21,520 matches
-
făcuse cu șarpele acela minunat pe care-l găsiseră În vacanța de primăvară)?... Nu. Așa ceva era exclus. Pistruiatul avea dreptate... Nu departe, pe vechiul drum forestier, trecu un camion cu câțiva oameni În remorcă. Erau zilieri. Am Înconjurat repede trupul Îngerului și le-am făcut din mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nou Libelula. Am Început să culegem și să aruncăm frunze și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun târziu, am dus treaba la bun sfârșit. Eram extenuați. Goanță se văieta mereu că-l dor brațele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Din cadrul ușii, încercă să reîmprospăteze invitația: - Dacă totuși veți avea timp... și plecă încărcat de bucuria unei reușite. Un timp, Alex rămase cu mapa de corespondență deschisă la aceeași pagină fără a citi conținutul. Mulțumi Cerului. Tony apăruse ca un înger păzitor. Acum era încredințat, mai mult ca oricând, că discuția cu Olga putea fi lămuritoare. Datele ce le deținea prinseseră contur, că tot ce urma să-i spună, purta amprenta unor argumentări incontestabile. Totul trebuia să se întâmple cât mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îi acorzi, în genere, să te afli mereu sub acoperișul unei rezerve. Olga te vinde și te cumpără în același minut de zeci de ori. Eu am intuit demult că în ea sălășluiesc în același timp, în bună înțelegere, un înger și un demon. - Tu vezi totul în negru, Alex, spuse Ina. Ce poate ea să-mi cauzeze? Suntem colege de serviciu, ne vedem fiecare de treaba noastră... - Chiar faptul că tu ai fost promovată atunci, demult, în funcția de asistentă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și mizerie, am crezut că o rază de soare mi-a luminat viața. Ce păcat însă că n-a fost rază de soare, ci doar o strălucire trecătoare, un meteor, care s-a arătat sub aparențele unei femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un taburet ce se găsea în preajmă. În timp ce mă întindeam să iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din cer, stând în fața lui, aplecată, și oferindu-i un nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul își rodea unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fata era chiar în fața mea, dar nu părea să acorde vreo atenție la nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmi răsuna încă în urechi. Se înnoptase; lampa fumega, dar tremurul plăcut și înfricoșător pe care îl simțisem rămăsese încă viu în mine. Din această clipă viața mi s-a schimbat. A fost de ajuns o singură privire pentru ca acest înger din ceruri, această fecioară diafană să facă să pătrundă în mine fluidul Ei până în străfundurile sufletului, care scapă inteligenței omenești. Între timp îmi pierdusem cunoștința. Mi se părea că-I știam dinainte numele. Strălucirea ochilor Săi, culoarea Sa, mirosul Său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
S-ar fi ofilit imediat, iar dacă ar fi cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și nu mă îndoiam că privirea unui străin, a unui om normal ar fi întinat-O și ar fi veștejit-O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
biciuia carnea cu ghearele sale de fier se calmase. Mi-am adus scaunul, l-am așezat lângă pat. M-am uitat țintă la fața Ei. Ce față de copil! Ce fizionomie stranie! Era oare cu putință ca această femeie, această fecioară, îngerul acesta crud (nu știam ce nume să-I dau) să trăiască o viață dublă, atât de calmă și de naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe nimeni; obscuritatea era desăvârșită. Trecură așa câteva minute; un gând morbid mi-a trecut prin minte. Mi-am spus: „Poate este Ea!“ În aceeași clipă, am simțit o mână rece pe fruntea fierbinte. Mă cuprinse tremurul. Poate era mâna Îngerului Morții. Apoi am adormit din nou. Dimineața, când m-am trezit, doica mi-a spus că fiica ei (voia să spună curva de nevăstă-mea) a venit la patul meu, mi-a luat capul pe genunchii săi, legănându-mă ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cvasi amuzantă : „Lucrul cel mai Îngrozitor e să privești găinile În ochi. Te fixează prostia. Moartea și prostia”. Păi atunci, ce sentiment trebuiau să-ți inducă momentele În care-i priveai În ochi pe Torquemada, Stalin, ori Ceaușescu?! Găinile-s ...Îngeri (doar și ele au aripi!), pe lîngă marii călăi ai omenirii !... Am cunoscut, acum două decenii, un actor bun, dar cam de modă veche . Eu realizasem, sub direcția lui, un spectacol de gaguri - gen care nu producea nici o impresie histrionului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
imprevizibile și nesupuse. Toate celelalte spe cii se lasă domesticite În rafturi, prețuite, au reguli care pot fi Învățate. Jurnalul pune În dificultate teoria, ca orice mu tant ”( Ioana Pârvulescu). Măgulitor, nu?!... În poemul lui V.Erofeev Moscova - Petușki, găsim Îngeri...malefici! Brrr!!! Ei rîd, În final, de un om tranșat de tren. Ei rîd de mort și Dumnezeu (care e alături)...tace! Trist om , tare nefericit trebuie să mai fi fost și Erofeev!... Dintr-o cronică, aflăm că Radu Beligan
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu labirinturile ei, cu culoarele ei, cu tunelurile ei și cu cimitirele ei...” 8. 15 noiembrie ’80. Epigrame surde cu un președinte și un brigadier CAP. Unul născut în șaretă și altul ca omul din Whoroscop, al lui Samuel Beckett, înger pe bicicletă. Toate lucrurile sunt umede de ploaie. Când plouă parcă suntem tentați să trăim mult mai mult în trecut. Cu atâta prostie în jur e ridicol să nu fii optimist! Singurătatea, când nu e boală, e armă împotriva celor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind la piept o tânără fată, statuie de statura unui om, cea mai frumoasă de altfel din întreg cimitirul (o așa statuie și-ar fi comandat și el pe eventualul mormânt dacă timpurile erau timpuri și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el, deși eram căsătorită cu prietenul lui cel mai bun, Vlad. Recunosc, a fost și greșeala mea că am cedat prea repede. Soțul meu era plecat în misiune pe mai multe săptămâni. Eu am fost, ce-i drept, slabă de înger, iar el plin de bani și...Fostul meu soț nu va ierta niciodată această greșeală. Zicea că va merge până-n pânzele albe numai să ne vadă pe amândoi rași de pe suprafața pământului. Tu nu glumești? - o privesc insistent. N-am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scară, Pe care eu, să-ncerc să urc Așa ... să par normală. Eu ... am ales ceva mai nou În lumea mea creată, Cu strigăt mare și ecou Ca lumea să mă vadă. În lumea-n care eu mă simt Un înger printre stele, Eu n-am de gând să mai încerc, Să sting două candele ...! În lumea mea cu Dumnezeu Am numai zile bune. {i stau și mă întreb mereu Cum de-i atâta lume ... Cărarea mea nepietruită Mă poartă undeva
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
luminos, Îmbrăcat În alb, Îi vorbește celui plecat dintre noi cu tonul blând al stomatologului care recomandă o pastă de dinți, explicându-i că se află la Începutul unei noi vieți. Urmează un scurt moment de teleshopping, În care doi Îngeri demonstrează funcționarea unui aparat universal de gimnastică, al cărui preț e de doar 1,99 fapte bune. În cele din urmă, ceva mai liniștit, decedatul se trezește Într-o stație de autobuz părăsită, aflată În mijlocul pustiului. De acolo, o săgeată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pereții erau din ghips-carton, iar pe tavan, În loc ca aproape să-și atingă degetele, Ăl Bătrân și Adam dădeau noroc, Într-o reclamă aparținând unei societăți de asigurări. Din loc În loc existau diferite anunțuri de genul „Vă rugăm, nu atingeți Îngerii“ sau afișe promoționale: „Excursii În Eden la cele mai mici prețuri“ sau „White Bull Îți dă aripi de heruvim“. Unul dintre ei renunță și se Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia exteriorului și făcându-l să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
supă uitate pe bufet, pe fața Verei a apărut o crustă de seriozitate. Cum trăsăturile amenințau În orice moment să se prindă din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am Început să perorez: — Tu, Înger care mi-ai Învelit singurătatea cu aripi diafane, perlă Închisă pe veci În scoica sigilată a inimii mele, petală de crin scăldată În roua dimineților mahmure, foșnet delicat al tresăririi interioare... În timp ce lansam aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Dar eu, rîvnind în taină la bunurile toate,/ }i-am auzit cuvîntul zicînd că nu se poate". Avem a face așadar cu latura negativă a simbolisticii dublului, sacrificiale și blasfematoare, de sorginte romantică. Pe cînd tradiția creștină o traduce prin îngerul păzitor, romantismul german "a conferit ideii de Dublu (Doppelganger) o rezonanță tragică și fatală... Dublul poate să fie complementul nostru, însă cel mai adesea reprezintă adversarul care ne invită la luptă..." (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dicționar de simboluri). Spectrul dublului
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
psihologice și problematice din proza de ficțiune, Nicolae Breban devine un personaj fabulos dintr-un roman întrezărit în negurile imaginației și ale conștiinței, un personaj egal în pregnanță și anvergură cu Paul Sucuturdean din Animale bolnave, cu doctorul Minda din Îngerul de gips, Rogulski din Don Juan sau cu Grobei din Bunavestire. Ca personaj al lumii literare și al propriei biografii, Nicolae Breban cucerește încă o dată, își exercită seducția și în această ipostază nonfictivă, cu predispoziții spre ficțiune. După părerea mea
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
Disperarea și singurătatea îi legase pe acești nefericiți care duc fiecare în spate (ca și vecinul lor de ghetou, fostul boxer Ben) o istorie personală tragică. Kawabata dispare pentru o vreme și o altă Kawabata, o ființă cu structură de înger, îi ia locul temporar în viața lui Antoniu. Tânăra cu acest nume, devenită Plăcințica grație fabulației onomastice a lui Antoniu, poartă în sânge microbul vagabondajului, fugise de acasă la cincisprezece ani să cunoască lumea și, deși suferise din cauza răutății oamenilor
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
al Uniunii Europene, pierzând însă lumina și privirea îngerească. Cu toate îngrijirile lui Antoniu, blândul Kawabata se stinge împăcat. Imaginar, dialogul lor continuă, pentru că deziluzionatul Antoniu mai păstrează totuși credința în împărăția cerurilor, unde își vede prietenul hârjonindu-se cu îngerii. Își asumă și își privește destinul de cloșard ca pe o cruce, ca pe o încercare a divinității, iar visul și ficțiunea (pe care acum o scrie, nemaiavând nici un ascultător) îl ajută să supraviețuiască mizeriei existențiale și morale din jur
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
al optzeciștilor, Radu Aldulescu a debutat abia în 1993, cu romanul Sonată pentru acordeon, după care a publicat celelalte romane, care i-au consolidat faima în zona prozei realității detestabile: Amantul colivăresei (1994, reeditat în 2006 la Editura Cartea Românească), Îngerul încălecat (1995), Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1997). Dacă nu mi-a scăpat ceva, Proorocii Ierusalimului e al cincilea roman. Cel mai recent, Radu Aldulescu a publicat un nou roman, Mirii nemuririi (Ed. Cartea Românească, 2006, spre
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
În 22 l-a remarcat și Mircea Iorgulescu) că s-a ivit și un romancier ce pare să și fi propus - și a reușit - să-l Îmblînzească pe... Caragiale. Petru Cimpoeșu - de el este vorba - descrie În romanul său „cu Îngeri și moldoveni“, Simion liftnicul, viața cotidiană modestă și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]