2,778 matches
-
tablă zincată cumpărat de la ,,Bâlciul” care tocmai poposise în sat. Pe stradă mai treceau mașini, iar la un moment dat se întâmplă că atunci trece o mașină și eu suflu zdravăn în fluier. Basculanta oprește, șoferul se uită de jur împrejur de mai multe ori, apoi pleacă. Noi, copiii, privim la el nedumeriți dar apoi începem să înțelegem: șoferul crezuse că fluierase vreun milițian să-l oprească. Eu atunci, la vreo 7-8 ani, reușeam ,,performanța” de a opri o basculantă pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cînd și se frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî nate, pe poziție. Fata nu mai știa ce să facă de rușine, era sigură că tot peronul se uită la ea și rîde, și de aceea nici nu avea curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia în piept, cu o gentuță la subsuoară, cu genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în peronul acela al unei gări, gara Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în pahare. Fața de masă are și ea modele țărănești, pe pereți sunt pictate tablouri care reprezintă tot case de la țară, iar la geam sunt așezate perdele prin care poți să vezi afară biserica satului și alte case de jur împrejur. Autorul este cu atât mai mult de lăudat cu cât are un handicap fizic, și are nevoie de însoțitor. Dar pentru că am sărit de la iarnă la alte anotimpuri, trebuie să spun că există o temă în pictura naivă care s-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
încercările mele fiind doar pasagere. Pentru că la un moment dat am pomenit de pictorii naivi autentici, mi-am adus aminte că prin 1985, fiind și pasionat de speologie, am ajuns la Ciudanovița, o comună din Caraș-Severin, cu multe peșteri prin împrejur. Colegii mei de bântuit peșterile știau deja de pasiunea mea cu pictura naivă și mai în glumă sau în serios, mă tachinau amical. Dar aici ei miau spus că în această comună trăiește un pensionar, fost miner, dacă nu mă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
săparea dealului din spatele școlii iar la marginea săpăturii pentru ca dealul să nu alunece în curte, a fost construit un zid masiv din piatră. Am desenat o țintă pe zidul respectiv, am pus mâna pe o piatră, căci se găseau destule împrejur și am vrut să arunc la țintă. Eram concentrat, cu ochii la țintă, și, în clipa când mâna a plecat din poziția de aruncare, cu groază am văzut-o pe colega mea, Waltraud Stocher poziționată între piatră și țintă. Atunci
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
contemplațiile acestei a doua săptămâni, după cum va vrea să acorde timp sau după cum va trage folos, fiecare poate prelungi sau scurta șnumărul de zileț. Dacă se va prelungi, se pot lua misterele vizitei Stăpânei noastre la Sfânta Elisabeta, păstorii, tăierea împrejur a pruncului Isus, cei trei crai4 și așa mai departe; dar dacă se va scurta, să se scoată chiar și dintre cele propuse. Pentru că aceasta se face pentru a oferi o introducere și o metodă, ca apoi să se contemple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
născut Mântuitorul lumii”). 2. Păstorii merg la Betleem ( Și au venit cu grăbire și au găsit pe Maria și pe Iosif, și pruncul culcat în iesle). 3. (Și s-au întors păstorii, preamărind și lăudând pe Dumnezeu.) 266. DESPRE TĂIEREA ÎMPREJUR, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,21. 1. Primul. L-au tăiat împrejur pe pruncul Isus. 2. (I-au pus numele Isus, cum Îl numise îngerul înainte de a Se zămisli în pântec.) 3. Pruncul este dat înapoi Mamei Sale, care suferea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
grăbire și au găsit pe Maria și pe Iosif, și pruncul culcat în iesle). 3. (Și s-au întors păstorii, preamărind și lăudând pe Dumnezeu.) 266. DESPRE TĂIEREA ÎMPREJUR, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,21. 1. Primul. L-au tăiat împrejur pe pruncul Isus. 2. (I-au pus numele Isus, cum Îl numise îngerul înainte de a Se zămisli în pântec.) 3. Pruncul este dat înapoi Mamei Sale, care suferea pentru sângele pierdut de Fiul său. 267. DESPRE CEI TREI REGI MAGI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
unui felinar de stradă chipul lui Alin, aerul pe care-l respira și o ținea în viață, lumina ochilor săi. Era aurul pe care și-l dorise cu atâta ardoare în toți anii din urmă. Aruncă priviri rapide de jur împrejur și constată că domnea o liniște totală. Își strecură mâna prin păr cu un gest de disperare. Se apropie de un copac, îl măsură din priviri apoi lovi cu piciorul de nenumărate ori în el. Îi venea să-l desfrunzească
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cotește spre Fabrica de Bere, Palatul ne apare clar în față, luminat de spoturi magenta Mda, nu poate fi decât aici. E locul ideal pentru o (primă) ediție a unei industrii pe care mulți o consideră o glumă : de jur împrejur semimaidan, drum semidesfundat, beznă și ceva câini comunitari, dar Palatul strălucește ! E-aproape ca-n Filantropica lui Nae Caranfil ; ceea ce nu știu este următorul lucru : Că noi în nici un caz ! Și totuși, ideea premiilor și a galei aferente mi se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Huși nu lipsesc, în fiecare zi sosesc telegrame sau scrisori [...]” (p. 17). De altfel, mult mai tarziu (1961), într-o ciorna (de scrisoare) către Tudor Vianu notă despre frumusețea peisajului: „Hușul e un oraș pitoresc, frumos așezat, înconjurat de jur împrejur de dealuri” (p. 51). Și acesta este un motiv pentru care autoarea albumului, Aură Popescu, atașează câteva ilustrate de epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Elimas, „un evreu vrăjitor”. „Și acum, iată, mâna Domnului te-a lovit - spune Pavel. Și orb vei fi și soarele nu-l vei mai vedea o vreme.” „Și În aceeași clipă a căzut peste Elimas pâclă și Întuneric și, dibuind Împrejur, căuta cine să-l ducă de mână” (Faptele apostolilor 13, 11). „Plin fiind de Duhul Sfânt”, Pavel poate acum să provoace altora experiența inițiatică pe care a trăit-o el Însuși „pe drumul Damascului”. Un simptom al trăiniciei imaginii-clișeu a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
clișeele și retorica legendei „evreului rătăcitor”. Într-o petiție semnată la Alba Iulia În 1842, prin care se cereau Dietei transilvănene drepturi cetățenești pentru „israeliții din Ardeal”, aceștia se descriau ca fiind „un popor fără patrie”, care „rătăcește fără odihnă, Împrejur, ca o fantomă fără trup, printre chinuri”, ca fiind „un cetățean al unor vremuri trecute, Înstrăinat de cei vii, din partea cărora regăsește numai ură și adversitate, ca și când un mare blestem i-ar atârna deasupra capului” <endnote id=" (536, p. 285
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deschide și apare un șuvoi de soldați înarmați până în dinți care se aliniază în fugă în fața elicopterului. Am un sentiment de disconfort puternic la văzutul atâtor arme gata de atac; Carlos, în schimb, începe să se agite, aleargă de jur împrejur, își dă jos tricoul vechi pe care l avea, își pune o tunică lungă cu marginile dintr-un fel de mătase purpurie și o ciupilică pe cap din aceeași mătase purpurie. Realizez că și-a pus costumul de șaman ca să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se află o maloca ceremonială, rotundă, dublă ca mărime față de o casă normală, complet fără pereți, de asemenea construită la distanță de pământ și cu acoperișul din stuf sprijinit de un par mai gros central plus câțiva pari de jur împrejur, ceva mai subțiri în diametru. În centrul casei ceremoniale, pe jos, câteva mucuri de țigară și o sticlă de plastic cu o substanță groasă maronie ayahuasca, gândesc, cu o zvâcnitură de stomac. Don Julio este un bătrân impunător, arată poate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Conferința Amazonică de Șamanism, Iquitos, Peru A DOUA CĂLĂTORIE Conferința de șamanism, Iquitos Primele impresii despre Iquitos: orașul cel mai zgomotos în care am pășit vreodată în viața mea. Pășesc afară din avion și mai că vreau să fac stânga împrejur și să mă urc înapoi. Orășelul amazonic plin de poezie din imaginația mea este o monstruozitate care mă asaltează într-o permanentă bârâială. Găsesc și explicația la ieșirea din aeroport: mijlocul de locomoție cel mai popular este mototaxiul, un fel
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Clara, o femeie înaltă, cu părul roșcat până la umeri, cu un accent puternic australian. Suntem invitați în casă și gazda ne dă câteva detalii tehnice. Casa este simplă, constituită dintr-o cameră mare, rotundă, cu câteva saltele așezate de jur împrejur. În centrul camerei se află un cuptor mititel, cu câteva oale acoperite, lângă care toarce liniștit o pisică neagră; lângă unul dintre pereți este o masă veche iar spre altul o banchetă din lemn acoperită cu perne. Clara vorbește spaniola
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să învăț, poate face un curs de o săptămână, la el acasă. De bine ce ne-am studiat unul pe celălalt, mai că-mi vine a râde de postura de marțian și oferta generoasă, mulțumesc de întrevedere și fac stânga împrejur. Jose mă conduce către o femeie înaltă, care vorbește spaniola cu un accent puternic francez Fabienne, psihologă-șefă din Takiwasi. Fabienne este foarte amabilă, îmi dă câteva hârtii cu tot felul de informații dar îmi spune că nu au timp
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
din stuf este neterminat și protejat cu un plastic și ferestrele sunt doar găuri mari în perete. Toaleta, până una-alta, este afară, la vreo zece metri de casă și Cindy ne spune să fim atenți la șerpi. De jur împrejur este doar pădure virgină, susurând în bătaia vântului și fremătând de țipetele animalelor și păsărilor de noapte. O întreb pe Cindy dacă nu îi este frică să rămână singură aici și îmi răspunde că de mică a crescut în mijlocul naturii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
rufele scăldate-n pârâu cu râsul meu stropit de veselia ta. Mi-au fost aduse mirosul de leuștean, florile grădiniței din fața casei sau din spatele ei - acolo totul e în cerc și nu există înainte sau înapoi, totul e de jur împrejur. Gustul apei din fântâna visată în peregrinările tale trecute în amintiri, valea Ciotinei, cu casa arsă, nebuniile Grecului (câine), și peștii cumnatului Gicu, bariera pusă sau nepusă în drumul spre Maramureșul femeilor păzitoare de biserici. Mama ta mi-a adus
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat!... Ștefan se sufocă, nu-i mai ajunge aerul. Își desface larg cămașa. Se sprijină de speteaza scaunului. Plânge țara... Și eu... eu ce fac?! Daniil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl îmboldește Ștefan. Luminăția sa Sultanul, ros de podagră, cu încheieturile butuc, se perpelește urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i ostoiască durerile grozave, să nu mai răcnească la ei "că-i taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu adevărații boieri de viță, iubitori de țară, ce stăteau retrași, ascunși în conacele lor, ci îmbogățiții, ciocoii, căftăniții-boieri. Să te ferească Dumnezeu de țopârlanul ce se urcă ca scroafa-n copac; aista una-două te vinde, ba unii se tăiau împrejur de se turceau. Dintr-un prăpădit de dregător rupt în cur, peste noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu uităm că suntem și ce-a făcut din noi vitregia istoriei. Da! "Bietul om e sub vremi", rostește Daniil cu milă. Și veacul nostru a luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile haine. Jur împrejur, împărății vrăjmașe ce se bat în capete ca munții din poveste... Și noi la mijloc. Vai de noi! Ștefan se oprește în prag. Respiră cu nesaț aerul proaspăt cu aromă de brad, după ploaie. Ciocârlia din arin cu trilul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scrisese un roman despre viața militară. Iar noi, disciplinați, executam ceea ce ni se comanda, nu crâcneam, ca să zic așa, în front. Până și Nicolae Breban catadicsea să facă, nu fără o umbră de ironie pe chip, firește, câte o stânga-mprejur. Cazoni, scriitorii, se știe, n-au prea fost niciodată. Un coleg de la tehnoredacție, minunatul domn Mircea Popescu (care nu se mai află de mult printre cei vii) ne-a spus în acele zile îngândurat: „Nu suntem bine așezați în pagină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]