KorAP: Find »[drukola/base=împrejur & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...114 >

2,833 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

cu obrazul plin, duhnind și înjurîndu-se. Tot Cațaveiul, Ggîrlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse la soare nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de copitele vitelor, coji de mere și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la umbră, și făcuseră focuri la care coceau porumbi lăptoși. Împrejur, mirosea frumos până departe. Toată omenirea aceea zgomotoasă pieri într-un ceas. Pe șoselele ce duceau în afara Bucureștiului, se vedeau căruțe goale, gonind. Dinspre apus soseau nori mari, negri, aduși de vânt. Întâi răbufni o furtună ridicând praful și măturând

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
scumpise de la o vreme prețul metrilor de pământ și asta îi plăcea negustorului. "Ce, adică aici nu era bine? se întreba. Ai treabă, te urci în tramvaiul cu cai la Tarapana și până la prânz te-ai și întors înapoi". Stăpânea. Împrejur numai amărâți, se uita la ei cu milă, n-avea ce le face. Chirică acarul ședea într-un fel de magazie de scânduri prin care bătea vântul. Venea seara rupt de șale de la muncă, se mai dregea cu un rachiu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se schimbase. Stere cântărise totul dintr-o privire. Același tapet albastru, decolorat, mai vechi, pe pereții înalți; același oblon care acoperea fereastra și, în mijloc, masa scundă, plină de hârtii. Deasupra ardea lampa electrică cu picior lung, de porțelan, răspândind împrejur o lumină ostenită. Lucrurile abia se zăreau. Un miros greu de aer stătut plutea în odaie. Jupânul fuma. O dâră albastră, subțire, străvezie se ridica spre tavanul nevăzut. Peste hârtiile risipite pe masă, atârna o mână albă, mică, plină de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le sărutase tivul de aur, s-a închinat și a început slujba. Aduseseră copilul, care plângea în brațele Linei, și luminările albe, gătite cu funde late, cumpărate de naș. Le-au aprins, și un fum frumos mirositor s-a răspândit împrejur. Rudele, cu capetele descoperite, ascultau glasul preotului. Părintele avea o voce dulce și caldă. Lumina feștilelor juca în firele rare din barbă, argintii și întunecate. Dascălul, subțire și palid, dădea, alături, răspunsurile, pe alt glas. Stere abia se ținea să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
subțire și palid, dădea, alături, răspunsurile, pe alt glas. Stere abia se ținea să nu plângă de bucurie, privindu-și din când în când nevasta, în spatele căreia lăcrimau soacra și dogarul, cu nenea Ghiță Bîlcu și cuscrul Vasile. Ceilalți oftau împrejur, mulțumiți. Prin ferestrele mari răzbea lumina strălucitoare a zăpezii și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
putea să n-aibă. Stere se mai supăra, de zgârcit ce era, la vreo risipă. Își certa nevasta: - Tu nu m-asculți pe mine! Nu înțelegi unde bat eu... Nu vrei ca lumea să-și scoată pălăria la tine. Uite împrejur, la amanții ăștia, și spune dacă voiești să ajungem ca ei... Ori nu ți-o place să te fac cocoană?! Vorbele bărbatului o atingeau drept la inimă, acolo unde-i mai slab omul. 101 Cum adică, sji nu vrea să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile puseseră gura în batiste, zguduite de mfluiire. - Tătucă, tătucă! Ne lăsași, tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la venirea lui în petit. Afară ședeau desfăcute câteva butoaie cu papura în doage. Meșterul lucrase până în ultima zi. Pe scaun, atârna șorțul lui mototolit. -Lau dus la locul de veci, cu patru cai și dric

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Dumnezeu... Și trecură mai departe spre Buzești, unde știa cârciumarul o grădină de vară de avea bere și mititei. Cum se însera, nu mai aveai loc. Numai oameni cu bani. Se așezară la o masă, cerură câte ceva, cu economie, priviră împrejur. Stere se uită la femeile de la mesele vecine și parcă atunci deschise ochii asupra lumii. Altfel arătau. Frumoase, subțiri, vesele, împodobite și tinere. Pe mâinile lor străluceau brățări și inele de aur. Se jucau cu mărgelele de la gât și beau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fi mușcat. Ieși un bărbat, numa-n cămașă, nădușit. - Care ești, mă? - Beghe, al lui Spiridon! Am venit să colindăm! 126 - Intră, muceo! făcu omul, potolind dulăul. Haide, că vine gerul de afară... În casă, masă mare, ca la sărbători. Împrejur, neamurile cuscrului, muieri cu bărbații lor. Petreceau cu vinul dinainte. Copiii se dezmorțiră, priviră ciolanele din farfurii. Începură să cînte: Lerui, Ier, Raza soarelui, Raza soarelui, Pe casa săracului... Când terminară, gazda, nevasta rudei, îi puse la masă. Bărbații scoaseră

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
e amarantul, îmbrăcat în odăjdii strălucitoare și încins cu un brâu, au îngropat o cruce de argint, spre răsărit, unde trebuia să fie altarul, au citit din cărțile sfinte, și-au sărutat pe rând Sfinta Scriptură. Toată mahalaua se uita împrejur. Veniseră și câțiva dregători, în haine negre, primarul, vreo doi comisari, lume aleasă. Oamenii ședeau cu capetele plecate, ascultau vorbele preotului celui mic și la urmă s-au închinat cu evlavie. Până iarna au terminat biserica. Salahorii ridicaseră schelele pe măsură ce

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
temelii. Adusese lucrurile în două camioane mari, se uitase la odăile spălate și dichisite, clătinase mulțumit din cap. Antreprenorul îi dăduse cheile, putea să se așeze cu preoteasa lui, cu copilul, că avea și o fată ce se uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe furiș în stânga și-n dreapta. Aduceau în buzunare acatiste în care erau pomenite neamurile, prietenii și dușmanii, deopotrivă. Nu mâncaseră de cu dimineață, pentru că veneau la spovedit și împărtășit. Mahalaua mirosea toată a liliac și a salcâm. Și era împrejur un aer bun de primăvară, călduț, abia încropit, tot ai fi făcut bine și ai fi râs. Intrau câte una în biserică, abia urcând treptele de piatră, ajutate de muierile mai tinere sau de copii. Înăuntru era o răcoare plină

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vechi, știute numai de ele, sărutau podoabele altarului și se trăgeau către naos, în umbra stranelor. Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului, și le măsura cu privirea ei aprigă. Baba Chirița, una puțină și slabă ca scândura, de nu mai avea dinți de loc, morfolea singură ocări văzând vânzoleala muierilor

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
s-a făcut lumină și n-a mai simțit frigul... Se făcea că era după învierea a doua a lui Cristos, care sculase săracii din pământ și mergea înaintea lor, numa-ntr-un prapur alb, străveziu. Și unde înfloreau pomii împrejur și-n Cuțarida, nu se mai vedea om cu om. La ce gândeai, aia ți se izbândea. - Da tu, cam ce-ai vrea, Pisică? îl întrebase fiul lui Dumnezeu. - Păi ce să vrea un pârlit ca mine? - Grăiește. Parlagiul și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
uite ce-mi face băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu mâna dreaptă încleștată încă pe cosor, parcă ar fi vrut să taie pe cineva și pe lumea ailaltă. Chișcă i-a adus grămada de haine, i-a pus-o sub cap și-a zis celor care făcuseră o roată împrejur: 146 - Las', că-i mai fericit! A scăpat și ăsta. N-are mamă, n-are tată, nu cățel, nu purcel, o să-i fie mai bine. Îmi spunea când a venit că s-a matosit aseară cu un cumnat. Încai știe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
zăpada albăstrise. Soarele șters, depărtat și rece, se rostogolea peste coroanele despuiate ale fagilor. În pădurea Munteniei venea o noapte sură și înfricoșătoare. Vântul lovea trunchiurile subțiri și drepte. I-a 159 luat o frică pe pungași! Se uita Horea împrejur, se uita Oacă. Nu erau obișnuiți. Parcă tot mai bine era în mahalalele lor, la golitul buzunarelor! Pe cerul lucios și verde răsăriseră stelele. Auziră din depărtare chiotele negustorilor beți. Zurgălăii săniilor sunau ușor în aerul rece. Puseră mâna pe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Se acoperise cu nisip, parcă era sculat din morți. A ridicat mâna lui osoasă și le-a spus: - Să vedeți, fraților, ce mi s-a arătat azi-noapte... Se făcea că Dumnezeu mă luase la el. Și ce de stele erau împrejur! Colțoase, strâmbe și stinse ca niște felinare, parcă ar fi turnat cineva gaz peste ele și le-ar fi dat foc. Deasupra atârna luna, buboasă ca o curviștină, fleașcă era, moale, și de-o atingeai sărea puroi din ea. Nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
i-am ostenit, am rămas singur, jucând. Obosiseră și lăutarii, da nu i-am lăsat. "Haide, ha! Zi-i, Dumitre, că m-anticăresc..." Mi se aprinsese obrazul și din ochi îmi ieșea un fum gros, care acoperea tot ce era împrejur. O dată am horcăit și-am căzut pe spate. Pe gură mi-a ieșit tot sângele din mine, un șuvoi ca miezul vișinei... Oacă tăcuse. Nicu-Piele s-a ridicat cu greutate și 1-a privit. Pe pieptul hoțului se vedea o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
frumoasă dambilușcă din groapa lui Ouatu, făcută de ta-său, la Halta Grivița, cu strungul. Mare cât o ceapă și ascuțită, se învîrtea o zi și-o noapte, dac-o lăsai. Băiatul doar o mângâia cu coada biciului, privind mândru împrejur. Se uita Petre, se uita Beghe, frati-său, fetele lui Chirică nu-și mai luau ochii. Ene o spoise pe deasupra cu vopsele; când se învîrtea ziceai că-i curcubeu, nu altceva. La mijloc îi potrivise și un punct roșu, care

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
d-ăsta cu pîine? - Știu. - Și cine-l plătește? -Eu. Cârciumarul nu credea. - Cu ce? - Uite bani, colea! Și-a scos tașca lui din brâu. Îi trecuse beția și-i ardea gâtul. A intrat în prăvălie și a chemat oamenii împrejur: - Ce vreți, fraților, să beți? Azi plătesc eu! Se mira Chirică, se mira Ilie. N-au zis nu. Afară rămăsese uitată căruța, goală, cu ușile vraiște. În ea intrau brabetii Cuțaridei, gureși, să ciugulească și ei firimiturile rămase din pomana

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
gata, a mîrîit: - Să te duci unde-oi vedea cu ochii, că mie nu-mi trebuie bețivi la uță! Și 1-a chemat pe unul de alături: Florică, de mâine să pleci tu în cartier cu pâinea, s-a înțeles? Împrejur se făcuse tăcere. Nu scotea unul o vorbă. Se uitau numai la fața jupânului, verde în lumina felinarului chior. Mielu s-a trezit dintr-o dată. Cum, adică, de mâine să nu mai ducă punea în cartiere? - Domn' Bică, domn' Bică

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
urmă, ca și când și-ar fradus aminte, se încrunta deodată, spunând mînios: - Eu pe lumea ailaltă am să mă fac pisică, domn' Bică, și tu, dușmanu meu, șoarece, ca să te chinuiesc cum m-ai chinuit tu pe mine! Veneau mai mulți împrejur și-l smoneau, că sluga vorbea ca din cărți. - Nu rîdeți! se răstea la ei Mielu. Nu râdea nimeni, cine să râdă, așa i se părea lui. - Nu rădeți, că Dumnezeu pe cei buni u face vânt, pentru că dacă ești

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o parte, boarfelor! Venise țața, care le ocăra pe nerușinate. Gheorghe i-a șoptit patroanei că aveau nevoie să stea ascunși vreo două zile în tractirul ei. Una mai arătoasă i-a pus țîța-n palmă lui Sandu, să-l înfierbînte. Împrejur se învîrteau peștii și câțiva olteni veniți să-și aleagă de căpătâi. Mirosea a sudoare și a odicolon. Într-un colț cânta un gramofon răgușit, și două femei dansau, învîrtindu-se în jurul lor. Țața i-a închis într-un salon, le-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]