9,411 matches
-
de vânătoare cu repetiție, pe care până atunci nu avusese ocazia s-o scoată din husă și care stătea În cufărul de sus, curată și unsă, lângă două cutii cu alice. - E o proprietate privată, a spus sec. Necunoscutul a Încuviințat, flegmatic. Continua să-l privească atent de la zece-doisprezece pași. Era corpolent, de statură mijlocie. Avea părul lung, de culoarea paiului. Purta ochelari. - Dumneata ești fotograful? Senzația de stinghereală i s-a accentuat. Individul spusese „fotograf”, nu „pictor”. Vorba făcea aluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu blocaseră trecerea prin porumbiști. M-au evacuat la un spital din Osijek. Își atingea partea stângă a trupului, indicând locul exact. Nu cu un deget, ci cu mâna deschisă; Faulques a dedus de aceea că rana fusese mare. A Încuviințat cu vagă simpatie. - Un șrapnel? - Un glonț de 12,7. - Mare baftă ai avut. Nu voia să spună că musafirul nu murise din pricina rănii, ci că fusese lovit când răniți mai puteau fi scoși din Vukovar. Când sârbii blocaseră și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și atitudinii observate la vizitator ori a propriului său fel de a vedea lucrurile. - Ce spui! Altceva? Mie mi se pare foarte complex. Ori de câte ori ești În toate mințile. - Ce-ai zis? - Că nu ești În toate mințile. Nebun. Celălalt a Încuviințat, aproape cuviincios. — Accept toate rezervele dumitale, a spus firesc. Dar vreau să-ți spun că Înainte, la Început, totul mi se părea foarte simplu. Atunci te-aș fi putut omorî fără nici o vorbă. Fără explicații. Dar timpul nu trece În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ușurarea de a ști, când totul arde, că În ruinele lumii nu ard și cei dragi. Faulques stătea pe unul dintre scaunele cu foaie de cort, ținând paharul cu coniac În mână, la fel de liniștit ca trupurile pictate pe perete. A Încuviințat pe Îndelete. - Asta pot să pricep. - Știu că poți. Acum, cel puțin, știu asta - Markovic, care era tot În picioare, lângă pictură, a arătat vag un loc de pe ea, ca și cum ceea ce urma să numească s-ar fi aflat acolo. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Spui că ai fost trei ani prizonier, nu? Și, când ai aflat ce s-a Întâmplat cu familia dumitale, n-ai murit de durere, nici nu te-ai spânzurat de un pom. Ești aici, acum. Ești un supraviețuitor. - Sunt, a Încuviințat Markovic. - Păi, uite. Ori de câte ori dau peste un supraviețuitor, mă Întreb de ce-o fi fost el În stare ca să rămână În viață. Din nou tăcere. Acum lui Faulques, aproape bucuros, i-a părut rău că bezna tot mai mare Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
recent astupate, cu ochii Închiși și Îngânând ceva ca o rugă, Olvido apelase la ajutorul românului ce le servea de interpret. Neagră-i noaptea unde dormi acum, tradusese acesta. Se roagă pentru fiul ei mort. Faulques o văzuse pe Olvido Încuviințând pe Îndelete, luându-și cu mâna fulgii din păr și de pe față și fotografiind-o din spate pe femeia Îndoliată care stătea În genunchi, o siluetă neagră lângă grămada de glod negru stropit cu nea. Apoi Olvido lăsase să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vă rog, cei care o mai fac. Bagă-i Într-o odaie Închisă, privează-i de ce le e imprescindibil și să-i vezi cum se omoară unul pe altul. Markovic se uita și el la ei. Convins. - Am văzut, a Încuviințat. Pentru un coltuc de pâine ori o țigară. Să nu spunem că pentru a rămâne În viață. - De aceea știi, ca și mine, că, atunci când dezastrul Îl trimite pe om În haosul de unde a venit, toată patina aceasta civilizată se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui. - Băiatul s-a spânzurat a doua zi. Am dat de el În spatele barăcii. Markovic se uita acum la pictorul de război ca și cum l-ar fi invitat să judece chestiunea. Dar celălalt n-a zis nimic. S-a mărginit să Încuviințeze dând din cap, fără să-și ia ochii de la femeia violată și copilul de pe perete. Iar croatul i-a urmărit privirea. - Domnule Faulques, ai putut vreodată să Împiedici ceva? O bătaie, o moarte? Ai putut vreodată să le Împiedici și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
făcând lucruri anormale, aparatul de fotografiat face exact contrariul. Nu ți se pare? Fotografiază oameni anormali făcând lucruri normale. - În realitate, e ceva mai complex. Ori mai simplu. Oameni normali care fac lucruri normale. Markovic a rămas imobil. Apoi a Încuviințat molcom, de două ori, și și-a pus ochelarii. - Păi, nici nu le găsesc vreo vină. Eu Însumi nu știam Înainte - s-a Întors brusc. Și dumneata? Într-adevăr ai fost Întotdeauna ceea ce spun pozele dumitale că ești? Pictorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
late, scurte, cu unghii boante. Cicatricea de pe mâna dreaptă. După ce privise lentilele În lumină, Markovic Își pusese ochelarii și privea iar peisajul. - O priveliște cu adevărat frumoasă, a insistat. Îmi amintește de litoralul țării mele. Îl știi, firește. Faulques a Încuviințat. Cunoștea bine cei cinci sute cincizeci și șapte de kilometri ai șoselei șerpuite dintre Rijeka și Dubrovnik, litoralul cu golfulețe povârnite și nenumărate insule, verzi de chiparoși și albe de piatră dalmată, care Împestrițau o Adriatică cu ape Închise, liniștite
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
războaie e și mai evident. La urma urmelor, ele nu-s decât viața dusă la extreme dramatice. Nimic ce nu conține și pacea, dar În doze mai mici. Markovic Îl privea acum cu și mai mare respect. La sfârșit a Încuviințat, dând lent din cap, cu aerul că era convins. — Înțeleg, a spus. Înțeleg foarte bine. Și uite ce concidență. Când eram mic, mama Îmi cânta un cântec. Ceva despre legile ori Înlănțuirile legate de hazard. Din vina neglijenței, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un milion dintr-un război civil. Markovic a tăcut o vreme. - Infamă condiție descrii, a murmurat În fine. - Exact. - Folosești bine vorbele. - Nici dumneata nu te descurci prea rău. Markovic a luat sacoșa cu beri, s-a ridicat și a Încuviințat din nou. Privea marea, gânditor. - Infamie, cuie pierdute, neglijențe, simetrii și hazarduri. Vorbim toată vremea despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe treptele de jos ale scării În spirală, Faulques pe un scaun, lângă masa cu vopsele. - Cum vezi, a spus el, incertitudinea e a jucătorului, nu a regulilor. Din traiectoriile posibile ale unui cartuș, numai una devine realitate. Croatul a Încuviințat Între două Înghițituri. Își privea cicatricea de pe mână. - Legi oculte și teribile? - Asta-i. Inclusiv origine microscopică a ireversibilității. - Mă surprinde că ai pretenția că știi asta. Faulques a ridicat din umeri. - „A ști” nu-i vorba potrivită. Închipuiește-ți un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
așa, sună exagerat. Dar asta cred. - Inclusiv urmele care Îi servesc de indicii vânătorului? - Cu siguranță. Aplecat peste balustradă, Faulques i-a arătat lui Markovic o cutie cu sardele și un pachet cu pâine coaptă pe vatră, iar celălalt a Încuviințat din cap. După ce a mai luat o cutie, două farfurii și tacâmuri, pictorul de război a coborât și a aranjat totul pe șervețele de hârtie Într-un colț liber al mesei, punând lângă sardele celelalte două beri aduse de croat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În artă, munca originală a eului are mai mare importanță socială decât filantropia. Ori, cel puțin, așa se spune. - Poți să repeți ? Pictorul de război a spus sigur că da și a repetat. Celălalt a analizat o vreme, apoi a Încuviințat cu gura plină, aproape bucuros de idee. — Un artist, a repetat gânditor. Potrivit cu vremurile de azi. Adevărul e că niciodată nu-mi trecuse prin minte să judec lucrurile astfel, domnule Faulques. - Și mie, a acceptat acesta, mi-a luat ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cheamă Guernica. Deși, În realitate, nu s-ar zice că-i de război. Cel puțin, nu ca ăsta. Nu-i așa? - Picasso n-a văzut un război În viața lui. Croatul s-a uitat la pictorul de război și a Încuviințat cu gravitate. Cu o intuiție care l-a surprins pe Faulques, s-a Întors spre bărbații care spânzurau din copaci, În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt compatriot al dumitale, Goya? - Ăsta da. L-a văzut și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
l-a surprins pe Faulques, s-a Întors spre bărbații care spânzurau din copaci, În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt compatriot al dumitale, Goya? - Ăsta da. L-a văzut și a suferit de pe urma lui. Markovic a Încuviințat iar, studiind atent schițele. S-a oprit Îndelung la copilul mort de lângă coloana fugarilor. - Goya a făcut gravuri bune pe teme de război, mi se pare. - Cele mai bune gravuri făcute vreodată. Nimeni n-a văzut războiul ca el, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
urmă, a făcut un pas Înapoi, a aruncat peretelui o privire circulară, s-a uitat la pictorul de război și a făcut un gest timid spre masa unde stăteau pensulele, tuburile și flacoanele. - Îmi dai voie? Faulques a surâs ușor, Încuviințând. - T rog servește-te singur. Markovic a șovăit, a lăsat ceașca și țigara, apoi, În fine, a arătat spre cei doi bărbați ce se băteau În cuțite pe jos, căutându-și deschiderile armurilor care, pline de șuruburi și piulițe, Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gândește. - Sunt compatibile, a spus. Să ucizi și să gândești. - Ca franctirorul dumitale? Artistul cu pușca. - De exemplu. - Am citit odată că nu există nimic inteligent În actul de a ucide. - Cine spune asta nu-i bine informat. Markovic a Încuviințat. Asta cred și eu, spunea gestul lui. - Și cum merge? Ai reflectat la tot ce ți-am istorisit zilele astea? Vreau să spun, dacă te simți complice ori participant la pictura dumitale? Crezi că se poate gândi și poza În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mulți Îl băteau și pe care pe urmă l-au tăiat cu un cuțitoi În fața aparatului dumitale. Știi despre ce vorbesc? - Desigur. Freetown, În Sierra Leone. Bărbatul pe care l-au ucis acolo. O fotografie Înainte și una după. Markovic a Încuviințat iar, satisfăcut. Era interesant, a spus, să compari pozele astea cu imaginile unui reportaj pe care Îl văzuse la televiziune despre pozele de război. Nu știa dacă Faulques era la curent, dar În acel reportaj apărea și el, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu toate astea, a spus. E timpul să pleci. Celălalt și-a aplecat ușor capul Într-o parte, parcă pentru a se asigura că auzise bine și totul era În regulă. Că totul era cum trebuia să fie. Apoi a Încuviințat alene, și-a scos ochelarii, și i-a șters cu poalele cămășii și i-a pus din nou. - Ai dreptate. Ajunge. Suna ca o nostalgie anticipată, s-a gândit pictorul de război. Doi bărbați obișnuiți unul cu altul, gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Domniilor eteree, ce au În stăpînire lăcașuri fericite, netulburate de vînt, În Elizeu, dincolo de pustiul Înstelat al cerului 8. „Binecuvîntata” și „măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul creat de Shelley și mitul gnostic. În ambele cazuri, un tiran ceresc ignorant și neputincios stăpînește Pămîntul; În ambele cazuri, un MÎntuitor trebuie să vină să salveze omenirea și trebuie să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nonverbale minimale, cu funcție fatică, prin intermediul cărora interlocutorul îi semnalează vorbitorului că îl urmărește, că îl înțelege, că este interesat de ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele de recepție (aizuchi
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să-l indicați↓ da? D: [da [ca să +A: [deci vă rog faceți cererea cum trebuie↓ subsemNATUL D: [<R așa așa> A: cum vă numiți↓ în calitate DE↓ <R pîrît reclamant ce sunteți>↓# depun la dosaru NUMĂRU↑ D: da: A: numele și adresa MARtorului încuviințat în data DE. nu așa. subsemnatul↑ și pîrît↑ numele adresa. nu merge. B: deci# <R cum am vrut și eu↓> A: scrieți aici pe larg pe LARG domnule președinte↓ subsemnatul <R în calitate de ce sunteți dumneavoastră acolo>↓ depun la dosar lista
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
reducerea capitalului social este necesar să existe o hotărâre a adunării asociaților, constatată printr-un înscris care să îndeplinească forma prevăzută de lege. Hotărârea de reducere a capitalului social se depune la registrul comerțului, aceasta este verificată de judecătorul-delegat care încuviințează publicarea în Monitorul Oficial, fiind menționată în registrul comerțului depunerea acesteia și publicarea. Hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social, atunci când legea îl fixează, să arate motivele pentru care se face reducerea și procedeul ce va fi utilizat
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]