3,404 matches
-
Sunt rănit! Am fost înjunghiat! Aruncă o privire scurtă afară. Nici urmă de Omul Magic. Femeia se încruntă și aruncă o privire împrejurul încăperii, în timp ce Constable se prăvălea pe podea. Se gândea că, în momentul în care se va fi îndeajuns de aproape de ea, o va înjunghia cu creionul în față. Poate chiar o va lovi în ochi. Ar putea să îi ia spray-ul și să i-l pulverizeze în gură sau în ochi. Sau poate să o amenințe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
abordau diverși necunoscuți în fața clădirii pentru a-i enumera nenumăratele riscuri legate de fumat. Și mai era și Russell! Domnul Corpul-meu-e-un-templu nu s-ar întâlni niciodată, dar niciodată, cu o fumătoare și o spusese răspicat chiar din prima zi. Era îndeajuns să-l facă și pe cel mai înverșunat fumător să renunțe și, după opt ani de fumat câte un pachet pe zi, Leigh s-a lăsat până la urmă. A fost nevoie de un efort supraomenesc și de tăria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bucure mai mult de viață, dar deja nu-i mai făcea plăcere să audă asta. Și, desigur, nu-și dorea niciunul din joburile lor, asta era sigur. Tiradele lui Emmy despre bucătari egomaniaci și personalități imposibile din lumea restaurantelor erau îndeajuns de înfricoșătoare pentru a îndepărta pe oricine dorea o carieră în domeniul seviciilor de alimentație publică, iar programul de lucru al lui Leigh era criminal. Se plângea întruna de autori sonați și de programul de lecturare ucigător, iar Adriana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de o săptămână ca s-o vadă pe nepoata lui care tocmai se născuse, de fapt el se mutase la New York cu șase săptămâni în urmă și locuia într-un apartament superb în Upper East Side. Ca și când asta nu era îndeajuns de surprinzător, el a reușit să explice ce supărat a fost că Emmy nu i-a răspuns la biletul pe care i-l lăsase, ce rău îi păruse că plecase și o lăsase baltă, dar că el sperase că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
umplîndu-și gurile cu orez și pește. Caporalul strigă spre camion și paznicul păși peste misionare și sări peste parapetul din spate. Își așeză pușca pe linia ferată și tăie cu baioneta bețele uscate ale trestiei de zahăr sălbatice. După ce adună Îndeajuns de multe surcele pentru foc, li se alătură soldaților de pe platformă. Timp de o oră fumul se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe față, bucuros să exploreze stația de cale ferată și avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
remarcă inelul lui de aur cu sigiliu. Se putea să nu fie de aur - nimic din ce Îi oferise lui Basie nu fusese de aur -, dar avea o oarecare valoare. Jim nu se sfia să fure de la morți. Singurii pacienți Îndeajuns de nesăbuiți ca să vină la spital erau cei fără rude sau prieteni care să fie dispuși să-i Îngrijească În barăci sau În dormitoare. În afară de faptul că nu avea medicamente - neînsemnata cantitate alocată de japonezi fusese folosită În primul an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iarba, de parcă Încercau să strîngă În jurul lor pămîntul moale. Jim se așeză pe vine lîngă domnul Maxted, mișcîndu-i diafragma ca pe niște foale. Îl văzuse pe doctorul Ransome reanimîndu-i pe pacienți și era important ca domnul Maxted să se simtă Îndeajuns de bine ca să se alăture marșului. În jurul lor, deținuții stăteau În șezut, iar cîțiva bărbați erau În picioare lîngă soțiile și copiii lor, strînși grămadă. Mai mulți dintre deținuții mai bătrîni muriseră În cursul nopții. La vreo trei metri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chambre 231 Résidence Universitaire Montebello 96, avenue Valrose 06400 Nice - Cedex FRANCE Draga mea, Am primit Întâia scrisoare de la tine ieri seară În timp ce făceam ultimele aranjamente În vederea zugrăvitului. Nu am mai plecat la Weimar din motive lesne de Înțeles. E Îndeajuns că am văzut Bulgaria. Concediul meu de odihnă este pe sfârșite. Aseară m-a sunat Mihai, care astăzi pleacă la Sorento, și l-am rugat să te sune ca să faceți cumva să vă vedeți și să apuci să vezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
La ce-ți curge ție acuma prin vene, ai fi un pericol pe șosea. Ce-ar fi să te duc eu acasă? —Mersi, zise ea, dar dacă nu pot să conduc eu, mai bine iau un taxi. Ruby se cunoștea Îndeajuns de bine Încât să-și dea seama că indignarea ei se datora doar În parte tachinărilor lui. Era supărată și pe ea. N-o deranja atât că leșinase, dar Îi și mărturisise că amestecase calmantele cu alcool, iar acum el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de moartea părinților decât mine. Buddy și Irene l-au iubit ca pe fiul lor, dar el a cam luat-o pe arătură. În prezent nu mai prea are treabă cu familia. Ruby nu simțea că-l cunoaște pe Sam Îndeajuns de bine Încât să-l Întrebe ce-a vrut să spună cu „a cam luat-o pe arătură“, așa că renunță. —Sam, zise ea, schimbând subiectul, pot să te Întreb ceva? — Sigur. Ia zi. Ținea mâinile În buzunare, zâmbea și felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care se fac recoltările, dar ușa deschisă în spatele gri al polițiștilor... Alunecam cu gândul în spațiul acela gol, necunoscut, unde poate se ascundea femeia pe care nu mi-o mai aminteam. Și mi se părea, Angela, că amnezia aceea era îndeajuns pentru a șterge ceea ce făcusem. De ce nu m-am întors înapoi să o mângâi, să o conving că nu se întâmplase nimic? Atunci când vreau, știu cum să înduplec un suflet fragil. Puteam să-i cer scuze, să-i ofer bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că voia să încheie propriul pact cu viitorul. Dar erau numai speculații, despre motivele bărbatului sau despre soarta unui băiat pe nume Peter van Pels. Am întins mâna să iau certificatul. Mâneca mi s-a ridicat doar doi centimetri, nu îndeajuns pentru a scoate numărul la vedere, dar știam că e acolo. Nu îl menționaseră în certificat pentru că nu era un semn distinctiv, dar tot mă putea da de gol. Mă gândeam ce ar fi zis ofițerul cu aer superior, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să o mângâie. De la Samson încoace, nici o tunsoare nu mai avusese urmări așa de groaznice. Peste noapte, Veronica a devenit de domeniul trecutului. Dar Susannah avea un păr ca al Veronicăi înainte de a-l tunde; un nas mic și dulce îndeajuns de scurt pentru a nu fi considerat cârn și acei dinți drepți și albi ce l-ar fi făcut pe doctorul Pfeffer să suspine de uimire. Dinții, după cum am spus, erau o trăsătură de familie. Îi zâmbea unui băiețel, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am recunoscut ca făcând parte dintr-un grup de orfani de pe vapor și în acel zâmbet am văzut o familie mare și iubitoare care îi zâmbise încă din copilărie. Avea un ecuson mic pe sânul stâng avântat, deși nu eram îndeajuns de aproape pentru a citi numele ei sau al agenției pentru care lucra. Mai târziu aveam să ne certăm din cauza asta. Nu, nu să ne certăm, să ne contrazicem. Probabil a simțit că mă uitam la ea, pentru că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi atrage atenția. Peter este foarte timid, dar nu îndeajuns de timid pentru a nu recunoaște ce fericit ar fi dacă nu și-ar mai vedea părinții un an sau doi. Șchiopătez prin anexa secretă, țopăi de la un perete umed și dărăpănat la altul. Mă sufoc aici, prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cine ce mănâncă, de ce nu ești atentă la propria ta fiică? De ce nu încerci să o faci să mănânce o masă ca lumea în loc să te preocupi de niște actori grași și fericiți care nici măcar nu știu ce este foamea? Ar fi fost îndeajuns de rău dacă m-aș fi oprit acolo. Poate dacă m-aș fi sinchisit să mă uit la chipurile ațintite asupra mea, cele ale fetelor mânjite cu mâncare și toate trei cuprinse de uimire și teamă, m-aș fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei mici și roz călcară pe bancnotele de pe jos. Se uită la ele. Ce e asta? Am rămas uitându-mă la chipul ei ridicat spre mine. Era adormit, dar totuși curios. Era îndeajuns de mare ca să știe. Copii mai mici ca ea supraviețuiseră singuri. M-am așezat pe podea, am luat-o de mână și am tras-o jos lângă mine. Sunt bani, i-am explicat eu. Bani pe care eu îi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Zicea că ea și cu soțul ei vor să îi dea lui Miep ceva în semn de mulțumire. Uitasem de inel. Îi văd pe părinții mei căutând prin cele câteva bijuterii pe care mama le mai avea. Acesta nu era îndeajuns de bun. Acesta era prea bun și ne va hrăni câteva săptămâni. În cele din urmă s-au hotărât asupra unui inel pe care tata i-l dăruise mamei la o aniversare, cu câțiva ani în urmă. Mama nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
greșește aici: familia germană sau eu? Dar sunt destui pe care putem da vina. În timp ce ne îndepărtam, spun cu voce tare, încât să mă audă germanul cu aparatul de fotografiat și nevasta lui proastă și copilul lor neștiutor; un țipăt îndeajuns de ascuțit pentru ca proprietarii tarabelor și oamenii care cumpără flori în drum spre casă și chiar unii dintre bicicliștii care așteaptă să se schimbe semaforul să întoarcă privirea; îndeajuns de înfricoșător ca să vibreze în pieptul meu: Doamne, nu au memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fotografiat și nevasta lui proastă și copilul lor neștiutor; un țipăt îndeajuns de ascuțit pentru ca proprietarii tarabelor și oamenii care cumpără flori în drum spre casă și chiar unii dintre bicicliștii care așteaptă să se schimbe semaforul să întoarcă privirea; îndeajuns de înfricoșător ca să vibreze în pieptul meu: Doamne, nu au memorie? Mulțumiritc "Mul]umiri" Î n iarna anului 1994, în timpul unui tur în casa Annei Frank, imaginația mea a fost atrasă de remarca unui ghid, cu privire la faptul că există documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
De parcă ar fi fost Însărcinat cu el. După o clipă, Dimi se eliberă și Întrebă: Dar de ce? —De ce ce? De ce ai acceptat să nu le spui? Pentru că asta n-o să-l ajute cu nimic pe Winston, iar tu suferi oricum Îndeajuns. —Ești destul de OK, Fima. Apoi: — Cu toate că ești un om destul de ciudat. Uneori ei te numesc pe la spate bufon. Și chiar ești pe undeva un bufon. —Bea-ți laptele acum, Dimi. Și spune-mi unde găsesc valiumul ăla. Mama ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care Îngăduia manifestări de zece sau douăsprezece ore, În locul obișnuitelor două sau trei. În general, editorii se plângeau (sau susțineau că cititorii se plâng) că În povestirile lui este prea multă analiză și introspecție, că acțiunea este lentă și nu Îndeajuns de „abilă“, și uneori sugerau că aceste defecte ar putea fi Îndreptate prin creșterea raportului dintre dialog și narațiune, ca și cum nu ar fi existat suficiente momente importante În viață din care dialogul era exclus În mod axiomatic (ca de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din cauză că moartea timpurie a Tullei Prokriefke nu putea fi decât bănuită - într-adevăr, tânăra de șaptesprezece ani cu sarcină avansată a fost salvată de la bordul vaporului Wilhelm Gustloff pe când acesta se scufunda -, atunci când nuvela În mers de rac se copsese îndeajuns pentru a fi încredințată hârtiei, ea, devenită între timp o femeie de șaptezeci de ani, aștepta să fie evocată, în ipostaza bunicii unui băiat, extremist de dreapta, care-și celebrează „martiriul“ pe internet. Același lucru este valabil și pentru preferata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru un impact psihologic deosebit de sever. Aproape cu siguranță vor apărea reacții de anxietate extremă. Trebuie determinate trăsăturile de caracter ale persoanelor care pot suporta asemenea anxietăți. Anxietatea care apare la confruntarea cu forme de viață necunoscute nu a fost Îndeajuns studiată. Temerile implicate de contactul cu o nouă formă de civilizație nu sunt și nu pot fi anticipate În Întregime. Dar cea mai probabilă consecință a unui astfel de contact este teroarea absolută“. Barnes Închise dosarul cu zgomot: — Mai știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-i explice. În esență, o stea e ca o minge de plajă umflată de exploziile atomice care au loc În interiorul ei. Când steaua Îmbătrânește și combustibilul nuclear se epuizează, mingea se comprimă foarte mult. În cazul În care comprimă Îndeajuns, devine atât de densă și are o gravitație atât de mare, Încât procesul de comprimare continuă până când devine extrem de densă și extrem de mică - un diametru de câțiva kilometri. Apoi devine o gaură neagră. Nu există nimic În Univers care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]