27,730 matches
-
senzația că se eliberase ceva, că se rupsese un fel de membrană. Mi-am scuturat capul cu putere într-o parte și în cealaltă, simțind șuvițele de păr atingându-mi fruntea și sprâncenele. Chiar în clipa în care mă trânteam înapoi pe scaunul acoperit cu pluș, închizând ochii pentru a potoli ploaia de scântei aurii produse de retină, mi-am dat seama că totul fusese în zadar. Mă aflam încă în vagon, iar profesorul era tot în fața mea. — Nu încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
țesături persane. Acolo se dezbracă și o dezbracă și pe ea, trecându-și mâinile delicate peste corpul ei catifelat, insistând asupra penisului, a clitorisului, a sfârcurilor și a vaginului. Carol se masturba deja serios. Cu o mână împingea înainte și înapoi pielea penisului, iar pe cealaltă și-o vârâse în vagin. Divanul din fantezia ei își găsise corespondentul în canapeaua din sufragerie. Acolo începuse acel hidalgo să i-o tragă, trecând de la penetrări ușoare și rapide la niște mișcări viguroase ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
practic o obligație. Am luat-o și am dus-o la buze. Băutura avea gust de ierburi, de clorofilă, și densitatea spermei sau a unei fierturi de cereale. Am încercat să nu vomit în timp ce înghițeam și i-am dat-o înapoi. — Deosebit, nu-i așa? Se numește kava, apropo. Se face în Fiji, din niște rădăcini, nu știu exact din care. Are un efect mai degrabă psihotrop decât sedativ. Localnicii au descoperit că îi ajută să facă lucruri dificile, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îl șocaseră, făcându-l să creadă că acele trei mișcări o răniseră, că îi vătămaseră interiorul moale. Senzația aceasta se acutizase și se asociase impresiei că micul său penis e un instrument contondent, de pedeapsă sau de corecție. Dan dăduse înapoi, și această repulsie era secretul din spatele circumstanțelor reale. Vezi tu, relația lui cu Carol era un fel de tragedie care nu avea neapărat la bază o situație reală, ci, mai degrabă, incapacitatea de a comunica. Carol nu avea de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
necioplite (dar plăcute) amenințau să se strângă într-un ansamblu șifonat și nu prea atrăgător. Dar acum, scăldat în lumina primăverii londoneze, care pătrundea în încăpere prin perdeaua de la fereastră, Bull refuza să gândească. În schimb, încerca să se adâncească înapoi în valurile somnului. Plonja iar și iar, tinzând spre clipa aceea în care starea de veghe și cea de reverie se îngemănează, dar se regăsea întins pe salteaua zgrunțuroasă, fără nici o nădejde de a mai adormi. Bull începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
finalul „activ“ al vieții acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și compasiune. Pe scurt: chiar îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi în spatele urechii o șuviță rebelă. Nu trebuia să gândească în felul acela. Respinse gândul așa cum ar fi șters un text tipărit care se perinda prin fața ochilor minții sale. Pe de o parte, încerc să mă implic și să fiu altruist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
n-ar trebui să aparțină de mine, dar, nu știu din ce motive, sunt singurul doctor pe care acceptă să-l vadă. Și stai mult? întrebă Naomi. Alan se uită la ceas, era șase și jumătate. Dacă mă grăbesc, ajung înapoi la opt. S-ar putea să fie nevoie să drenez un chist. — Alan, știi bine că nu ai dus-o la culcare pe Cecile de vreo săptămână... — Știu, dragă, știu. Și îmi pare rău. O să mă revanșez față de amândouă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Interesant. E o idee bună, John, pentru că îți va lua mintea de la lucrurile astea... Vocea lui Alan se stinse și rămaseră așa amândoi, contemplând „lucrurile“ acelea. — În orice caz, reluă Alan radios, pot să ajung la Bexhill de la Wincanton și înapoi până seara. Unde ne putem vedea? Bull se gândi o clipă. — E un bar mare la De La Warr Pavilion. Ne vedem acolo. E pe faleză, știe toată lumea de el. Ne vedem acolo la opt. Atunci, ne vedem vineri, spuse Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și de Krishna Naipaul. Doctorul cel josnic nu fusese satisfăcut de activitatea din noaptea precedentă și, în pauza în care serviseră câte o tartină cu pastă de pește, îi propusese lui Alan să revină în localul lui Tiresias. Alan condusese înapoi la Wincanton și își schimbase grăbit hainele la pensiunea doamnei Critchley. Dacă apăsa pe accelerație, putea ajunge la Bexhill până la opt. Juniper și Razza Rob stăteau față în față în lumina verde și răcoroasă. Juniper își dăduse farfuria deoparte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
joace cribbage și să se implice în chestii imorale. Așa trecuse weekendul acela lung. Ziua, Bull juca rugby. Noaptea făcea dragoste cu Alan. Iar la orele mici ale dimineții, acesta își conducea mașina neagră peste câmpurile înnegrite ale Angliei sudice înapoi spre Wincanton. Fața întunecată și frumoasă a lui Alan se întunecase și mai mult. Umbre violet îi apăruseră sub ochii frumoși. Tensiunea își spunea cuvântul, dar nu se putea opri. Sâmbătă seara se întâlniseră în barul de la Old Sea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
totul și cu totul altceva. Bull nici măcar nu-și dăduse seama când spusese: — Oricum, nu mai am pe nimeni altcineva. Alan rămăsese cu ideea asta. Se gândise mult în timpul în care condusese cu viteză de-a lungul coastei, dimineața devreme, înapoi spre Southampton. Știa că e adevărat. Bull îi povestise despre niște părinți care se mutaseră în Portugalia ca să-și petreacă timpul jucând golf la Algarve. Îi povestise și cum tatăl său își găsise sfârșitul când încerca să coboare dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
localitate sunt: Templul Quanfu, Mănăstirea taoistă Chengxu, Sala Shenting, podul Fuan, pavilionul Milou. Întrucât Zhouzhuang este situat între Shanghai și Suzhou, turiștii aflați în cele două orașe mari pot ajunge dimineața, aici, cu autobuzul sau trenul și se pot reîntoarce înapoi în orașele din care au plecat în seara aceleiași zile. Această practică face ca în orășel să nu fie hoteluri mari, majoritatea sunt mici și sunt deschise de localnici și chiar dacă nu au dotări de ultimă oră, au condiții igienice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a Muntelui Tianshan, regiunile Aksu și Korla, o altă parte a acestora este localizată în Yili, în partea de nord a Muntelui Tianshan, iar un grup mai mic trăiește în Taoyuan și Changde, provincia Hunan. Originea uigurilor poate fi urmărită înapoi în timp, începând din secolul al III-lea î.e.n, de la populația dingling ce trăia în regiunea sudică a lacului Baikal, între fluviul Irtysh și lacul Balkhas, din nordul și nord-vestul țării. Uigurii au propria lor limbă, aparținând grupului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
masă și o casă spațioasă și luxoasă. Învățăcelul însă, fără pic de recunoștință, invită un vrăjitor taoist să izgonească vulpea din casă ca pe un duh rău. Supărată foc pentru o asemenea ingratitudine, vulpea nu numai că i-a luat înapoi tot ce i-a dat bărbatului, dar l-a și pedepsit cum se cuvine. Pu Songling este apreciat de unii critici chinezi ca "rege al prozei scurte" și "un Maupassant al Orientului". Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării constituie o operă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tăietorii de lemne. Furioși, ei l-au abandonat pe gheață. Dar păsările l-au protejat și l-au încălzit cu aripile. În cele din urmă, vecinii își dădură seama că băiatul nu era unul obișnuit. Așa că i l-au dat înapoi mamei. Jiang Yuan îi puse numele de "Abandonatul". De mic, el a avut doar năzuințe înălțătoare. Văzând că oamenii duceau o viață grea și instabilă, s-a gândit că ar fi bine să existe culturi agricole care să le ofere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din fântână, broasca țestoasă de mare ar fi dorit să intre să vadă cum arată adâncul fântânii. Dar, un picioruș abia întins îi fu imediat împiedicat de marginea fântânii. Clătinând neputinciosă din cap, broasca de mare se dădu câțiva pași înapoi și îi spuse suratei din fântână: Ai văzut vreodată marea, surioară? Cât de imensă este ea! Stând pe țărmul ei, poți vedea cum se unește la orizont cu cerul. Nici urmă de margini. Totodată, marea este atât de adâncă, încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
el. După moartea lui Taizong, Wu Zetian s-a călugărit conform uzanțelor imperiale. Fiul lui, Li Zhi a urcat pe tron sub numele de Tang Gaozong. El n-a putut s-o uite pe Wu Zetian și a adus-o înapoi la curtea imperială, făcând-o prima lui favorită. Nemulțumită de ceea ce a primit și vrând neapărat să fie împărăteasă, ea pune la cale un truc odios. Împărăteasa lui Gaozong, Wang, nu putea avea copii, deși îi adora. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la copacul respectiv, a ales și a vopsit trei frunze, punând și numere pe acestea. I-a cerut apoi lui Yang să încerce să le lovească în ordine. Yang s-a apropiat de plop ca să vadă numerele. S-a dat înapoi cu peste o sută de pași. A tras trei săgeți și toate au intrat în frunzele însemnate. Lumea a ovaționat timp îndelungat. Pan Hu și-a recunoscut înfrângerea. Dar nimeni nu s-a așteptat ca, în acel moment, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Surprins și bucuros, Liu Bang l-a întrebat pe Xiao ce s-a întâmplat. Acesta i-a răspuns: "Pentru dumneavoastă am plecat după el." Dezamăgit, Liu i-a zis: "Mulți alții au dezertat. De ce doar pe el l-ai adus înapoi?" Atunci, Xiao He i-a răspuns: "Cei care au dezertat până acum au fost niște soldați obișnuiți. Dar Han Xin este un geniu. În lupta pentru cucerirea puterii, în afară de el, nu mai aveți pe cine să vă bazați." Iar Liu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au plecat, luând-o pe Zhinü cu forța, cu ei. Cu cei doi copii în brațe, Niulang rămase cu sufletul plin de durere uitându-se cum soția îi este dusă cu forța în Cer și jură că o va aduce înapoi cu orice preț. Dar cum să ajungă în Cer un simplu muritor? Tocmai pe când Niulang căuta o soluție, prietenul său, boul cel bătrân prinse grai: "Omoară-mă, pune-mi pielea pe umărul tău și apoi te poți sui la Palatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din România. Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și umilințelor de acasă. E mai bine în trenul morții decât să mănânci pești otrăviți adunați de pe Siret sau Olt. Nici unul nu vrea înapoi în patrie. Cu atât mai mult cu cât moartea multă și dintr-o dată va să vină și pe la noi. Osama bin Laden a anunțat că toți cruciații și aliații lor vor plăti. România e aliatul Americii, ca și Spania. Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sanitarul clasei și are pretenția ca victima să fie proprietatea lui, cercetează rana cu aere de chirug, nu pierde ocazia s-o prindă de talie și să-i maseze spatele, fuge la cutia albă cu cruce roșie pe capac, vine înapoi cu o sticluță nedestupată de rivanol și c-o pungă cu vată, toarnă lichid până când mânuța roz și manșeta albastră a cămășii devin galbene, apasă cu un tampon uriaș și bandajează, în tot timpul ăsta o atinge, o mângâie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care să probeze că unul și altul sunt (și nu sunt) același, că atunci comunică (și uneori chiar se contopește) cu acum, că timpul e ca apa unui râu, curge într-un singur sens, dar poate fi străbătut înainte și înapoi. Poate nu degeaba Mateiul mic a spart oglinzile familiei cu o bilă mică și neagră de popice. Cu obrajii lui rontunjori, a intuit probabil că sticlele argintate, în ciuda semeției și licăririlor venețiene, ignoră trecutul și nu descifrează viitorul. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a trebuit să se întoarcă la serviciu după concediul postnatal, s-a înduplecat să-l îngrijească vremelnic pe Matei, mai mult din compasiune și ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în stufosul inventar cazon nu figura nici o pisică și a luat hotărârea s-o lăsăm acolo cu străbunica, s-o călugărim. Am protestat, am bocit, am zis tot ce mi-a venit la gură, n-am vrut să mă urc înapoi în mașină, m-au luat pe sus, în gât îmi apăruse un guguloi acru, care creștea, creștea, fiindcă mama n-a smuls valiza din portbagaj și nu le-a zis pa, nu i-a ocărât și nu i-a zgâriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]