3,501 matches
-
cea eliberată de greutatea metafizică a materiei. Aderarea la imperativele transcendenței, desprinderea chemărilor trupului de cele ale spiritului se dovedește, în acest context, o etapă ce urmează unei aprecieri trans-existențiale corecte. Revelația permite această apreciere fundamentală ea susținând și resurecția îmbrățișării deschiderii transcendente dublată de refuzul prăbușirii în ascultarea supusă a exigențelor corporalității. Rezumativ, până acum secvențele care au fost evocate în ordinea succesiunii lor drept constituiente ale saltului spre absolutul dimensiunii spirituale sunt: chemarea adresată ființei umane de către transcendență, asumarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
definește o credință lipsită de luciditate. Prin urmare, acest spirit care a respins tentația malefică nu ar înțelege și valorifica oportunitățile răului. El ar fi un ignorant în ce privește profunzimea ființei sale și excepționala șansă care i s-ar deschide odată cu îmbrățișarea negativității. Binele este gândit aici ca un parcurs inferior răului, ca o potecă a rătăcirii lăuntrice născută din atrofierea orgoliului și cunoașterii de sine. Din această perspectivă, abia înaintând în răutate ființa umană se aprofundează în descoperirea sinelui, în relevarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gest de compasiune solidară. Fără acest sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își caută șovăielnic certitudinea unor prezențe pe care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii brațelor sale se aseamănă cu o aruncare în îmbrățișarea vidului dar el de fapt relevă dorința și reflexul himeric de a înlătura negura, de a izgoni bezna spre a reîntâlni diversitatea cromatică a lumii. În mișcarea agonică a brațelor, orbul își construiește propriul său drum pe care pășește copleșit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
menținerea spre o veritabilă iubire în magnetismul fascinației sale dar și orbirea curajoasă a celui ce se dăruie unui asemenea vârtej de basm vulcanic și romantism idolatru, finitudinea și insuficiența ajutorului întru compasiune oferit celorlalți dar și puritatea cristalină a îmbrățișării celuilalt în verticalitatea sprijinirii sale, în demnitatea efortului de luminare a destinului său sumbru și nedrept iată termenii extremi din ciocnirea cărora dar și sub semnul coexistenței lor bizare survin dramele sufletului ce-și consumă energia incandescentă numai dinspre și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
abundă reprezentațiile teatrale existențiale. Imanentul mundaneității se relevă, aici, un ocean ontic de falsități elaborate, de versiuni și renuanțări ale înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea acestui peisaj de enrgii dezlănțuite în ampla lor împletire înseamnă a oferi propriei concentrări a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești încă posibile. Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între două versiuni ontice, între două scenarii investite cu inter-corelare și împletire paradigmatică. Prima dintre aceste dimensiuni gravitează în jurul spațio-temporalului evoluției întru corporalitate. Cea de-a doua își are
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
toate aceste constituiente definitorii pentru templu deschid spre Divin și indică prezența sa activă. Conexiunile amintite între aceste elemente și transcendență au drept centru al dinamicii lor conștiința sublimată a credinciosului. Dar, pentru ca această sublimare, această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența prealabilă a reculegerii mistice individuale. Ea reprezintă aici un fond primordial, o temelie spirituală vitală în absența căreia ego-ul ce intră în templu pășește în golul crepuscular al non-spiritualului, al ne-asumării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
amintit de cum se deschide, încet-încet, petală cu petală, o floare îmbobocită. Bineînțeles că ar fi fost doar o comparație poetică, pentru că nu văzuse niciodată așa ceva. O floare deschizându-se - iată unul dintre lucrurile înfăptuite tainic de natură, așa cum se petrece îmbrățișarea părinților pentru ochii copilului căruia, într-o zi, trăgându-se draperiile dantelate ale coșulețului, i se va arăta doar micuțul frățior. Tot astfel dimineața vezi în locul bobocului de aseară corola desfăcută - cel mult cu o petală, două, jilave, mototolite. Gândurile-imagini
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice ale primelor îmbrățișări, ar putea, ajungând din ce în ce mai stătut, să-i sufoce... Dar de ce oare amicul Ialomițeanu ar vrea să intre în diplomație, o profesie pentru care evident nu este dotat, se mai întrebă Profesorul ? Să nu-și dea seama că sângele rece îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mai degrabă se prefăcuseră, pe loc, într-o formă de iubire. Pentru că Tom se simțea de parcă ar fi fost ținut în brațe de un înger, captiv fără scăpare între aripile unui înger, care era și nu era Emma. Și această îmbrățișare însemna fericirea absolută, extazul perfect, o bucurie sexuală perfect neproblematică și lipsită de dramatism. După ce îl luase Emma în brațe, Tom nu-și amintea să se fi mișcat deloc. Îi rămăsese în minte numai felul în care stăteau amândoi întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ne-am apucat, dar era atât de greu... Ne trebuia curaj și perseverență. Ne trebuia dragoste, iar dragostea nu este ceea ce se crede; nu sunt doar acele săruturi pe care ni le oferim, acele cuvințele șoptite la ureche sau îmbrățișările ce ne țin legați strâns unul de altul: timpul vieții e lung, ziua căsătoriei nu durează decât o zi; abia mai apoi - îți amintești? -, abia mai apoi începe viața. Copiii vin, trebuie să-i hrănești, să-i îmbraci, să-i
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mine în paradis”. Nu merit aceste cuvinte, dar sper să le aud și toată această suferință, tot acest drum, vor avea un sfârșit fericit. Privind îndelung în fața mea, am ”revelația” căii de urmat pentru a spera ascultarea acestor cuvinte salvatoare: îmbrățișarea tuturor acestor bolnavi și a tuturor bolnavilor lumii, și împreună cu ei, să mă rog mereu lui Dumnezeu și Mamei sale, așa cum îi văd acum pe ei că se roagă, cu seninătate și încredere. Da, valorile spiritului (seninătatea trăirii în Dumnezeu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
când Țarul încă nu fusese izgonit, unde bețivul tradițional se lua la întrecere cu scatiul într-ale băutului, amator și el de vodcă, și lumea ieșită în stradă o ținea într-un cântat și o veselie, cu pupături fierbinți și îmbrățișări amicale. 1 Doamna Cherteșan Tudosia se referise într-o lecție la cuvântul créée și făcuse următoarea observație: ia să facă bine francezii să nu ne mai ia peste picior că avem în limba română cuvinte care conțin trei de i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Jupiter și zeu al sădirii și al recoltelor, aceste zeu al morții păstorește sacrificiul sportivilor pentru suporteri. Societatea reușește, prin intermediul activității sportive din stadion să controleze violența, metamorfozând-o sub forma sacrificiului. Manifestările triumfului sunt: salturi, sărituri, strângeri la piept, îmbrățișări, sprint, mâna ridicată, săritura și lovirea aerului, ridicarea brațelor, sărutul, zbârlitul părului, palma pe spate, strângerea de mână, ale sau ale înfrângerii sunt: frustrări, expresii ale feței, mâinile în șold, capul aplecat, fața plânsă. Participarea ca sportiv la competiție, ori
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
familia sportivului, -care privesc obiecte aducătoare de noroc sau gesturi în vestiar, -cu superstiții în timpul jocului (își fac cruce, pupă degetele), -cu fantasme și elemente iraționale -care arată teamă și insecuritate, -dorința de reușită și mai ales -aventurile imaginarului simbolic (îmbrățișări, strângeri de mână, care anunță solidaritate, prietenie, spirit de echipă). Într-o scară de valori, perfecțiunea lumii ființelor supranaturale apare manifestată în ordinea și frumusețea sportului, pe care sportivul o imită în frumusețea din procesiuni, cântări, coruri, jocuri, banchete. Gestul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
să înțeleagă mai profund mesajul mântuitor al lui Dumnezeu. În acest sens, într-un mod obiectiv, celebrarea sacramentului reconcilierii, ca eveniment al convertirii pascale îl conduce pe penitent către plinătatea vieții în Cristos și în caritate. El este orientat către „îmbrățișarea milostivă a Tatălui, gestul iertător al lui Cristos și mișcarea transformatoare a Duhului Sfânt”, care transcende actele penitentului și ale confesorului însuși. Mărturisirea sacramentală este, astfel, o modalitate de întâlnire cu Dumnezeu. Este un moment în care penitentul este ascultat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia, tată? Gruia, care semăna din ce în ce mai mult cu taică-său în felul de a fi, a lăsat să se scurgă o fărâmă de timp bună până să răspundă. S-a desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în străvechi icoane), însă femeia-mamă este sinteza în care se regăsesc toate: nu mai puteam să ies din zăpadă / și aveam o sută douăzeci de ani. și nu / mai puteam să ies din moarte. / nu mai puteam să ies din îmbrățișarea iubitei. / adică nu puteam să ies din trupul mamei / care mă aștepta hohotind de singurătate (...). Din acest motiv, actul creației este omagiat prin asociere cu nașterea: mâna odihnindu-se în carte. prunc înfășat / în aluat. țipând după maica sa. / iar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
arhetipală, poetul e un nou Pygmalion, creator al unei noi Galatei, care devine, pentru el axis mundi. Dar, dacă, în sfera socialului și în relația cu politicul, e mai mult constatativ, față în față cu actantele iubirii se recunoaște înfrânt: Îmbrățișarea ta îmi face întotdeauna țăndări / turnul în care încerc să mă retrag, fiindcă Pe trupul tău gol eu încurc întotdeauna / lumina dintâi cu întunericul din urmă, / Facerea cu Apocalipsa, astfel că influența femeii e cvasidemiurgică, din moment ce Oricum, eu nu mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poate chiar cu admirație, la tânărul nepot. S-a uitat și la cumnat, dar cu o ură ceva mai potolită. Și-a aruncat privirile, cu o abia schițată iubire frățească, și către Bertha. Melodrama a continuat, se zice, cu afectuoase îmbrățișări și chiar cu lacrimi de bucurie. De crocodil sau nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat, iar tatăl său și-a redobândit titlul de cavaler. Bineînțeles, cei doi soți
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
ele și nu beți niciodată prea mult - e apa unde se liniștesc amintirile. Oricând se pot trezi câteva voci - Vă vor reține în clasicul balans curgând mereu spre prea târziu, în nesfârșitul dans. Învolburatul Miletin, odată Niciodată n-am înțeles Îmbrățișarea ta blândă, Unde voiai să mă duci Cu apa aceea crescândă? Candoarea unui singur copil Nu cred că te-ar fi liniștit Când năvăleau, năvăleau Furioasele ape, de neoprit. Poate glasul acela ascuns Insistând te-o fi supărat, Când zorii
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
al ambundenței”... Era îmbrăcată într-o iie, prin care îi puteam distinge toate detaliile trupului... Când m-a văzut, s-a desprins din acel loc și a pornit spre mine cu disperare parcă... În clipa următoare, eram înlănțuiți într-o îmbrățișare pecetluită cu un sărut prelung... Cuvintele nu aveau ce căuta atunci între noi. Îi simțeam respirația precipitată și palpitul inimii, care făcea ca sânii să i se zbată ca niște hulubi speriați... Umezită de picăturile de apă de pe corpul meu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
uita - pe tine, părinte, și pe Sevastița... ― Oricând veți fi bineveniți... Mâine dimineață veți pleca, când eu voi fi la slujbă, așa că vino să te îmbrățișez acum și să vă urez drum bun și Dumnezeu să vă aibă în pază. Îmbrățișarea purta în ea undă de duioșie și de regret. La sfârșit, a oftat ca în urma unei pierderi. ― Să vă iubiți și să fiți fericiți. ― Să-ți dea Cel de Sus sănătate și ani mulți, părinte. Să avem la cine veni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Ceresc. Îngerii aerului, apei și luminii soarelui sunt mereu înfrățiți. Ei au fost dăruiți Fiului al Omului pentru ca să-l slujească și pentru ca el să poată merge de-a pururea, de la unul la altul, atunci când are trebuință. Sfântă și purificatoare este îmbrățișarea lor. Ei sunt copiii nedespărțiți ai Mamei divine. Tocmai de aceea, nu trebuie să despărțiți pe cei pe care Pământul și Cerul i-au făcut să fie de fapt Unul. Lăsați-i pe acești îngeri frați să vă îmbrățișeze în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]