fost frică. Am văzut multe femei care și-au făcut și nu le-am înțeles deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
străini..., să mă așez singur să beau un whisky la o terasă... Asta este singurătate... O singurătate autentică! — Știu. O încerc în fiecare zi. — Înțeleg. — Nu. Nu cred că înțelegeți. Este greu să înțelegi sentimentele unei femei care începe să îmbătrânească și care știe că nu va găsi către cine să se întoarcă. Fiii mei vor avea curând propria lor viață. Studiază în Europa, și eu nu sunt pentru ei decât obligația unei scrisori la două săptămâni. Iar eu mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
camuflaj care-i stătea întins peste pieptul lăsat. Picioarele albe, închise în niște sandale pline de arici, băteau, cu un zel entuziast, ritmul omniprezentei muzici. Sper să mor, s-a gândit Hugo, înainte s-ajung bătrân. Mai ales dac-o să-mbătrânesc așa. Hugo s-a ridicat, grăbit, în scaun. Alice intra în bar. Sau cel puțin așa i se păruse de la distanță. Dar oare era chiar ea? Persoana care se îndrepta către el avea silueta și mersul familiar ale lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înghiți flegma împreună cu imaginea unui parbriz care se făcea fărâme, iar Omul cu Tatuaj nu înțelese, în câteva fracțiuni de secundă, de ce plafonul mașinii s-a pus dintr-o dată în mișcare. Cu siguranță că acel stâlp de telegraf fusese putred. Îmbătrânise și obosise sub greutatea firelor o perioadă prea lungă (mult prea lungă) de timp. Se prăbuși peste Land Rover, iar schimbarea poziției verticale într-una orizontală nu fu deloc atât de lungă precum ar fi părut inițial dacă un observator
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dreptul de a muri, ceea ce ar însemna că viața umană este „disponibilă”. În realitate, viața este mereu un „dar” care are o natură particulară, pentru că aparține naturii însăși a celui viu să se nască, să crească, să se maturizeze, să îmbătrânească și să moară. De aceea a determina moartea unei ființe umane, înainte de scadența ei naturală, este un act împotriva naturii. Dacă acest lucru este valabil pentru o ființa vie, într-o manieră deosebită, absolută, valorează pentru om, care nu este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
obrazul cu degetele. - Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de supraviețuire, unde verile sunt călduroase și praful te arde la tălpi iar iernile bogate în zăpadă cu geruri și vânturi aspre, predominând Crivățul, uneori bătând cu putere, smulgând copacii din rădăcini și acoperișurile caselor, trecea adus de spate și îmbătrânit de timp un bărbat între două vârste, vorbind și gesticulând de unul, singur. Se numea Petre Soare. Terminase teologia dar nu profesa ca popă fiindcă după divorțul cu Frusina nu se mai însurase astfel că nu putuse fi hirotonisit ca
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
atât mai puțin lui Jacqueline. Dar fiecare dintre noi trebuie să facă eforturi pentru ca iubirea noastră să fie posibilă. Peste câțiva ani, când vom privi În urmă, vom fi mândri de noi văzând peste ce obstacole am trecut. mă văd Îmbătrânind lângă tine, crescându-ne copiii Împreună, foarte fericiți, adaugă el strângându-mi mâna. Dar eu nu de asta plângeam. Plângeam pentru că eram vie, pentru că Jean-Claude era viu și aventura noastră Înainta În noapte, sub stelele canadiene complet necunoscute. Eram acasă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]