2,733 matches
-
10 garduri). Particularități probei de 400 m garduri Conform literaturii din domeniul atletismului, proba de 400mg prezintă diferențe tehnice față de probele de garduri pe distanțe scurte (60mg, 110mg, 110mg): la pasul peste gard, alergătorul ridică mai puțin piciorul de atac; înclinarea trunchiului spre înainte nu mai este la fel de amplă ca la probele de 60mg, 110mg, 110mg; mișcarea brațelor este mai puțin amplă; oscilația C.G.G. pe verticală nu mai este la fel de mare, ritmul alergării modificându-se foarte puțin, lucru datorat înălțimii mai
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
lungimea pașilor și la un anumit nivel de performanță sportivă. Începătorii pot ajunge să efectueze chiar și 18 pași între garduri; un rol important în obținerea performanței sportive la 400mg îl deține și nivelul rezistenței și forței specifice a alergătorului. înclinarea trunchiului spre stânga la 400mg, în turnantă Succesiunea metodică Învățarea alergării de garduri presupune folosirea unei suite de exerciții grupate astfel: a) exerciții speciale de stretching și mobilitate (în special coxofemurală); b) exerciții pentru însușirea tehnicii piciorului de atac; c
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
12 ) ATERIZAREA are ca scop principal obținerea unei poziții a picioarelor care să asigure o distanță cât mai mare la reluarea contactului cu solul între tălpi și proiecția C.G.G. , fără a provoca căderea în/pe spate a săritorului. Constă în înclinarea accentuată a trunchiului înainte deasupra picioarelor întinse oblic și luarea contactului cu nisipul prin călcâie Succesiunea metodică: Principalele obiective ale învățării (pentru ambele procedee supuse discuției în prezenta lucrare) sunt: + învățarea bătăii - desprinderii; + învățarea pasului de zbor și a aterizării
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
condiții de menținere a capului sub orizontală; - se reglează partea mobilă a patului pentru a oferi posibilitatea ca bolnavul să stea într-o poziție semișezândă; - poziția corpului în pat poate fi în decubit lateral pe partea dreaptă sau stângă, iar înclinarea anterioară sau posterioară se poate realiza cu ajutorul unor perne. Pentru reeducarea diafragmei se adoptă postura de decubit dorsal cu un săculeț cu nisip pe abdomen (fig. VI.18) sau decubit ventral cu o pernă sub torace (fig. VI.19). Poziții
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
diferite legături sau plăci laterale. Pentru copii, scaunul sau fotoliul se modifică în funcție de particularitățile morfofuncționale ale pacientului. a) Poziția decubit ventral pe un suport Construcția suportului trebuie să prezinte următoarele caracteristici: - să fie un plan înclinat, la care unghiul de înclinare să fie de 15-20°; - partea inferioară să permită atingerea solului cu degetele de la picioare, iar cea superioară să fie cât lungimea brațului și jumătate din cea a antebrațului; - pe laterale, dreapta-stânga, să fie fixate curele la nivelul axilelor și al
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în picioare, cu spatele sau cu fața la aparat. Aceste montaje sunt alcătuite dintr-o placă având înălțimea egală cu cea a pacientului, un suport pentru picioare la nivel plantar și un sistem de ridicare-coborâre completat cu un dispozitiv de fixare a înclinării planului. Pentru menținerea poziției cu spatele la aparat vor fi montate curele de fixat genunchii, o curea lată pentru fixat trunchiul și suporți laterali pentru limitarea mișcărilor trunchiului. Fig. VI.38 a, b Pentru menținerea poziției cu fața la aparat se are în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
asigurat, evitând orice eveniment neplăcut; • plasarea pacientului să se facă cu multă grijă și în poziție cât mai corectă; • ordinea de fixare a curelelor este de jos în sus, iar montajul să fie la orizontală; • pe plan metodic, unghiul de înclinare trebuie să crească treptat, pentru ca în final să se ajungă la 90°; • timpul de menținere a pacientului în acest montaj trebuie să crească treptat, în funcție de capacitatea lui de adaptare; • după utilizarea aparatului se va examina starea tegumentelor, în special la
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
dobândi capacitatea de a sta singur, se intervine pentru stabilitate. În ceea ce privește echilibrul, se acționează în felul următor: - din așezat, este ridicat de mâini, cu picioarele depărtate; - în poziția ortostatică, este înclinat dreapta-stânga cu asigurarea securității prin sprijin subaxilar; - se complică înclinările în sensul înainte și înapoi; - se trece la menținerea echilibrului unipodal; în acest moment sprijinul se acordă pe un picior și pe umărul copilului. Aceste trepte metodice se aplică copilului spastic după o bună perioadă de reeducare. Mersultc "Mersul" Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sens invers față de cea dorsală. Realizarea ortostatismului îi permite copilului să-și diversifice aria mișcărilor corpului și, implicit, ale coloanei vertebrale, care, în aceste condiții, dobândește treptat capacitatea de a executa în plan sagital flexia și extensia, în plan frontal - înclinarea laterală, iar în plan transversal - răsucirea. După Lapièrre (1986), mișcările la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate; • forma și orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
transversal - răsucirea. După Lapièrre (1986), mișcările la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate; • forma și orientarea apofizelor articulare; • gradul de înclinare a apofizelor spinoase. În plan frontal coloana vertebrală este rectilinie, în timp ce pe verticală linia sa de simetrie este dată de platforma sacrată, care o menține în echilibru în plan frontal. Osul sacrum, împreună cu perechile de oase ilion, ischion și pubis
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sub fesa dreaptă se plasează un plan înclinat, iar brațul drept este ridicat pe lângă cap. ω KT este plasat în spate, P mâna stângă sub axilă, cu policele pe convexitate, CP pe fața anterioară a hemitoracelui drept. Acțiunea: KT imprimă înclinare laterală stânga, în timp ce mâna stângă aplicată axilar stânga opune rezistență, iar cu mâna dreaptă execută, în același timp, presiune și tracțiune spre înapoi a hemitoracelui drept. Fig. VIII.4 Exercițiul se recomandă în scolioza dorsală dreaptă/lombară stângă. Φ INDICAȚII
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
lateral cu ambele mâini pe omoplați, policele pe regiunea dorsală medie. Acțiunea: KT exercită presiuni sacadate în regiunea dorsală a coloanei vertebrale. Fig. VIII.7 Φ INDICAȚII METODICE: presiunile sunt în acord cu ritmul respirației; se crește treptat planul de înclinare a trunchiului prin apucarea stinghiei a doua, a treia sau a patra; creșterea înălțimii de la care se execută apucarea impune ca pacientul să așeze bazinul pe călcâie. υ Pacientul: stând, cu spatele la scara fixă, apucă stinghia cât poate de sus (păstrând
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
coloana vertebrală l-a trădat o dată, recidiva este oricând posibilă, dacă spatele, în tot ansamblul său, nu va ține cont de anumite restricții. Acestea vizează evitarea întinderilor ligamentare și compresiunile discale, expunerile coloanei la solicitări fizice mari, precum și flexia sau înclinarea laterală a trunchiului, atunci când se ridică greutăți (Vlad, 2003). Modalitățile de profilaxie și recuperare în spondilartrită (anchilozantă/anchilopoietică)tc "Modalitățile de profilaxie și recuperare în spondilartrită (anchilozantă/anchilopoietică)" Fiind o afecțiune reumatică cu un prognostic funcțional sever, se impune luarea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pe abdomen; P și CP - pe coapse, treimea distală. Acțiunea este gradată prin plasarea pacientului în decubit dorsal pe banca de gimnastică, sprijinită într-un unghi acceptabil la scara fixă. Pe măsură ce capacitatea de adaptare la poziția supusă crește, unghiul de înclinare a băncii crește până se apropie de verticalitate. Fig. VIII.38 a, b, c Φ INDICAȚII METODICE: aceste elongații sunt efectuate sub control, pentru a evita unele aspecte nedorite; deplasarea membrelor inferioare în direcții diferite se execută la început cu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
început lent, urmărindu-se localizarea mișcării la nivelul trunchiului. υ Pacientul: în așezat, genunchii în ușoară abducție, mâinile pe șold. ω KT este plasat în spate, P și CP la baza toracelui. Acțiunea: prin presiuni laterale pe torace, KT determină înclinarea laterală dreapta-stânga, în timp ce pacientul duce brațul prin lateral în sus, cu privirea îndreptată spre partea înclinării. Fig. VIII.40 a, b Mobilizarea coloanei cervicale υ Pacientul este așezat. ω KT se află în spate, P și CP pe parietal. Acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
abducție, mâinile pe șold. ω KT este plasat în spate, P și CP la baza toracelui. Acțiunea: prin presiuni laterale pe torace, KT determină înclinarea laterală dreapta-stânga, în timp ce pacientul duce brațul prin lateral în sus, cu privirea îndreptată spre partea înclinării. Fig. VIII.40 a, b Mobilizarea coloanei cervicale υ Pacientul este așezat. ω KT se află în spate, P și CP pe parietal. Acțiunea: mobilizarea capului și a gâtului în toate direcțiile (flexie, extensie, înclinare laterală, dreapta, stânga, răsucirea spre
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu privirea îndreptată spre partea înclinării. Fig. VIII.40 a, b Mobilizarea coloanei cervicale υ Pacientul este așezat. ω KT se află în spate, P și CP pe parietal. Acțiunea: mobilizarea capului și a gâtului în toate direcțiile (flexie, extensie, înclinare laterală, dreapta, stânga, răsucirea spre dreapta și spre stânga). Fig. VIII.41 a, b Fig. VIII.41 c, d, e, f Φ INDICAȚII METODICE: acțiunea se execută lent; mișcările sunt executate până la limita mobilității articulare. Educarea respirației Se acordă atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
laterală a trunchiului. • Aprecierea coloanei vertebrale în totalitate, cât și: - pentru regiunea lombară - goniometrul este plasat în dreptul primei vertebre sacrate; - pentru regiunea dorsală - goniometrul este plasat în dreptul primei vertebre lombare; - pentru regiunea cervicală - goniometrul este plasat în dreptul primei vertebre dorsale. • Înclinarea laterală - goniometrul este plasat pe fața posterioară a trunchiului cu baza distal, perpendicular pe axul lung al coloanei; indicatorul este plasat la verticală. • Răsucirea se determină din poziția așezat pe banchetă, cu membrele inferioare în atârnat, palmele pe umeri. Goniometrul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de la nivelul pumnului influențează în mod nefavorabil prehensiunea. Este cunoscut faptul că extensorii pumnului acționează sinergic cu flexorii degetelor, iar flexorii pumnului sunt sinergici cu extensorii degetelor (Leroy et al., 2003). La nivelul pumnului, mișcările pot fi de flexie-extensie, abducție-adducție (înclinare radială și cubitală) și circumducție. La nivelul mâinii, mișcările pot fi de flexie și extensie a fiecărei falange, precum și de abducție și adducție a degetelor 2-5. Policele are cea mai mare libertate de mișcare. Pumnul Mobilizarea pasivă a pumnului υ
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
P pe fața dorsală a metacarpo-falangienilor, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: extensia mâinii. Fig. IX.38 a, b Φ INDICAȚII METODICE: se poate acționa selectiv pe fața dorsală a metacarpianului 2 și 3 în sensul de flexie și înclinare cubitală sau pe fața dorsală a metacarpianului 5, în sensul flexiei și înclinației radiale pentru tonifierea cubitalului posterior. Adducția pasivă a pumnului υ Pacientul: așezat, antebrațul în pronație, palma pe suprafața mesei. ω KT este în lateral, P pe fața
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
suprafața mesei. ω KT este în lateral, P pe fața dorsală a metacarpo-falangienilor, cu ultimele falange de la degetele 2-5 cuprinde auricularul și metacarpianul de partea cubitală, iar policele pe eminența tenară a pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: înclinarea cubitală a mâinii. Fig. IX.39 a, b ATENȚIE! Suprafața mesei trebuie să fie netedă și lucioasă, pentru a permite alunecarea mâinii. Abducția pasivă a pumnului υ Pacientul: aceeași poziție ca la adducție. ω KT este plasat lateral, P pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
permite alunecarea mâinii. Abducția pasivă a pumnului υ Pacientul: aceeași poziție ca la adducție. ω KT este plasat lateral, P pe fața dorsală, cuprinde indexul și metacarpianul de partea radială, policele este liber, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: înclinarea radială a mâinii. Fig. IX.40 a, b Mâna Reeducarea mâinii solicită cunoașterea grupelor musculare implicate în principalele mișcări executate la nivel metacarpo-falangian. Leziunile osteo-articulare, teno-musculare și capsulo-ligamentare pot altera diferit acest sistem biomecanic atât de necesar în prehensiune, percuție
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pe bolnav să-și mobilizeze articulația, evitând astfel durerea. Este cazul artritei sacro-iliace tuberculoase (Baciu, 1981). Mersul în afecțiunile șoldului Indiferent de afecțiune, șoldul dureros prezintă un mers caracteristic. Coapsa este flectată și rotită spre exterior, ceea ce conduce la o înclinare de partea sănătoasă a bazinului, iar coloana lombară se înclină de partea bolnavă. Durata sprijinului plantar este foarte scurtă, la aceasta contribuind ducerea brațelor în lateral, imitând zborul. În luxația congenitală unilaterală sau în paralizia fesierului mijlociu, mersul este legănat
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
partea sănătoasă a bazinului, iar coloana lombară se înclină de partea bolnavă. Durata sprijinului plantar este foarte scurtă, la aceasta contribuind ducerea brațelor în lateral, imitând zborul. În luxația congenitală unilaterală sau în paralizia fesierului mijlociu, mersul este legănat, cu înclinarea accentuată spre partea sănătoasă (semnul Trendelenburg). În luxația congenitală bilaterală mersul este ca „de rață”, cu bascularea bilaterală a bazinului la fiecare pas și cu o lordozare accentuată. În paralizia mușchilor șoldului, deplasarea se efectuează prin proiectarea înainte a bazinului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
marginea patului, cu picioarele atârnate. ω KT poate utiliza următoarele prize și contraprize: a) ambele mâini pe umerii sau sub axilele pacientului; b) P pe umăr, CP pe ceafă; c) cuprinde mâinile sau coatele pacientului. Acțiunea: - flexia, extensia, rotirea și înclinarea trunchiului; - mișcări cu amplitudine progresivă a membrelor superioare; - mobilizarea capului și a gâtului; - mobilizarea picioarelor. υ Pacientul este așezat pe masa de lucru sau pe banchetă. ω KT se poate plasa: în față, în spate, în lateral. ω KT plasat
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]