4,199 matches
-
obstacolele. A fost un drum lent și obositor primele trei ore, până când Gacel i-a spus că poate aprinde farurile, apoi înaintară mai repede, iar urmarea acestui fapt fu că făcură aproape imediat o pană de cauciuc. Locotenentul transpiră și înjură în vreme ce schimba roata, păzit tot timpul de țeava puștii, și trebui să facă un efort ca să nu profite de ocazie, să-i dea o lovitură cu cheia franceză și să provoace o luptă corp la corp care să pună capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la orizont, dar simțul lui de orientare era aproape la fel de bun ca al unui nomad după atâția ani trăiți în acele deșerturi, și mai era o oră până în zori când ajunse să se cațere cu chiu, cu vai pe taluz, înjurând țânțarii ce-l atacau cu furie, ca apoi să alerge spre oamenii săi strigând din toate puterile. L-au înconjurat speriați. — Ce s-a întâmplat, întrebă negrul Ali. — Ce să se întâmple? A plecat. Aveai vreo îndoială? — Și acum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bătea acum cu putere când ajungea pe culmile celor mai înalte dune, bătrânele ghourde roșietice și tari ca bazaltul, și nu zărea de cealaltă parte decât repetarea exactă a peisajului lăsat în urmă o dată și de mii de ori, și înjura când din nou cămilele aruncau pe jos încărcătura sau se lăsau să cadă la pământ, amenințând să nu se mai scoale niciodată. Și era doar începutul. Ridicară cortul și două avioane reapărură pe la mijlocul dimineții. Gacel mulțumi că apăruseră și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca de o boală, și până la urmă bine a făcut că n-a mai atârnat la ele cu copilul, cum ar fi fost la una ca Roșioara, unde stătea Mugurel claie peste grămadă cu copiii ei care-l învățau să înjure și-l târau după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai fi avut mult până să-l bage-n spital, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se aprindea și se învinețea la față și i se bulbucau ochii-n cap cât cepele. Arăta mai mult ca oricând ca un cocoș țopăind și umflându-se-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n urmă, ca și cum s-ar fi scuturat de blesteme, de duhurile rele care-și fac de lucru-n femeie. I se scârbise, i se acrise, nu mai vroia și nu-i mai trebuia în veci de veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla în clisa de cremă de ciocolată amestecată cu cioburi, abia ridicându-se de cât era de beat ca să-l înjure pe Velicu, și că la ce mai veniși, dobitocule, cu ea aici dacă n-o lași să danseze, și repezindu-se să-i sară-n gât sau să-l lovească și împiedicându-se numaidecât, ca să cadă iar cu nasu-n cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
smiorcăindu-se teatral. De ce nu m-ai luat cu tine? Ai vrut să scapi de mine? Bine c-ai scăpat. Acum ți-e mai bine că furi câini? — Ești nebun? Cum să fur câini? E câinele meu. Da’ pe cine înjurai de zor când dezlegai lanțu’? — Pe cine l-a-nnodat, râse Milică. Eu l-am înnodat. Mi-e frică să nu-l pierd. Pe Ghiocel... — Rău ai ajuns, Milică-tată. Râzi și rânjești ca prostu’ și te înjuri singur... Ce să fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câinele meu. Da’ pe cine înjurai de zor când dezlegai lanțu’? — Pe cine l-a-nnodat, râse Milică. Eu l-am înnodat. Mi-e frică să nu-l pierd. Pe Ghiocel... — Rău ai ajuns, Milică-tată. Râzi și rânjești ca prostu’ și te înjuri singur... Ce să fac și io? Cine să-l lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
etaleze tactul pedagogic și tandrețea maternă, păi, ce vorbă-i aia, Cristinico, că nu ți-e somn? Copiii mei doarme duși la ora asta... Copiii lu’ tanti Roșioara sunt mari, pe clasa a șasea, a șaptea. Vorbesc urât, spun prostii, înjură... Altă dată, Cristinica a auzit-o pe tanti Roșioara că ea s-a sacrificat pentru copiii ei. I-a crescut pe toți trei în necazuri și-n greutăți, singură-singurică, da’ altă dată când tanti Roșioara nu era aici, madam Belciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
săturat de câinele ăsta. Să nu-l mai aud, că-i crăp țeasta cu toporul!... Mă duc și-i dau drumu-n stradă, să se ducă dracului în pizda mă-sii de unde a venit. Mi-a mâncat zilele... — Nu-l mai înjura! Animalu-i animal, când îi e foame, nu te mai înțelegi cu el... N-are rost să-l înjuri... Adică, numai tu ai dreptul să-l înjuri? Râse iarăși nervos, încercând să se calmeze. Io să nu-l înjur, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i dau drumu-n stradă, să se ducă dracului în pizda mă-sii de unde a venit. Mi-a mâncat zilele... — Nu-l mai înjura! Animalu-i animal, când îi e foame, nu te mai înțelegi cu el... N-are rost să-l înjuri... Adică, numai tu ai dreptul să-l înjuri? Râse iarăși nervos, încercând să se calmeze. Io să nu-l înjur, că se pune pă el și dă în turbare, ai? Își flutură palma prin fața ochilor, în semn că a încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în pizda mă-sii de unde a venit. Mi-a mâncat zilele... — Nu-l mai înjura! Animalu-i animal, când îi e foame, nu te mai înțelegi cu el... N-are rost să-l înjuri... Adică, numai tu ai dreptul să-l înjuri? Râse iarăși nervos, încercând să se calmeze. Io să nu-l înjur, că se pune pă el și dă în turbare, ai? Își flutură palma prin fața ochilor, în semn că a încheiat subiectul. Nu mai așteaptă nici un răspuns de la nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l mai înjura! Animalu-i animal, când îi e foame, nu te mai înțelegi cu el... N-are rost să-l înjuri... Adică, numai tu ai dreptul să-l înjuri? Râse iarăși nervos, încercând să se calmeze. Io să nu-l înjur, că se pune pă el și dă în turbare, ai? Își flutură palma prin fața ochilor, în semn că a încheiat subiectul. Nu mai așteaptă nici un răspuns de la nevastă-sa. Se întoarse spre Rafael: — Zici că-ți place? — Cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină el, o să vină, o să-ți arate el ție, striga Mugurel îndârjit, înrăit, pătimaș, împărtășind totodată nădejdea Mirelei că, într-o bună zi, s-or pomeni cu bătrânul la ușă, să le dea bani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prin parc spre bulevard. Sobolul bătrân rămase puțin în urmă, mormăind ceva din care nu se înțelegea nimic. I se încleiau pașii, așa încât fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și dădea să fugă după el bălăngănind din mâimi și din picioare ca o păpușă dezarticulată, Mărgărite, încă-mi ești dator mânca-ne-ai, la care Mărgărit prompt, păi, cum să nu, nea Ghețule, și la matale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta dacă n-au văzut, păi, ce dracu’ să mai vadă? Degeaba ar mai adulmeca după miasma care e Rafael și care s-ar putea învârti toată noaptea pe acolo fără să-l întrebe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nu mai erai În stare decât să te holbezi la telenovelele alea australiene care se dau după-masa, când moțăi În timp ce-ți digeri prânzul și, În consecință, ești mai puțin pretențios În privința calității divertismentului. Rachel avea să mă Înjure pentru că, Într-un moment de neatenție, lăsasem să-mi scape locul În care mergeam. Am zâmbit politicos și m-am făcut nevăzută Înainte să apuce să-mi smulgă un angajament ferm. În timp ce Închideam ușa biroului În urma mea, am prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vorbe. — Fără folos, Însă. El și Linda nu s-au avut niciodată bine. D-abia aștepta el să-i pună bețe În roate. Proastă strategie. — Mă scuzați, spuse bărbatul, mi-ați putea spune ce preț are valiza asta? L-am Înjurat În minte. — Prețurile sunt pe mânere. — Ah, da. Mersi. Fliss se Întoarse din nou spre mine. — Ziceai că..., am Început eu. Și dacă am cumpăra două? Știți, ca să avem o pereche, adăugă bărbatul, pentru cazul În care Fliss n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
caraghioasă. — Ce dracu’ se petrece aici? le somă Lou. — E a Început! răspunse imediat Lesley. — Pârâcioasa, am mormăit eu către Rachel. — A Întrebat unde e Derek și când eu i-am zis că nu e aici, a Început să mă Înjure... — Mincinoasă nenorocită, spuse Naomi, confirmând, fie și În parte, adevărul acuzațiilor ei. Îndreptă amenințător un deget scurt și gros Înspre Lesley. — N-o să uit asta, ai Înțeles? O să vezi tu! Întorcându-se pe călcâie, ieși cu pași apăsați din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
monedă. Pegg se uită o clipă la chipul meu fără expresie. — Nu știi la ce mă refer, nu? A dat cuiva În cap cu o pancartă. De asta a fost săltat. La mine a fost ca de obicei, pricepi? Am Înjurat polițiștii. Dar, la demonstrația asta, erau și unii din Clubul muncitorilor marxiști, iar Jeff și cu un tip dintre ei au Început să se facă albie de porci din dracu’ știe ce motiv. Al doilea volum din Das Kapital sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urcau acolo cu liftul și apoi mergeau pe acoperiș până la biroul tatei la scara A. Formau un șuvoi de oameni în două direcții, ca și curenții marini de la geografie, calzi sus și reci jos. Ajunși în sfârșit la tata, chiriașii înjurau „blestematele de lifturi”, după care își vărsau năduful pe automobile, tramvaie, frigidere și așa mai departe. Era clar că, în statul nostru socialist, toate astea nu funcționau, iar dacă funcționau, erau exportate. Cine inventase mașinăriile acelea trebuie să fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Dumnezeu când ceva funcționa prost, de vreme ce știm că el nu mai trăiește, deci n-ar fi fost cu putință să defecteze nimic. Așa scrie în bazele teoretice ale revoluției noastre, acelea adaptate de Lenin. Când ieșeau din biroul tatei, oamenii înjurau din nou. De obicei înjurau fiindcă tata îi anunța că, între anumite ore, se vor opri curentul și apa și că vor urma scumpiri la încălzire. Înjurăturile rămâneau aceleași, însă erau mai puține și aruncate cumva în treacăt. Uneori, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de vreme ce știm că el nu mai trăiește, deci n-ar fi fost cu putință să defecteze nimic. Așa scrie în bazele teoretice ale revoluției noastre, acelea adaptate de Lenin. Când ieșeau din biroul tatei, oamenii înjurau din nou. De obicei înjurau fiindcă tata îi anunța că, între anumite ore, se vor opri curentul și apa și că vor urma scumpiri la încălzire. Înjurăturile rămâneau aceleași, însă erau mai puține și aruncate cumva în treacăt. Uneori, după ce toată lumea se întorsese acasă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă păcălească: știam că nu-i place chipul conducătorului nostru iubit. O spunea pe șoptite adesea, ori de câte ori eu trebuia să plec în altă cameră. Însă ușile aveau urechi și acelea erau ale mele. Mai știam că tata se pricepea să înjure bine și mult și o făcea temeinic, fără să piardă vreodată șirul. După asta, când ieșea din bucătărie, avea fața la fel de roșie ca pasta de roșii de pe raftul de șase metri, sub care zăcea trădătorul din visul meu. Dacă roșeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nimeni ieșind. De cartofi însă n-aveam nevoie, nu mai încăpeam de ei la noi în cămară. Fiindcă, înainte cu câteva săptămâni, sosiseră munți de cartofi în orașul nostru. În schimb carnea și ouăle, făina și zahărul erau rarități. Am înjurat în gura mare și am vrut să plec, dar m-am răzgândit. Am luat de pe tejghea o carte a tovarășului, m-am grăbit s-o plătesc, am strâns-o sub braț și am pornit aproape în fugă. Acasă am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]