4,243 matches
-
cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe cei ce-l dușmănesc. E un fel de boală
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
termenii teoriilor complexității, acest fenomen îmbracă forma structurilor disipative, prin autoorganizarea în populații compuse din indivizi aprioric identici care participă la generarea prin procese cooperante a unor noi ordini în interiorul structurilor de acest gen. Turbulențele în interiorul acestor structuri reprezintă conflicte înghețate care conduc la un nou tip de contract social. 5. 3. Contractul societal izomodern Contractul social actual desemnează mai mult decât forțe evolutive și fenomene obscure, difuze. El este constituit mai degrabă dintr-un conglomerat pe cale de structurare prin redefiniri
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cu părere de rău la a ne transcrie admirația pentru mărețele frumuseți ale periculoasei treceri de la Porțile de Fier. Cărțile de geografie și ghidurile de călătorie ne vor suplini în această privință; ochii noștri orbiți de o brumă întunecată și înghețată n-au văzut nimic din toate aceste minuni. La ieșirea din Carpați, fluviul întâlnește o barieră de stânci ce îl taie pe diagonală, de la nord-vest la sud-est. Aceste stânci, acoperite când apele sunt la flux, se află aproape de suprafață la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
privirile lor scrutează orizontul pentru a descoperi orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre nord-est; pătrunși de umezeală, dârdâind, căzusem pradă unei uimiri imposibil de definit. Adevărul ne apărea în sfârșit întreg; o închipuire înșelătoare ne amăgise la Paris, dar era prea târziu pentru a da înapoi. Nu ne aștepta nimeni, nici măcar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o furtună violentă; nori negri și groși, adunați brusc deasupra dealurilor, se ciocnesc deasupra capetelor noastre și produc un întuneric profund. Fulgerele, loviturile de trăsnet se succed fără de răgaz; vântul suflă cu furie; mari cantități de grindină și de apă înghețată ne inundă. Drumurile erau desfundate din cauza torentelor, roțile erau înfundate în noroi până la butuc, caii refuzau să-și facă datoria și nu ne scoteau dintr-un făgaș decât pentru a ne băga în altul; surugii erau orbiți de fulgere și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sfaturi • Nu sunt ascultate nici unele, nici celelalte • Săniile • Îndemânarea birjarilor Deși se află la 44ș 25' latitudine nordică, pe linia Valenței și a Bordeaux-ului, Bucureștiul e supus unor ierni aspre. Provinciile Dunărene sunt larg expuse dinspre partea Rusiei; vânturile înghețate ale munților Urali și Caucaz pătrund aici fără piedici și aduc geruri la fel de puternice ca acelea din Moscova. Dar Valahia ține de regiunea mediteraneeană prin Bulgaria și Macedonia, iar verile sunt la fel de calde ca în Italia. Pe scurt, nu există
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Trebuie să fi suportat aceste tranziții atmosferice pentru a avea o idee despre ele. În Occident nu se știe ce e acela un crivăț; vom încerca să-l explicăm. E mistralul, dar fără soare, cu, în plus, un praf fin, înghețat, care pătrunde prin toți porii și se insinuează în locuințele cele mai bine închise; e o ciocnire între asprele vânturi ale Moscovei și brizele călduțe ale Peloponesului; sunt vânturile regiunilor polare care se năpustesc asupra bazinului Mediteranei, în urma ruperii echilibrului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
MĂ TORTUREZI. O SĂ-ȚI DAU APARATUL. O SĂ-ȚI ARĂT CUM SE FOLOSEȘTE. 19 MARIN AȘTEPTĂ, ULUIT ȘI NEÎNCREZĂTOR ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ. CÂND SE GĂSEAU FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ETERNITATEA, OAMENII AVEAU DE OBICEI TREI REACȚII DIFERITE: FIE ERAU CALMI ȘI ÎNGHEȚAȚI, FIE SE DEZLĂNȚUIAU SĂLBATIC (CU NUMEROASE VARIAȚII), FIE ERAU JOVIALI. ACEȘTIA DIN URMĂ ERAU DE OBICEI PARTIZANI AI UNEI FILOSOFII DE OPOZIȚIE. JUCASERĂ, PIERDUSERĂ ȘI ÎȘI ACCEPTAU MOARTEA CU UN ZÂMBET STRÂMB ȘI O GLUMĂ. TRASK ÎNCEPU SĂ SE COMPORTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor rușinoase. Cele mai îndrăznețe se prindeau în joc. Moșnegii și babele își dezamorțeau oasele pe prispă sau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
la frig, la vântul tăios, la aceste podișuri polare, semănate cu morene. Visase palmieri și întinderi moi de nisip. Acum vedea că se înșelase și că pretutindeni în deșert domnește piatra, numai piatra, atât în cer, unde sălășluia, scrâșnitoare și înghețată, o pulbere de piatră, cât și pe pământ, unde, printre grămezi de piatră, creșteau doar ierburi uscate. Dintr-o dată mașina se opri. Șoferul, fără să se adreseze cuiva anume, rosti câteva vorbe în'limba aceea pe care Janine o auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
el. Janine nu răspunse nimic. Ura aroganța stupidă a acelui arab și se simți dintr-o dată nefericită, voia să plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise să se urce pe terasa fortului, de unde se vedea deșertul. Îi spuse asta lui Marcel, adăugând că pot lăsa geamantanul la hotel. Dar Marcel era obosit, voia să doarmă puțin înainte de cină. - Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a stat în loc și că, din clipa aceea, nici un om nu va îmbătrâni și nu va muri. Pretutindeni, viața se oprise. Doar în inima ei cineva plângea, de tristețe și de uimire. Dar lumina își reluă mișcarea, soarele, limpede și înghețat, coborî, înroșind puțin zarea la apus, în timp ce la răsărit se îngroșa un val cenușiu, stând să se surpe încet peste întinderea nemărginită. Un câine urlă, și lătratul lui îndepărtat se înălță în aerul care se răcise. Janine își dădu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care nu-i vorbea decât de oboseala lui, în timp ce ea însăși se lupta fără vlagă cu fierbințeala ce-i cuprinsese trupul. Se târî apoi până la pat, urmată curând de Marcel, și stinse lumina fără să-l mai întrebe. Camera era înghețată. Janine simțea cum o năpădește frigul, pe măsură ce febra urca. Respira'greu, sângele îi zvâcnea în vine, dar nu izbutea să se încălzească; o teamă neștiută creștea în ea. Se răsucea pe toate părțile în patul vechi de fier care trosnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Deschise, în cele din urmă, și se strecură afară, închizând ușa la loc cu aceeași grijă. Cu obrazul lipit de lemn, așteptă. După o clipă ajunse la ea, îndepărtată, respirația lui Marcel. Se răsuci pe călcâie, primi în față aerul înghețat al nopții, și începu să alerge de-a lungul galeriei. Poarta hotelului era închisă. În timp ce se străduia să deschidă zăvorul, paznicul de noapte se ivi, cu fața obosită, în capul scării, rostind câteva cuvinte în arabă. - Mă întorc îndată, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în noapte. Ghirlande de stele coborau din cerul negru peste case și palmieri. Alerga de-a lungul drumului scurt, pustiu la acea oră, care ducea la fort. Frigul, nemaiavând a se lupta cu soarele, pusese deplină stăpânire asupra nopții. Aerul înghețat îi ardea plămânii. Dar ea alerga, pe jumătate oarbă, prin întuneric. La capătul drumului se iviră lumini care începură să coboare către ea, șerpuind. Se opri și auzi un zgomot care semăna cu un foșnet de insecte. Luminile creșteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice ale ființei sale, și se revărsă în valuri neîntrerupte până la gura-i plină cu gemete. O clipă mai târziu, răsturnată pe pământul înghețat, primea deasupra cerul întreg. Când Janine se întoarse, ferindu-se cu aceeași grijă, Marcel nu se trezise încă. Dar mormăi ceva când ea se urcă în pat și, o clipă mai târziu, se ridică pe neașteptate. Îi vorbi, însă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
te supui. Sunt stăpânii mei, și nu știu ce-i mila, și, ca toți stăpânii, vor să fie singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit să-și ridice din sare și din nisip cetatea lor înghețată și fierbinte, iar eu... Ce învălmășeală, căldura se întețește, sunt lac de sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-a înfierbântat, simt cum soarele izbește în piatra sub care mă aflu, izbește, izbește ca un ciocan în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fi putut scăpa de zeii răi ai oamenilor, dar, zăvorât între ziduri, nu-mi era îngăduit s-o privesc. Dacă cel pe care-l aștept mai întârzie, o voi vedea cum urcă din deșert, cuprinzând cerul întreg, viță de aur înghețată atârnând din zenitul întunecat, din care voi putea să beau pe săturate, să-mi umezesc gaura asta neagră și uscată, pe care nici un mușchi de carne vie și mlădioasă n-o mai răcorește, să uit de ziua când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de câteva ore era ascuns cu totul sub un strat de zăpadă murdară. Învățătorul socoti că până sus pe colină mai au o jumătate de oră. Era frig. Intră în școală să-și ia o flanelă. Străbătu clasa goală și înghețată. Pe tablă, cele patru fluvii ale Franței, desenate cu crete de culori diferite, curgeau de trei zile către estuarul lor. Zăpada căzuse pe neașteptate pe la jumătatea lui octombrie, fără să fi fost vestită de obișnuitele ploi, și douăzeci de elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
las. Îi întoarse spatele, făcu câțiva pași grăbiți în direcția școlii, se mai uită o dată, nehotărât, la arabul nemișcat, apoi plecă. Merse așa câteva minute, fără să privească în urmă, auzind doar zgomotul propriilor săi pași, care răsunau pe pământul înghețat. După un timp, totuși, se uită îndărăt. Arabul era tot acolo, pe marginea colinei, cu brațele atârnând pe lângă corp. Îl privea pe învățător. Daru simți cum i se pune un nod în gât. De furie, scoase o înjurătură, făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor de parcă ar împărți amintiri din altă lume. Nu-mi doresc decât o clipă înghețată, de fericire, din clepsidra timpului care a trecut prin mine. Să-i mulțumesc încă o dată și să-i povestesc, că de la un timp greierii îmi cântă în cor un cântec de singurătate.. Jocul iubirii Jucăm șotronul vieții: aruncăm piatra iubirii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
s-a furat locul întâi, pe care l-am avut în inima ta, încrustat, ca o pecete, dar tu l-ai șters atât de ușor cu patimă și ură... Vor trece multe anotimpuri și mai ales ierni, peste trupul meu înghețat de neiubire; mă lepăd și de amintirile care ne-au legat, voi avea un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi, eliberată din propria-mi colivie, clinchetul unui clopoțel care anunță o nouă iubire... În
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
urmă. Cerea mereu alte amănunte... și Sia reîncepea citatele, un fel de discurs fără sfârșit, turmentat. — Piero izbândise, într-adevăr, în carnavaluri, ca puțini alții... O replică la ceea ce făcuse medievalitatea din sărbătoare, oficializând-o printr-o seriozitate monolită, chip înghețat al adevărului dominant. Acum, râs și veselă relativitate. Elibera carnavalul de orice ipocrită evlavie, redându-i caracterul concret, senzorial. Piero credea că sărbătoarea „se raportează la momentele de criză din viața omului și a lumii“, din această cauză își considera
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
omului văzut până atunci. Mototolul ăsta obosit, transpirat de pachetele prea multe și grele pentru dânsul, îmbrăcat ca un magazioner ? N-avea putere să se miște din loc. Tâmplele îi zvâcneau sub o sudoare rece. Își simți palmele jilave, spatele înghețat și umed. Părea o glumă idioată ceea ce încerca, tocmai acum, cu câteva minute înainte de apariția dihaniei, acest servitor cu familie numeroasă, funcționar mărunt, ajutor de contabil, negustoraș de pânzeturi sau nasturi, cu vocea lui, atât de... — Am fost punctual, ați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în mintea și sufletul unei răzvrătite, capabilă să tacă, să reziste, să fie mereu prudentă. — Studiul psihanalitic la modă ? Ar fi interesant. Sunt unul dintre cei calificați... dar mă plictisește. Impresia se confirma, frazele căpătaseră, ca și glasul și figura înghețată, cu atât mai odioasă și caraghioasă, a omulețului, o anumită siguranță și nepăsare. Bătea cu degetele în sticla de pe birou. N-o privea decât rareori pe deținută. Continua să rămână în picioare. Sticla cu băutură se golise, cuvintele se legau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]