3,383 matches
-
1948-1949 elevii au fost scoși la muncă în atelierul de țesătorie, iar Maxim a îndeplinit rolul de îndrumător pentru elevi, intrând astfel în contact cu toată lumea și încercând să păstreze un tonus sănătos printre ei. Virgil Maxim i s-a împotrivit și lui Dumitru Ibănescu, atunci când acesta a încercat să lovească un deținut, profitând de autoritatea pe care i-o conferea vârsta, fapt pentru care avea să plătească mai târziu. Odată cu intensificarea acțiunii elevilor suceveni, Maxim a fost luat la ochi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
încă din decembrie 1950 i-a dat sarcina lui Bârjoveanu de a-l fila. În aprilie 1951, Șleam le-a cerut agresorilor să îl aleagă ca victimă pe Eugen Dimitrov, unul dintre vârfurile închise la camera 72. Pătrășcanu s-a împotrivit, fiindcă îi era teamă de reacția acestuia și a propus un alt deținut, dar ofițerul politic a refuzat. După încercarea eșuată din 1 mai 1951, Pătrășcanu a fost anchetat de Securitate, motiv pentru 'Nutti' să creadă că Șleam nu avea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu un cunoscut, căruia i-a vorbit, după insistențe, despre Pitești. 'Țanu' a aflat de discuție și i-a torturat, deși nu la fel de brutal ca Țurcanu, adaugă Plapșa. A urmat un logos al lui 'Țanu', căruia Angelescu i s-a împotrivit curajos, rezultatul fiind că toți cei din cameră au fost luați la bătaie. În plus, a fost lovit și de gardienii din Gherla, pentru că a reușit să le șoptească lui Gheorghe Popescu și Murărescu să se îndepărteze de acțiune. După
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1 și 2 din aceeași secție. După o perioadă a fost introdus în cameră cu Ion Negură, care propovăduia 'reeducarea'. Clujenii l-au contrazis pe Negură, care a fost scos din cameră, însă cinci dintre cei care i s-au împotrivit au fost izolați în camera 1-parter, din ordinul administrației, astfel că lotul lor a fost avertizat asupra mișcărilor din penitenciar. Pe 10 februarie 1950 a fost dus la camera 4-spital, iar la sfârșitul lunii martie a făcut parte din lotul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
moment, cu accent deosebit pe familie și credință. După ce trecea și această etapă, urma, aproape fără excepție, cea mai grea încercare: victimele erau obligate să devină, la rându-le, agresorii altor loturi, nu rareori ale prietenilor din libertate. Cine se împotrivea ori manifesta rețineri trecea din nou prin toate etapele procesului. Decăderea sufletească în momentul lovirii era totală, pentru că unul dintre scopurile acțiunii era tocmai acela de a compromite victimele, atât în ochii celorlalți, cât și în cei proprii. Au existat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fi unul asfaltat. Pe traseu ne-am delectat cu prasad din pungulițe. Cinci fiind, aveam din abundență... Apoteoza zilei de întoarcere am trăit-o când am prins o barieră. (Trebuia să fie și o apoteoză! - Nu?) Bariera s-a împotrivit planurilor noastre la momentul potrivit: exact când natura își îmbrăcase straiul de sărbătoare și ne pregătise o ultimă surpriză, o ultimă dovadă a măreției și purității ei. Coborând din mașină pentru dezmorțirea de rigoare și ridicând ochii spre cer, acesta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au rezistat prin intelectualii lor, prin presa care și-a făcut datoria, prin societățile culturale și științifice, ori sociale de tipul celei a răzeșilor și mazililor, a preoților care, alăturându-se intelectualilor laici, au promovat împreună românismul și ideea națională, împotrivindu-se administrației militare a Austriei de până la 1786, și pentru desprinderea administrativă a Bucovinei de Galiția, iar mai târziu și de Austria, iar la 1821 și 1848 au știut să colaboreze cu fruntașii mișcărilor din Principate și Transilvania, nu numai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
încercările prin care a trecut România în intervalul august 1944 decembrie 1989. Totodată este și un omagiu adus acum, la împlinirea a douăzeci de ani de la Revoluția Română, celor căzuți în lupta contra comunismului, precum și tuturor celor care s-au împotrivit ideologiei totalitare în numele libertății și democrației. ÎN CONTRA SOCIALISMULUI Publicată, cu voia autorului, în traducerea lui Titu Maiorescu, acum mai bine de o sută de ani, mai exact la 1892, lucrarea lui Herbert Spencer, În contra socialismului (Din libertate spre asuprire), și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Securitate. Dar eu, care recunoscusem totul la Dorohoi, n-aveam, cu adevărat, ce adăuga. În camera noastră, reeducatorii erau în număr de șase. Noi, vreo douăzeci și cinci. Dar ei aveau ciomege, erau bine hrăniți. Cîțiva dintre colegi au încercat să se împotrivească. Însă erau vlăguiți. În plus, reeducatorilor le-au venit, la semnal, ajutoare din alte "comitete". Reeducatorii erau foști legionari. Șeful lor era Țurcanu. Dar nu Țurcanu a inventat reeducarea, ci Nicolski! Țurcanu fusese student la Drept. Arestat la Suceava. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de adormire a conștiinței, de mioritizare și expandare a ideii blîndeții românului, a pasivității și disponibilității sale de a se supune vremilor, de a nu se fi opus înfiorătoarei agresiuni comuniste. În unul dintre episoadele consacrate celor care s-au împotrivit cu arma în mînă tiraniei (Băieții din munți), Octavian Paler vede în rezistența armată din munți, un capitol impresionant de demnitate românească, și sînt mîndru, ca român, că atîția români au fost în stare să pună libertatea deasupra vieții în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iubit, atât de ascultat, atât de adorat ? Atât de bine plătit, și asta. Comparațiile-s mereu pe- aproape, dar îi întrece pe toți. Vocea lui poate fi nemuritoare. Tu pricepi asta ? Ne-mu-ri-toa-re ! Și să stau eu, mon cher, să mă împotrivesc unui astfel de destin faimos, de dragul a ce ? Al prieteniei ? Al dreptății ? Să fiu tocmai eu, un amărât pitic și hidos, piatra de care el se poate oricând împiedica ? Pentru ce, monsieur Ionel, te mai întreb o dată ? — Păi, tocmai pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orchestră, fie amândoi odată într-o direcție. — Zaraza ! Zaraza ! au început toți să strige atunci când Cristi a intrat odată la un concert al celor două interprete și a fost imediat recunoscut. Și n-a fost chip ca cineva să se împotrivească sau să amâne momentul, Cristi doar și-a lăsat paltonul său negru la o masă și a urcat imediat pe scenă. — Știți versurile ? le-a șoptit el lui Jenny și Radei, în timp ce publicul îi aclama. Cristi nu cântase cu nimeni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cele mai curajoase și mai nobile ale națiunii: elita politică, bisericească și culturală supusă unui regim de exterminare la Canalul Dunărea-Marea Neagră și rezistenții În munți, foști ofițeri și soldați care, În complicitate cu sute și sute de țărani, se Împotriveau cotropirii României de tancurile și ideologia bolșevică! -, vina nu e numai a lor, ci și a criticii care i-a susținut, ani lungi: un Ov.S. Crohmălniceanu, un Paul Georgescu, un N. Tertulian, care, nemulțumindu-se de a crea vedete literare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nepăsarea, lașitatea și invidia unor colegi, nu dintre cei mai puțin Înzestrați. (Am mai scris-o, cred, de curând niște cercetători ai arhivelor c.c. au descoperit procesul-verbal al excluderii mele din partid și c.c., unde Ceaușescu, abil, se Împotrivește propunerii unor tovarăși din conducerea de partid de a fi exclus și din U. Scriitorilor, de a fi arestat etc. Cum am și declarat-o În același număr al revistei Dosarele istoriei care publică acest material, surpriza și amărăciunea mea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de altfel cazul, din nou, al lui Petru Dumitriu, care În „perioada dogmatică” a publicat texte penibile și ticăloase, În care Îi atacă pe cei Închiși la canal sau pe cei care luptau În munți, ofițeri și țărani care se Împotriveau ruloului compresor al așa-zisei „colectivizări”, de fapt a exproprierii brutale a Întregii țărănimi române, ax al națiunii și al tradiției! Acestea și altele despre prostie!... Cât despre nebunie și despre lipsa mea de „frică” sau de absența unei „jene
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
odată ce industria era privilegiată În detrimentul agriculturii, iar proprietatea colectivă diminua drastic randamentul. Colectivizarea s-a desfășurat În ritm intens, cu metode simple și brutale: „convingerea“ de preferință, dacă nu, violența și denunțarea drept „chiaburi“ sau sabotori a țăranilor care se Împotriveau. Chiaburul, echivalentul kulakului din Rusia, țăranul Înstărit, a devenit, În imaginarul comunist, o figură monstruoasă. Dar tocmai el susținea, cu gospodăria lui de câteva zeci de hectare, partea cea mai dinamică a agriculturii românești. În 1959, „chiaburii“ au dispărut printr-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inima care încetase să mai bată, cruzimea copiilor.) Reporterul avea propria teorie asupra acestui subiect: „E cunoscut faptul că femeile celebre se sabotează singure fiindcă nu sunt sigure că merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter să te împotrivești unui bădăran și evident că celebritățile nu dau dovadă de un caracter superior omului obișnuit.“ Reporterul mi-a mai pus întrebări de genul: „Unii critici se îndoiesc în privința sincerității tale - cum comentezi?“ și „De ce ai leșinat anul trecut la ceremonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ea, ridicând ghitara. - Îmi place tot pachetul, am zis, învăluind-o din priviri. Ce reprezinți? - Avocata de divorț a Sylviei Plath. Am luat-o de mână și am întrebat-o pe feministă: - Ne scuzi, nu-i așa? - Bret... s-a împotrivit Aimee, însă mâna ei mă ținea strâns. - Hei, trebuie să vorbim despre teza ta. S-a întors către prietena cu o mutră apologetică, strigându-i „Așteaptă-mă!“ peste hărmălaia petrecerii. Încă dansând pe melodia celor de la Eagles, am târât-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-o primesc pe Wendy, fata care avea să-i supravegheze pe copii, fiindcă Marta avea liber duminica. Wendy nu era o studentă neatractivă, Jayne îi cunoștea părinții și toate celelalte mame din cartier o recomandaseră călduros. Inițial Jayne se împotrivise ideii de a o chema pe Wendy din moment ce mergeam la vecini doar pentru câteva ore și am fi putut să-i luăm pe copii cu noi, însă Mitchell Allen a menționat ceva despre o infecție a urechii lui Ashton, anihilându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nadine o ignoră. Dând cu ochii de Jayne, visul meu se reaprinse, iar după ce m-am împiedicat de ultima treaptă, am întins mâinile lăsând visul să mă mistuie și am îmbrățișat-o, fără să-mi pese că ea s-a împotrivit. Întorcându-ne cu mașina pe Elsinore Lane, deasupra bordului, prin parbriz, vizibili în largul orizont al întunericului, se distingeau noii lămâi plantați de curând pe marginile autostrăzii, zvâcnind pe lângă noi, șirul de lămâi întrerupt din când în când de câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
planau asupra școlii. Am aruncat o privire cicatricei din palmă. Asta va constitui fie finalul, (finalurile au fost întotdeauna ușoare pentru tine) fie ceva care se va lecui, iar lecuirea va împiedica o tragedie. Scriitorul, în stilul său, s-a împotrivit vehement. Copii privilegiați ejaculau amenințări unul altuia în drum spre convoiul mașinilor de teren care îi așteptau. Camerele de luat vederi îi urmăreau pe băieți. Fiii. Tații vor fi întotdeauna condamnați. Ghiozdanul lui Robby atârna pe un umăr, cămașa scoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adevărații tirani sângeroși și cinici domniseră înaintea lui? Sigur, și el făcuse parte din acel team, a purtat și el uniforma de general de securitate, se pare chiar că nu s-a sfiit să tragă în unii țărani ce se împotriveau spolierii pământului lor și a vitelor, la începutul deceniului șase, dar, răspunderea marilor crime, a terorii anilor cincizeci, a tipului barbar de deposedare a avuțiilor particulare, a atacurilor contra culturii, credinței, tradiției revine lui Dej, Pauker, Luca Teohari Georgescu and
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acel rușinos raport care, azi, aruncă o pată gravă asupra minimei autonomii și demnități scriitoricești!... Iată, prin asemenea acte, partidul și vârfurile sale au „testat” incapacitatea noastră, a elitei scriitoricești, de solidaritate cu membrii ei, capacitatea ei de a se împotrivi unor măsuri politice aberante, care pregăteau nu numai sugrumarea libertății de expresie, dar și ruina economică și administrativă a întregii noastre națiuni! Atunci, la începutul anilor ’70, când Ceaușescu nu ocupase încă toate pozițiile puterii, când madame Ceaușescu și fiul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adâncește, nu e oare firesc ca „dizidentul” să-și pună întrebarea, și nu numai o dată și nu numai într-o singură formă, sub un singur unghi: - Nu cumva... am greșit? Nu cumva greșesc?... Cine sunt eu, la urma-urmei, să mă împotrivesc unui șef de stat pe care până mai ieri îl admiram în mod public, care se bucură de o asemenea audiență internațională? Nu cumva „inconstantul” sunt eu, „carieristul” nefericit sunt eu, cel care - cum m-au acuzat apoi vechi și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
face pozne, se ceartă cu părinții căci atunci înțelege că iubește pe tovarășul lui Bogdan... Al treilea, într-o luptă, alături de tovarășul lui Bogdan, e lovit de moarte. Călărește până la Bogdan; îi spune că o singură femee i s-a împotrivit; că aceia i-a mărturisit dragostea ei pentru Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]