4,859 matches
-
piciorul uina pe scara de la cocie, se lasă cu o mână pe curu' calului și cu mare greumânt de la spondiloză se așază lângă cociș pe șiț, adică pe bancheta din față. Se duce în treaba ei și toți politicienii privesc îngrijorați de prin dosul parbrizelor și dau din mâini și ne spun așa: "până când va mai trăi în ăst mod subeuropean uina Mărie lu' Keke, până când va mai fi ea componenta de bază a generațiilor de sacrificiu, când va avea și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de incompetența actuală, și ți se încredințează că toate astea vin de la faptul că s-au adus în țară obiceiuri ale unei lumi corupte care-i apără pe homosexuali împotriva pușcăriilor care li se cuvin. Pe urmă omul nostru se îngrijorează referitor la importurile astea care au distrus industria strategică națională și ne-au răpit pentru totdeauna mândria de a fi român multilateral dezvoltat. Asta ne spune, în timp ce iacătă tocmai iese de la supermarketul pe nume Metro, ori Billa, spuneți-i cum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
alb? Neprezentarea la vot este ca și cum ai vota PSD. Aud tot mai des în Timișoara această decizie de refuz de a merge în cabina de vot sau de a vota alb. Constat că politicienilor nu le pasă, iar dacă se îngrijorează o fac ca și când, de fapt, treaba asta i-ar privi de fiecare dată pe ceilalți. Pe de altă parte, interesele omului politic din România sunt mai ales private și nu mai au nimic de-a face cu agenda publică. Aceasta
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ceilalți. Pe de altă parte, interesele omului politic din România sunt mai ales private și nu mai au nimic de-a face cu agenda publică. Aceasta este folosită în retorică de campanie ca sămânță de vorbă. Toți se declară foarte îngrijorați de clasele defavorizate. Numai că totul e demonetizat, caraghios, din altă lume. Ca să fi astăzi politician trebuie să ai obrazul gros, să fi tupeist, mincinos, arogant, suficient, să dai din gură despre orice, oricând. Văd pe marginea unui trotuar central
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
printre ele. Trenul se îndrepta spre acestea, traversînd podul de peste apă. Fluviul era lat, cu cheiuri din piatră, iar pe fund era noroi crăpat de culoare kaki; un curent întunecat și îngust curgea în zigzag pe mijloc. Asta m-a îngrijorat. Am simțit, și încă am sentimentul acesta, că un fluviu ar trebui să arate altfel. M-am uitat în jos, într-o curte în care se aflau două carcase. Erau cilindri din metal cu niște cupole ruginite în vîrf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît fusese la oraș, pentru că venise cu sora mea, iar patul devenise neîncăpător. Căldura plăcută în care mă cocoloșea era încă înnebunitor de provocatoare, dar acum aveam o minte mult prea puternică pentru a mă lăsa copleșit de ea. Eram îngrijorat, pentru că îmi plăceau multe lucruri de la fermă. Peste o săptămînă, fermierul ne-a suit într-o șaretă și ne-a dus la gară, mi-a dat o pungă cu bomboane de mentă și ne-a lăsat pe peron fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndindu-se ce se află în partea cealaltă; apoi făcu o gaură și se ridică prin aer pînă i se făcu frică să nu plutească la nesfîrșit. Apoi ajunse la un alt cer de carton și se odihni acolo pînă se îngrijoră la gîndul că există grijile cealaltă parte. Și așa mai departe. Thaw locuia în etajul din mijloc al unei clădiri cu locuințe ce aparținea unei companii; casa era placată cu gresie roșie în față și cărămidă în spate. Curțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voi părăsi, o voi face pentru a mă însura cu Judy, care - în ce privește libertatea - o să-l lase pe dracu’ și-o să se ducă la frate-său. între timp o să îmbătrînesc. — Prostii. Timpul nu te preocupă deloc? — Nu. Doar sentimentele mă îngrijorează, iar timpul nu-i un sentiment. — Eu îl simt. Peste un minut, McAlpin îi spuse pe un ton uimit și timid: Bănuiesc că dacă aș locui într-o mahala și-aș umbla cu o prostituată și nu m-aș îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu-i foarte bun. Am nevoie de timp mai mult și materiale ca să-l fac să arate bine. Pastorul ridică încet caietul la ochi și, după ce dădu din cap aprobator o dată sau de două ori, răsfoi primele pagini. Thaw era îngrijorat, dar nu supărat. Pastorul avea toate calitățile unui metal ușor lucios, util, cenușiu, dar neglijat; lui Thaw îi plăcea îndeosebi accentul lui; era unul specific vînzătorilor, învățătorilor și muncitorilor preocupați de politică și religie. Florile dumitale sînt frumoase, chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de-adevăratelea pe cineva sau a fost încă una dintre halucinațiile lui? întrebă el. Nu pot spune povestea așa cum o vedea el. — A fost arestat de poliție? Nu. La spital îi aștepta oarecum, dar polițiștii n-au venit, ceea ce îl îngrijora. Dorea să se desprindă de tot ce știa, iar arestarea ar fi ușurat lucrurile. — Atunci a fost o halucinație. Nu neapărat. în 1956, au fost recunoscute oficial o sută cincizeci de crime în Marea Britanie, din care o treime nesoluționate. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
disperat. Wer immer streband sich bemüht, den kőnnen wir erlősen. O, veți fi extrem de util. Rima se sprijini de o piatră și spuse liniștită, fără amărăciune: — Nu pot merge mai departe. Lanark, alarmat, o prinse de încheietura mîinii deși era îngrijorat că ține doi oameni, nu unul. — O amețeală? întrebă Ritchie-Smollet moale. — Nu, nu, mă doare spatele și... nu mai pot gîndi. — Cînd m-am pregătit pentru misionariat, am făcut un curs de medicină. Lăsați-mă să vă iau pulsul. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Macfee într-un ceainic strălucitor de pe raft, aflat la o distanță de cîțiva centimetri. Reflecția sclipi și se întunecă, iar el presupuse că atunci cînd va deveni neagră, își va pierde conștiința. Nu simți nici o durere, așa că nu se îngrijoră. Apoi auzi pocnete și pe Helen abia respirînd. — Dă-i drumul, dă-i drumul. Fu eliberat și auzi mai multe pocnituri. Helen gemu, apoi țipă. Ștergeți-o, domnule! Lăsați-ne! Lăsați-ne în pace! Găsi și apăsă mînerul, ieși împleticindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văzuse în sala canonicilor stătea într-un fotoliu cu o servietă în poală. Lanark împinse un scaun cît mai în umbră. Sludden zise: — Acești doi domni înțeleg foarte bine situația. Sînt de partea noastră, așa că nu-i cazul să te îngrijorezi. Bărbatul spuse liniștit: — Pe noi nu ne interesează detaliile de caracter. Dorim să transmitem ideea că a fost găsit omul potrivit la locul potrivit. — O nouă figură pășește pe scena politică, zise bărbatul nesăbuit. De unde a apărut? — Din Unthank, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Eva Schtzngrm. Mai e o chestiune care fă privește personal, zise ea, coborîndu-și vocea. Cînd feți traversa zona intercalendaristică pe calea aerului, cred că feți trece vorte rapid peste bariera menopauzei. — Ce? zise Lanark alarmat. — Nu-i casul să fă îngrijorați. Nu sînteți femeie, așa că nu fă feți schimba prea mult. Dar feți simți contracții și întinderi ciudate care nu au nici o șansă să refină după aceea. Nu fă faceți griji. Nu fă îngrijorați. Sludden se ivi după ușă și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark alarmat. — Nu-i casul să fă îngrijorați. Nu sînteți femeie, așa că nu fă feți schimba prea mult. Dar feți simți contracții și întinderi ciudate care nu au nici o șansă să refină după aceea. Nu fă faceți griji. Nu fă îngrijorați. Sludden se ivi după ușă și zise: — Angus a aprins luminile. Să mergem spre pistă. Trecură prin bucătărie, spre o ușă din spate și merseră în urma unui cablu electric care croia o cărare șerpuită între urmele de cotoare de varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grădină înconjurată de ziduri deschisă publicului. Erau multe persoane care se mișcau între tufele strălucitoare și straturile de flori, iar afară era o parcare plină. Alexander spuse: — Ar fi plăcut să coborîm pînă acolo. — Da. — Dar mama s-ar putea îngrijora. — Da, trebuie să ne întoarcem. Mai rămaseră o vreme, și cînd soarele ajunse la trei pătrimi din cer, se ridicară și coborîră spre mlaștină pe o cărare care înconjura un mic lac. Doi inși cu mustață deasă, unul ducînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cît putu de încet. Un vecin îl privi lung și zise: — Dumnezeule, o fantomă! și începu să chicotească. Era Odin. — Mă bucur foarte, foarte, foarte mult să te văd, spuse Powys, celălalt vecin. Ce s-a întîmplat? Am fost extrem de îngrijorați din cauza ta. Masa forma un cerc învelit în pînză albă care ocupa mai tot cortul. La fiecare scaun era cîte un pahar de vin și o carte de vizită, orientată spre exterior, cu numele invitatului și titlul. Lanark explică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcut mult bine adunării, zise Odin vesel. O șleahtă întreagă de lași cu gura mare s-au temut să scoată o vorbă în timpul dezbaterii pe energie. Cretini nenorociți! Știi, zise Powys, nu mă tem să recunosc că și eu eram îngrijorat. Aceste inși din gardă sînt clienți urîți, și se pare că nimeni nu știe care le sînt instrucțiunile. Da, afacerile din ultimele zile au fost aranjate cu o promptitudine neobișnuită, așa că nu te-ai pișat degeaba. Dar a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
când dădeam cu mâna mea tocmai zarurile care nu trebuiau date, înțelegi ? Le știam dinainte, le spuneam în gând cu teamă și cu speranța că n am să le dau și mă gândeam pe unde greșisem, în afara jocului, firește; mă îngrijorau tendința și capacitatea mea de a-mi face rău singur, faptul că redeveneam o ființă cu două voințe când socoteam că scăpasem de asta, mă rog, n am să intru în amănunte; oricum, mă simțeam mâhnit, celălalt era convins că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Inexpli cabilul părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt. Ca apa râului, care își schimbă, după maluri, forma și adâncimea, dar niciodată cursul dinspre izvor spre fluviu, mereu îngrijorată de stavilele presimțite, Zenobia leabătea din cale sau le ocolea, domol, fără să-și dedubleze cu nimic ființa. Firește, în privința ei n-am să insist prea mult. Periculosul joc al evocării își are limitele și logicile lui, cărora mi se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
glas puțin teatral, deși ce spunea era din suflet, dacă va mai găsi vreodată un bărbat care să o accepte cu trei copii, dintre care doi, gemenii, foarte neastâmpărați, „pun pe fugă orice pretendent“, iar Alexandru le spuse că e îngrijorat și îndrăgostit: — Mare noutate, ziseră aproape într-un glas Marioara și Mișu. Sora le turnă cafea în serviciul Limoges, în care cafetiera, zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii tăi? întrebă. — Am orbit, zise el în șoaptă. — Ai orbit? repetă întristându-se. — Da, dar să nu te îngrijorezi, văd mai bine ca înainte... Cezar Paul-Bădescu - Tinerețile lui Daniel Abagiu Mariana Codruț - Ul Baboi și alte povestiri Radu Pavel Gheo - Fairia. O lume îndepărtată Ioana Baetica - Fișă de înregistrare Adrian Schiop - pe bune/pe invers Lucian Dan Teodorovici - Atunci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fel. În acel moment tu te lași în mâna lui Dumnezeu și e ca și cum spui „Facăse Voia Ta, Doamne!” „Tu știi ceea ce este cel mai bine pentru mine, tu mă protejezi, tu ești mereu alături de mine, deci de ce să fiu îngrijorat, de ce să mă revolt, de cine să mă tem ?” Neacceptarea, respingerea, judecarea lucrurilor care intră în viața ta vine din frică, din teamă, din lipsa de încredere în puterea lui Dumnezeu care le rânduiește pe toate. Prin neacceptare te închizi
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
rigidă, fără sînge: " Cred că de astă dată domnul Scarlat exagerează puțin. N-ai încotro însă, draga mea, trebuie să reziști până la capăt. În nici un caz n-ai voie să-ți revii singură. Ei trebuie să te compătimească, să fie îngrijorați pentru tine. Asta le va alunga orice urmă de bănuială. Știu, îți pare rău de bietul băiat, dar n-aveai încotro. Fii convinsă de lucrul acesta, Melania. Dacă-l lăsai să plece, în cinci minute Miliția era aici. Încearcă să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Râse încetișor. " În orice caz, olandezul are ochi de șoim. Sânt convins că a văzut în ea mai mult decât oricare muritor..." ― Ne e foarte frică, declară Melania Lupu încîrligîndu-și degetele fine. Chiar discutam cu Doru... ― Și domnul Matei e îngrijorat? ― Bineînțeles. ― Ținea mult la ea, am remarcat chiar din prima discuție... Apropo, i-am văzut o statuie în curte. Nu mă prea pricep, dar am impresia că abordează o altă manieră. ― Extraordinar! Este exact observația mea, domnule maior. Cum vi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]