2,617 matches
-
liniște încît Apusenii par o uriașă catedrală, suspendată undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot pătrunde. Acum știu că n-am să mă duc la concertul lui Pierre Cochereau; că sunetele orgii sale înseamnă, pentru mine, mulțimea aceea încremenită într-o unică suflare, sub boltele catedralei; că nu vreau să-l văd; că nu vreau să știu dacă e tînăr sau bătrîn, frumos sau urît, senin sau încordat, cînd mîinile sale ating clapele și tălpile apasă pedalele. Cochereau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dacă n-are vreun post liber pe limbi străine, el îi promise ceva, dar o ruga să treacă a două zi dimineață pe acolo să discute cu un tip de la SS care îi solicitase deseori cadre pe parcursul carierei didactice. Lăură încremeni pur și simplu. Iarăși Serviciile Secrete?, isi zicea ea. Oare scrie ceva cumva pe fruntea mea?! Cum naiba, oricine mă vede, mă trimite acolo.. Nu-i plăcea deloc situația, dar trebuia să o accepte, n-avea încotro. Părăsi localul acelei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
1985, când a venit la putere, Gorbaciov a preluat un mare imperiu, aflat într-o criză economică și politică profundă. Cu un curaj pe care i l-au recunoscut și prietenii și dușmanii, Gorbaciov a încercat reformarea acestui colos anchilozat, încremenit în timp, incapabil să facă față concurenței cu principalii săi adversari: Statele Unite, China, UE. Spre deosebire de toți predecesorii săi, Mihail Sergheevici era un excelent vorbitor, un orator cu priză la public, curajos și sincer. Și în România era ascultat cu plăcere
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ce spun, eu știu unde duce asta!" Madam Segal izbucni în plâns și își ascunse fața în îndoitura cotului. Gerul puternic ținu câteva zile. Fluviul și estuarul înghețaseră, și o dantelă fină de gheață tivea marea calmă, tăcută. Vremea însăși încremenise într-o liniște înaltă și limpede. Într-o noapte, când îi fugise somnul, locotenentul auzi împușcături răsunând net, ca un pumn de perle căzând pe o suprafață de sticlă. Așteptă ca ordonanța lui să vină în goană, dar n-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
expediție. Prăjina începu să bată iar înverșunată în pian și toată gașca se dezlănțui într-un dans sălbatic, sacrificial, pe care căderea serii, grăbită de cerul amenințător, o făcea halucinantă. O lumină vie invadă sala brusc. Pianul tăcu, iar fetele încremeniră buimace, trezite parcă în plină noapte. Doamna Walter răsucise comutatorul pentru a semnala întoarcerea la program. Bătu nerăbdătoare din palme: "Vă rog, domnișoarelor, masa e peste un sfert de oră!" Prăjina își veni prima în fire. Cu un umor neașteptat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ambalează. Distanța care o separă de un anume Bejan, numit astfel de cerințele ficțiunii, corespunde unei rupturi importante. Bătălia nu mai are loc înăuntrul ei, ci în afară, pe câmpul luptelor derizorii și înverșunate, într-o lume lipsită de valoare, încremenită în autismul demagogiei și al încrederii ei de neclintit în virtuțile represiunii directe sau disimulate. Consagvinitatea care o lega de celelalte personaje nu mai există aici, înlocuită fiind de răceală. Eul i se împlinește în detașare. Mușcă dintr-o felie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
început să intre în evanescență. Ni se arată cadrul de poveste cu reversul de oglinzi al amintirilor, chiar dacă nu s-a întâmplat mai nimic imediat și în afară, chiar dacă fantoma orașului bântuie, neținând seama de inimaginabilul nostru cerc. Timpul este încremenit. În atâtea veacuri scurse, ființa orașului a luat înfățișarea unor cercuri mici, circumscrise concentric celui uriaș. În ele conviețuiesc făpturi și mai mici alergând în neștire ca miriapodele inconștient atrase de timpul calculatorului. Doar vulturul măreț face un popas din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
versuri dintr-o veche "declarație de dragoste" făcută Iașului. Și, chiar dacă sună declamatoriu și vetust, ele reprezintă totuși dragostea mea neștirbită pentru bătrâna cetate moldavă: "Mă-nchin, bătrâne, zidurilor tale/ crescute din legende și din stei,/ cu-atâtea străluciri voievodale/ încremenite-n veșnicii de zei./ De-aici străbate Ștefan peste vremi/ întinerind mereu în bronz și fier,/ de strajă crezului străbun din steme/ și blândului urcuș moldav spre cer./ Mi-s dragi, bătrâne, zidurile tale/ cu lumea lor de umbre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ariile și a găsi formulele specifice cu ajutorul învățăceilor. Datorită emoției (iată că și dascălul nostru putea fi emoționat), a montat greșit o secțiune, iar poligonul obținut semăna mai degrabă cu un pelican cu ciocul spre cer, decât cu un trapez... Încremeniți în bănci, priveam cu uimire ciudata arătare care nu se potrivea la formă cu nici o figură învățată anterior. Când sosi întrebarea „Ce figură am obținut?”... o liniște adâncă se prelungi nefiresc, căci puterile înțelegerii noastre erau pe deplin depășite... Atunci
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
ușa termopan ce dă drept în balcon... A fost instalată de ,,meseriași'' cam de mântuiala, căci trec curenții de aer pe sub ea ca printr-o turbină. Când ninge, vântul spulberă fulgii de nea, se bagă zăpada până aproape de masă. Frigul încremenește până și caloriferele de tip nou din aluminiu, care oricum sunt proaste. Pe masă stă întinsă, aproape permanent, tabla de șah cu piesele poziționate gata de luptă, de parcă cele două scaune vechi foarte rar ocupate, au mai mereu câte o
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Ne-a spus să ne lăsăm la o pare trăistuțele cu cărți și să ne apucăm de treabă, că-s multe ore de lucru. Rupeți știuleții de păpușoi de pe strujeni și-i despănușați! Îi puneți apoi în coșărci! Noi am încremenit. Ne era frig și ne speria cât de multe popuri erau. Am început treaba. Vai de mâinile noastre! Pănușile aspre ne brăzdau palmele ca niște brici. Coșurile se umpleau și câte doi băieți mai "răsăriți" le duceau pe aria șurii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ea, bărbatul Începu să alerge către un punct al poienii unde pădurea se rărea brusc și printre trunchiurile uriașe se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să strunească animalul speriat care sforăia, scuturându-și violent coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl târâseră. Fața lui bărbătească era Încremenită Într-o expresie de uluire. Fusese Într-adevăr luat prin surprindere și ochii lui deschiși priveau fix spre un anu me punct, undeva sus pe tavan. — Ca pe un câine, ca pe un câine l-ați azvârlit! spuse Conrad și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
simplă anonimă (era foarte plăcut!). Știu ce am așteptat eu întotdeauna de la Humanitas: cărți temeinice, adică așezate la temelia unei culturi, cărți peste medie, care să nu plictisească și, nu în ultimul rând, să fie o editură care "să nu încremenească în proiect". În privința colecției "Cartea de pe noptieră", ea este continuată cu multă dăruire de doamna Mona Antohi. Cartea-borcan a fost ideea unui arhitect, dl. Răzvan Luscov, iar rolul meu a fost să umplu cât mai bine borcanele acestea. Le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cafenea, unde soțul ei acum pensionar juca biliard. M-a Înnebunit, Începu să-mi spună dânsa, cu Brăila lui, că ce bine era acolo, că așa viață n-o să mai găsească el. În fundul cafenelei, În sala de biliard, Teichert, a Încremenit cu tacul În mână, văzându mă că vin cu soția lui după el. După ce a trecut emoția, după ce i-am spus că sunt tinerelul din baltă, Teichert și-a făcut cruce, necrezând că nu sunt vis, ci realitate. La un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De aici aproape de grotă, urcăm o pantă pronunțată Într-o stranie pădure care a Încremenit aidoma ca În basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, Îți dau impresia lemnelor reale, care urmează
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Apostolescu să meargă să cumpere pentru el câteva lucruri : o haină elegantă de blană, cea mai cochetă și scumpă pe care o poate găsi ; un colier neapărat cu diamante și un portofel mare de damă, de piele. Bătrâna gazdă a încremenit când i-a auzit cerințele și s-a și văzut cu banii într-un plic gros, dar n-a comentat. Și-a dat seama că e ceva cu adevărat important, numai din privirea sa. Câteva ore mai târziu, puțin după
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
căpătat o culoare aproape normală. — E bine să fii viu, nu ? i s-a părut că-i spune Fernic, râzând, din ușă. — Al dracului de bine. Și-a spălat trupul, a luat pe rând fiecare vânătaie, julitură și zgârietură. A încremenit de durere și nu de puține ori a urlat, speriind-o pe doamna Apostolescu, care imediat l-a întrebat dacă e bine. N-am nimic, plătesc pentru păcate, i-a răspuns. Și am cam multe, a râs, și din nou
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de mâine de atâta sânge vărsat, și ție îți arde de somn... — Iartă-mă, domnule Vasile... a spus el cu regret după ce s-a ridicat și a dat pe gât o gură de cafea neîndulcită și rece de i-au încremenit gâtul și inima. Aveam mintea înce- țoșată de somn, ai dreptate. Păi, matale ce crezi, că eu n-aș vrea să închid un ochi ? Mi-e dor să visez, măi copii, măi ! Mi-e dor de trei-patru ore de somn
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apărarea, i-a șoptit Cristi. — O, dar ce gentilom... Ia stați, băi fraților, că avem o vidietă, mă ! Ia zi, ramolitule, cu cine stăm de vorbă ? Cum te cheamă pe dumneata ? — Cristian Vasile, domnule, șoptește el printre dinții încordați. Sala încremenește la auzul numelui. — Du-te, băi agariciule, Cristian Vasile cânta până dimi- neața dacă era aici și ridica tot orașul în picioare, nu ți-e rușine ? — Cristian Vasile a mai îmbătrânit, domnule... Nu că a îmbătrânit, se ridică libidinosul de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În primul, rând cel avertizat!; - și, apoi, timpul. Creația care „confirmă” existența și, În altă parte, am povestit pe larg episodul dramatic trăit de mine Într-un salon de spital când am fost convins o noapte Întreagă, cu fața la perete și Încremenit de spaimă - nu de a avea cancer, cum bănuiam după un simptom fizic prost interpretat, ci de a „nu exista”. Deoarece manuscrisul primului meu roman nu apăruse, nu fusese validat de conștiința publică și, după cum mi se părea, nu aveam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fața unui băiat, iar băiatul mi se părea cunoscut (în câteva secunde voi realiza că era Maer Cohen), fața lui determinându-mă să pătrund în cameră neobservat, până când Sarah și-a întors capul și a zis: - Tati, ești acasă. Robby încremeni, apoi se ridică, lăsând să-i cadă din mână joystick-ul. Fără să se uite la mine, se duse direct la computer și apăsă pe o tastă ștergând fața (acum eram sigur) lui Maer Cohen. Și când Robby se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ocupate de oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți se sărută îndelung, iar ceilalți le respectă intimitatea - nu se așază alături, pe locurile libere. O lume încremenită în contemplație și sărut. E așa o liniște, că se aude apa havuzului din centrul pieței. Proiectoare puternice pun în valoare clădirea maiestuoasă a Palatului Regal (Palacio Real), care e pustiu la această oră. Parcă ești în Șheherezada... Deodată, cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
câtorva piese. La cât de puțin se difuzează muzica franceză în Basarabia, un teritoriu „francofon” abandonat de francezi, care își camuflează anonimatul și se pitulează prin diverse obscure Alianțe, total ineficiente, mă mir că umila mea competență muzicală nu a „încremenit” în faza Joe Dassin și Mireille Mathieu, așa cum constat - cu stupoare și, vai, jalnică superioritate - la alții. 11 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun - masă suedeză - la restaurantul hotelului. Un grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o nuanță gri și creează un efect prismatic, mărind ușor dimensiunile naturale ale tabloului, spre beneficiul celor care îl privesc. O „denaturare” atent calculată. Ce gânduri poți avea în fața mirabilei pânze? Zâmbetul Artei adresat timpurilor perisabile, șirurilor de oameni care încremenesc o clipă în fața sa, înainte de a dispărea în neant... Mona Lisa este unul dintre acele câteva lucruri ale geniului uman pe care dacă le-ai văzut, ești îndreptățit să spui că te-ai întâlnit cu eternitatea. VASILE GÂRNEȚ: De dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]