5,682 matches
-
de apa transparentă, părul îi este dat pe spate, dezvelind pielea aurie a scalpului și fața cu trăsături bine și precis conturate, mă hotărăsc să nu îi spun nimic din ce aflasem deocamdată, de câte ori încerc să îl fac părtaș la îngrijorările mele în ceea ce o privește pe Noga, se comportă ca și cum l-aș acuza de ceva, apărându-se cu agresivitate. Ce faci, întreb eu, iar el zâmbește, dacă am reușit să ajung până aici pe picioarele mele, este deja o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
devine evident faptul că de acum totul este o chestiune de alegere, atât tristețea, cât și fericirea, ostilitatea și apropierea, chiar și sănătatea și boala, numai din când în când dinspre camera lui Noga străbate câte un val sumbru de îngrijorare. Mai arunc o privire înăuntru, mi se pare că se aud de acolo suspine înăbușite, asemenea suspinelor venite de sub dărâmături, tocmai am vorbit cu ea la telefon, îmi reamintesc mie însămi, nu este aici, dar chiar și după ce ieșim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
emoționată, iau telefonul cu un gest brutal, dar la mama nu răspunde nimeni, iar la școală nu îndrăznesc să sun, și Udi spune iritat, de fiecare dată când te simți bine, cauți până în fundul pământului după un nou motiv de îngrijorare, iar eu mă înfurii, acesta chiar nu este un motiv de îngrijorare scornit din fundul pământului, ba e chiar de deasupra lui, la aproximativ un metru și jumătate deasupra lui, este destul de înalt pentru tine? Și Udi se enervează imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimeni, iar la școală nu îndrăznesc să sun, și Udi spune iritat, de fiecare dată când te simți bine, cauți până în fundul pământului după un nou motiv de îngrijorare, iar eu mă înfurii, acesta chiar nu este un motiv de îngrijorare scornit din fundul pământului, ba e chiar de deasupra lui, la aproximativ un metru și jumătate deasupra lui, este destul de înalt pentru tine? Și Udi se enervează imediat, n-o ajuți deloc dacă te torturezi în felul acesta, te pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de el, iar de acum eu și el vom fi tovarăși ai unui destin dezgustător, apoi mă cuprinde un val de ură, atât de violent că se învârte totul în jurul meu. Mama se apleacă deasupra mea cu o expresie de îngrijorare pe chip, n-ar fi vrut să-i dau toate planurile peste cap, dar eu m-am întors cu fața la pământ, să nu îi mai văd chipul frumos și îngrozitor, scormonesc pământul cu degetele, și ea îmi spune, potolește-te, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a distrus viața, ea este încă prizonieră în închisoarea secretelor, uneori mai strigă în toiul nopții, dar eu încă nu aud nimic, numai conversațiile șacalilor, noaptea, mai trezeau din când în când în mine un sentiment nedefinit de teamă și îngrijorare. Pe drumul acesta mă întorc acasă, printre livezi, un drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă strigă speriată, mă doare pieptul. Mă trezesc greu, îi pipăi pieptul cu degete adormite, ce e asta, o alună se ascunde acolo, rotundă și grea, iar eu îi șoptesc, nu e nimic, Noghi, dormi, încerc eu să îi risipesc îngrijorarea, dar mie deja mi-a sărit somnul, gâtul îmi e plin de alune dureroase, înghit cu dificultate, dezastrele se lovesc unul de altul. Să fie oare acesta lucrul pe care nici măcar nu îndrăznesc să îl rostesc, este posibil să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
creștetul ei, Noghi, preferi să îți faci griji pentru el, decât să fii furioasă, dar îți este permis să fii furioasă. Poate că într-adevăr i s-a întâmplat ceva, de unde știi că nu, insistă ea, trezind în mine o îngrijorare profundă, nu pot să adorm, întind o mână spre Tanahul lăsat în urmă care odihnește pe noptiera dinspre partea lui de pat, poate că mi-a lăsat și mie o scrisoare, poate că se ascunde printre versete, răsfoiesc paginile, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu se termină niciodată, ea se face zi de zi, nu permite nimănui să preia controlul asupra vieții tale, nu uita asta, adaugă ea cu patos, ca și când s-ar despărți de mine pentru totdeauna, iar eu simt ciocul ascuțit al îngrijorării lovindu-mi creștetul, Hava, ești bine, întreb eu, e totul bine? Noaptea asta voi suferi o operație, spune ea cu indiferență, câteva săptămâni nu voi mai fi aici, iar eu spun aproape strigând, este ceva serios, și ea zice, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unui club al elitelor. Eu nu știu prea multe despre acest club, dar cert este că membrii lui se întruneau de câteva ori pe lună, împreună cu unii dintre fondatori, iar cei care intrau în acest club nu aveau motive de îngrijorare în legătură cu găsirea unui loc de muncă la terminarea facultății. Nu știu nici acum care dintre supoziții ar fi adevărată, dar tot ce pot spune este că atmosfera de acolo era destul de „dubioasă”. Mi-am petrecut doi ani buni (din primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu-l vizitează nimeni și pe care eu îl păzesc doar pentru mine.“ * La patru zile după ce m-am întors la Tokyo am primit o scrisoare expres de la Reiko. În plic am găsit un simplu bilețel în care își manifesta îngrijorarea că nu a mai luat de mult legătura cu mine și mă ruga să-i telefonez la ora nouă dimineața sau la ora nouă seara, asigurându-mă că va sta lângă telefon. Am sunat-o la nouă seara și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era în regulă. Avea o mină bună, arăta mult mai bine decât mă așteptam, era zâmbitoare și glumeață și vorbea mult mai normal decât înainte. Fusese și la coafor și era foarte mândră de noua ei coafură. Nevăzând motive de îngrijorare, m-am gândit că mama ei poate pleca, liniștită, acasă. Naoko mi-a spus că de data aceasta vrea să stea cuminte la spital și să facă tot ce i se spune pentru a se vindeca complet. M-a încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care o călugăriță asasină omoară extratereștri aruncând în ei cu mingi de foc. Barney mă zărește imediat ce intru. —Rebecca, unde ai dispărut așa? — Am plecat să văd ce face Finn, îi răspund cu răceală. Vanessa face o față plină de îngrijorare. —Barney, zice, poate ar trebui... În nici un caz, dragă, îi răspunde el autoritar. Nu acum. Dar... — Lasă-l să se calmeze, da? Nu pare prea convinsă. Stewart, complet pe dinafară, se uită prostit la fiecare și nu primește nici o lămurire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
putea sparge foarte ușor. Te-am prins, Daise! spune Finn foarte încântat, trecându-i-o lui Charlotte cu o mișcare foarte naturală. Mi-e teamă de ce se va întâmpla când Daisy va ajunge în mâinile lui Jim. Charlotte îmi observă îngrijorarea, așa că o întoarce în așa fel încât să o pot susține și eu, ca să nu cadă cu toată greutatea în sarcina acestuia. El de-abia o atinge - de parcă i-ar fi frică să nu-și pună mâinile în vreun loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sute de metri. Nu aveam idee că ea practică sportul ăsta. Probabil că voia să aibă ceva în comun. Matt arată de parcă știe că a spus ceva ce nu trebuia - fața lui mare și jovială începe să se schimonosească din cauza îngrijorării - și sunt sigură că expresia mea e responsabilă de asta. Trebuie să dreg cumva lucrurile. —Douăzeci de kilometri! exclam detașată. E dat naibii! Cum poate cineva să reziste atât?! Eu mă plictisesc după câteva sute de metri! — Plictiseala nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lauzi, Davey? întreb eu. Sunt plină de sentimente umane în momentul ăsta, plină ochi, ca un pahar care așteaptă și ultima picătură ca să se reverse. Aș vrea ca toți să fie fericiți și să iubească. —În general? întreabă Davey. În afară de îngrijorările cu privire la petrecerea asta de nebuni care o să se țină la țară? — Da, în general. Cum e în lumea lui Davey? Destul de fain, recunoaște el. Îmi place foarte tare la serviciu, știi? Câți pot spune asta? Îmi iubesc munca. Își așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
le pune pe podea, lângă foc. Două picnicuri într-o zi, zic eu... Mă așez și îl sărut. Pare speriat de gestul meu neașteptat, însă își revine imediat, surâde și face la fel. —Te superi? întreabă, cu o undă de îngrijorare în glas. Voiai să ieșim la masă în oraș? Sunt câteva restaurante foarte bune, puteam să mergem la unul din ele... M-am gândit că ar fi mai drăguț așa... — A, nu! mă grăbesc să-l asigur. E foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eșarfe albastre la gât, trăgând rafale de pistol-mitralieră În văzduh, ca să-și semnaleze prezența. Vestea a făcut Înconjurul, toți s-au Închis În casă, Încă nu se știa ce fel de oameni erau. Mătușa Caterina dădu drumul unor cuvinte de Îngrijorare, În fond ziceau că sunt prietenii lui Adelino Canepa, sau cel puțin, Adelino Canepa zicea că e prieten cu ei, aveau ei oare să-i facă vreun rău unchiului? Îi făcură. Am fost informați că pe la unsprezece o patrulă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În odăița de la mijloc era cancelaria, în cea dinspre uliță locuia șeful postului cu nevasta, iar în cea din fund, mai mărișoară, oamenii. ― Ei, domnule șef, acu să te vedem pe unde scoatem cămașa! răbufni primarul cu fața strâmbată de îngrijorare. Plutonierul Silvestru Boiangiu ațipise puțin după-masă și numai adineaori se sculase și trecuse în cancelarie. Era încă buhăit și mahmur și primarul îl întrerupse tocmai dintr-un căscat binefăcător. Vru să-l repează că "ce se năpustește așa peste creștini
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
muncă n-o să le mai dea, să rămâie muritori de foame. Lupu Chirițoiu, cel mai bătrân dintre toți, cu pletele crescute până pe umeri și cărunte ca un fuior de cânepă melițată, cu ochii albaștri apoși, întrebă cu glas plin de îngrijorare: ― Toate bune și frumoase, măi oameni, dar ia să facem socoteala că boierul zice: nu pot să vă vând vouă moșia, că voi n-aveți bani destui și nouă ne trebuie toți banii pe masă? Luca Talabă, sfătos și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebuința numai pentru consolidarea prestigiului său în fața lumii lui sătești. Avea nevoie de mângâierea aceasta și din pricina lui Aristide. Faptul că băiatul a ținut să se întoarcă acasă, în loc să se bucure a petrece în București, umplea pe Platamonu de o îngrijorare cu atât mai urâtă, cu cât n-o putea împărtăși nimănui, nici nevestei sale, care era slabă de înger. Îi era frică să nu se fi încurcat cu vreo fată de pe aici și să-și prăpădească viitorul sau să facă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înflorituri pe care Titu, galant, le confirmă. Înfloriturile se înmulțiră și întîmplarea deveni o aventură, iar Nadina însăși o eroină când repetă povestirea de mai multe ori invitaților ce începură să sosească mai spre seară. Cu cât observa mai mare îngrijorare la interlocutori, cu atât era mai mândră, râdea și declara nepăsătoare că îi plac grozav emoțiile violente și îi pare bine c-a văzut și moartea cu ochii. ― Era să mă pierzi, Grig drag... M-ai fi regretat? zise sentimental
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Sper că ai citit în ziarele de dimineață? Dar ce e în ziare e floare la ureche. Ministerul de Interne dă drumul numai telegramelor inofensive. Realitatea, ehe, băiete, realitatea e... Încheie cu un gest care voia să exprime maximul de îngrijorare patriotică. Cum însă Herdelea continuă să tacă nedumerit, secretarul continuă misterios: ― Dansul macabru a început! Și boierii noștri își pierd capul! Să-l vedem acuma pe gentilul nostru Deliceanu cum o întoarce, că eu i-am atras de mult atenția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un comunicat... Gata? Vasăzică: "Față de știrile alarmante ce se publică de câteva zile într-o anumită presă, ni se comunică din sursă autorizată că în țară domnește cea mai perfectă liniște și opinia publică n-are nici un motiv serios de îngrijorare. Micile incidente strict locale se datoresc unor agitații de rea-credință. Guvernul, de altfel, este ferm decis a menține ordinea împotriva oricui, întrebuințînd toate mijloacele legale." Așa!... Ia citește acuma! Roșu citi. Directorul aprobă. ― Da!... O pui în capul informațiilor politice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Busuioc, era mai multă lume ca de obicei. Ichim spuse că s-au adunat oamenii și din celelalte sate din pricina călăreților care au trecut de dimineață cu poruncile lui vodă. Grigore desluși până și pe fața tatălui său o îngrijorare, cu toate că bătrânul se silea s-o ascundă. Știa că de la el nu va afla nimic și că va trebui să ia contact direct cu țăranii, ca să-și dea seama de adevărata atmosferă, deși chiar puținele cuvinte ale lui Ichim i-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]