5,200 matches
-
mai târziu. Doamna Grossinger se cățără pe scenă. Nu mai scotea nici un sunet. Nimeni nu scotea. În tăcere, puse mâna pe Maxine și Îi descheie roba. În tăcere, mama Începu să-i facă fiicei ei respirație gură la gură. Am Înghețat. Am lăsat draperia să se desfacă și m-am uitat cu ochii cât cepele. Dintr-o dată, o pată albă umplu arcada. Obiectul Obscur fugea de pe scenă. În acea secundă am avut o idee trăsnită. M-am gândit că domnul da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cap În pernă. ― Cum e? ― E un chin. Urăsc să merg acolo. ― Ce-ți fac? ― Mai Întâi te pun să te dezbraci și să-ți pui un hălățel. E făcut din hârtie și-ți intră tot aerul rece prin el. Îngheți. Apoi te pun să te urci pe o masă, unde stai cu picioarele desfăcute. ― Cu picioarele desfăcute? ― Îhî. Trebuie să-ți pui picioarele În niște chestii de metal. Apoi ginecologul Îți face o examinare pelviană, care-i criminală. ― Cum vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vine asta examinare pelviană? ― Credeam că tu ești expertul sexolog. ― Hai, serios! ― O examinare pelviană e, știi tu, Înăuntru. Îți pun o bazaconie din aia Înăuntru ca să te deschidă și alea-alea. ― Nu-mi vine să cred. ― E sinistru. Și Îngheți. Plus că ginecologul face tot felu’ de glume proaste În timp ce-și bagă nasul pe-acolo. Dar cel mai nasol e ce-ți face cu mâinile. ― Ce? ― Păi, Își cam bagă mâinile Înăuntru până când te gâdilă pe omușor. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i turul casei. ― Se aprobă, spuse Jerome. Am luat-o pe scările de serviciu, care porneau din bucătărie. ― Camera de oaspeți se zugrăvește, Îmi spuse Jerome. Așa că stai cu sora mea. ― Ea unde e? ― E În spatele casei, cu Rex. Îmi Îngheță sângele În vine. ― Rex Reese? ― Au și-ai lui o căsuță pe-aici. Jerome Îmi arătă apoi lucrurile esențiale: prosoapele oaspeților, amplasamentul băii, cum să aprind luminile. Dar manierele lui nu mă impresionau. Mă Întrebam de ce Obiectul nu-mi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dădu din cap Încântat. ― Cum vrei să fie? ― Scurt, m-am aventurat eu. ― Scurt-scurt? mă Întrebă. ― Scurt, am spus, dar nu prea scurt. ― Bun. Scurt, dar nu prea scurt. E o idee bună. Ca să vezi cum trăiește cealaltă jumătate. Am Înghețat, gândindu-mă că trăsese vreo aluzie. Dar nu făcuse decât să glumească. Cât despre Ed, avea un cap Îngrijit. Părul, atât cât Îl avea, Îi era dat pe spate. Avea o față brutală, agresivă. Nările Îi erau Întunecate și fioroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el? Era prea stresat... Totuși tatăl meu nici nu ajunsese bine pe peron, când Împietri. La mai puțin de douăzeci de metri de el, o siluetă Întunecată, cu o căciulă lunguiață, băga mâna În pubela de gunoi. Lui Milton Îi Îngheță sângele În vine. Nu știa dacă era cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei și scoase cu totul capacul de metal. În lumina chimică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
istorie... și copilul unde dispăruse? Unde-i graba, Corvium? Nici urmă de băiatul care m-a condus aici! M-am întors rapid spre ușă și am dat s-o deschid. Închisă! Pe unde ieșise băiatul ăla? Pe moment sângele îmi înghețase în vine, căci prezența lui era ultimul lucru la care mă puteam aștepta. Am țipat după ajutor o singură dată. Chiar trebuie să țipi? Nu-i de ajuns cât s-a țipat ieri? Îmi cer scuze dacă impresia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Inspectorului ce ar trebui să spună în continuare. Apoi își luă privirea de pe chipul imens al onoratei persoane și, îndreptându-și capul în partea opusă a clasei, își fixă ochii pentru o clipă în locul în care eram eu. Sângele îmi îngheță instantaneu în vene și se decongelă la fel de rapid. Mă văzuse! Oare chiar mă văzuse? De ce nu mă trăda celorlalți? Da, zise acesta entuziasmat că este cineva care îl ajută și care îi face viața mai ușoară. Asemenea abateri de la regulamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în noapte. Despică întunericul, separându-l în pământ și cer. Atunci mi se făcu frig! Ca și cum aș fi fost scufundat într-o apă înghețată, pielea mi se făcu ca de găină și totul începuse să încetinească în jurul meu. Creierul îmi înghețase! Inima îmi pompa gheață prin venele cristaline. Totul în jurul meu se mișca mai greu, încetinit, parcă, de frigul care mă cuprinsese pe mine. Și eu mă mișcam mai greu. Degetele le simțeam greoaie și neîndemânatice. Mă dureau. În fiecare celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul încetinise. Apoi am văzut abisul metalic. BANG! Un tunet străbătu sala și izul prafului de pușcă se răspândi imediat în atmosferă, contaminând-o. Veniseră Gardienii! Câțiva înghețară. Paralizară. Teama îi copleșise. Veniseră Gardienii și au pătruns în cantină! Războiul începuse! Unii, tot în această idee, s-au repezit într-o clipită spre cea mai apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în spatele umărului meu drept și a repetat: Fiica mea. Știam că e Ana acolo unde s-a uitat el, dar m-am întors sperând să văd, parcă, pe altcineva. Nu. Era doar Ana acolo. Și fiica Ministrului unde... Rațiunea mea înghețase și timpul se opri în loc, uimit de stupiditatea de care am dat dovadă în ultima vreme. Ana! Eram mai inapt atunci decât un cartof. Mintea mea nu mai făcea nici o conexiune. Revelația că Ana era fiica Ministrului, Ana era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fi însemnat o baie de sânge. Se opri în momentul în care simți lama rece. Sudori îi treceau de-a lungul gâtului pe măsură ce mintea lui lucra ca fulgerul, evaluând fiecare posibilitate de a ieși de aici întreg. Clipele păreau să înghețe și să se contopească cu eternitatea. După un timp incredibil de lung, își coborî mâna și se dădu înapoi, iar Eterna trebui să-și potolească setea în liniștea tecii. Trio-ul Ministrului își coborî încet armele, iar colegii mei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De a cui parte ești? Disperarea și paranoia dispărură de pe fața sa, iar trăsăturile îi reveniseră la normal într-o clipită. Căutătura animalică a ochilor săi fulgerător fu schimbată în acea aroganță, supremație îngâmfată și privire ucigașă. Sângele său clocotit îngheță într-o secundă și calmul i se impuse. N-a fost deloc surprins. În schimb, pe mine m-a șocat transformarea sa. Ți-am spus că n-o să-l schimbi! Omoară-l și scapă lumea de el. Dacă n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
său cutremură stalactitele ale căror vârfuri amenințătoare ieșeau din întunericul tavanului. Proiectilul trecu prin mine și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt cuvinte pentru a descrie mirarea care i-a înghețat mintea. Eu trebuia să fiu mort. Întins pe pietrele reci cu o gaură în craniu! Ochii îi erau cât cepele, iar gura i se închidea și i se deschidea inutil în încercarea sa de a vorbi, de a găsi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gemea! Toți încremeniseră așteptând finalul. Se puteau citi în ochii fiecăruia întrebările evidente. Ce mai era asta? Finalul oare ce aducea? În liniștea tensionată se puteau auzi plăcile metalice ale acoperișului cum se rupeau una de alta și apoi cum înghețau instantaneu. Cărămizile și betonul colegiului crăpau pe alocuri, iar sunetul pe care-l auzea toată lumea nu făcea decât să adauge suspans la o atmosferă încordată la maxim. Când acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poate urma cel de-al doilea val... poate... dar nu mai era nimic. Corvium știa! Stătuse impasibil tot timpul, făcând nimic altceva decât să se minuneze de armonia înfricoșătoare a înghețului care i-a scufundat pe ceilalți în teroare. Totul înghețase! Totul încremenise afară! Deci de asta am alergat... mersi, Corvium! Sergheiov se ridică de jos și se uită uimit la geamul de lângă el, gândindu-se la ce soartă ar fi avut dacă ar fi fost afară. Înghețat! Dumnezeule mare! Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îngrijorau din ce în mai puțin, până când acele ocazionale pocnete ale construcției intraseră în rutină și toată lumea se obișnuise cu ele, iar la un moment dat nici nu-și mai dăduse seama că nu mai erau deloc. Se opriseră. Clădirea înghețase total! Încremenit era totul și afară! Numai fulgii de zăpadă cădeau în continuare spre pământ. Pe măsură ce orele înaintau în noapte spre o dimineață care nu avea să fie mai luminoasă, ci tot umbrită și adusă în pragul întunericului de atotprezenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lama îi strălucea gri, a primejdie. În curând, aveam să înțeleg de ce. Trase de mâner cu putere și se aruncă înăuntrul clasei neștiind ce avea să descopere, dar teama, pe mine, mă țintui în pragul ușii, căci ce vedeam îmi îngheță sângele în vine! Era ceața care îmi displăcuse în acea dimineață și, făcând corp comun cu ea, era cel de care mă temusem cel mai tare. Biostir avusese un nume pentru el, căci îl întâlnise de câteva ori și scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ideea că miturile, căci asta erau Vagabonzii pentru ei, existau și că un semen de-al lor putea vorbi nestingherit cu ele. Au găsit tunelul dorit. Temperatura era groaznic de scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri. Era gara cu peronul scurt pe care stăteau ei, o clădire administrativă, o magazie și un cămin cu două etaje. Totul era părăsit și înghețat de multă vreme. Aerul mai vibră câteodată, când vântul devenea prea tare și izbea protecția înghețată a geamurilor de rama lor. Din când în când, se auzeau niște sunete înfricoșătoare dinspre pădurea care-și avea liziera la vreo două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
genetic să reziste la temperaturile joase ale Polilor. Laboratoarele CercG au descoperit acum vreo cinci ani că acești hibrizi dezvoltă în coaja lor cu atât mai mult alcool cu cât este mai frig afară. Alcoolul împiedică țesuturile lor vegetale să înghețe. Astfel, i-au transformat în "fabrici". Li se spune Spini de Gheață deoarece sunt în totalitate albi și au reflexe sticloase de albastru. De asemenea, sunt pătrățoși și rigizi. Nu au frunze, ci doar spini care, uimitor, se desprind ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lor. Se strecurau printre trunchiurile de Spini în șir indian. Oare mai avem mult? întrebă Soliteraj după vreun sfert de oră. Or fi mantiile astea din Leverif, și or fi ele căptușite cu tot felul de minuni, dar mie îmi îngheață oasele! Așa-i, zise Cosmin. Și mie... Vorbele îi fură curmate de o bubuitură care se propagă în aerul nemișcat și rece al pădurii. Surprinși, se aruncă fiecare în spatele unui trunchi de copac. Dulăii stăteau lipiți de pământ, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de respect... — Respect, așa e, preabunule, se îndoaie Fulcinius din șale. Consideră că acest cuvânt are conotația adecvată. — Sextus Pacuvius a adus la Roma asemenea lingușeli pe vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi de trei ori nefastă pentru el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se oprește ca trăsnită în fața unei scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întors, captivat, spre ea. Debordează de vitalitate. Aceasta observă și îi adresează un mic semn complice. Nu-l înțelege pe moment, dar în clipa următoare o aude rostind: — Scandalul cu Iulia n-a fost decât o scuză. Lui Nero îi îngheață inima în piept. Șșt..., murmură speriat dialul. — Ia nu mă mai șâșâi tu pe mine, îl repede ea. Se întoarce mânioasă spre Augustus: — Ai vrut să dai o lecție, nu-i așa, să lași impresia că ai răz bunat moralitatea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]