13,210 matches
-
Ce te aduce la Moravuri? — Am o discuție cu Russ Millard, care acum e coleg cu mine la Nite Owl. Că tot am ajuns acolo... Înțeleg că vrei să te bagi. — Ai auzit bine. Poți să mă transferi? Smith Îi Înmînă o copie făcută la mimeograf. — Am făcut-o deja, flăcău. Te vei alătura celor ce caută mașina lui Coates. Vor fi cercetate toate atelierele auto din zona menționată aici, cu sau fără acceptul proprietarilor. Începi imediat. O hartă la indigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui. Vincennes a recunoscut că l-a urmărit pe Bud White și a mințit În privința faptului că White o cunoștea În primăvara lui ’53 pe actuala lui prietenă sporadică. Lynn Bracken a fost plasată sub supraveghere lejeră. Fisk tocmai Îi Înmînase un raport. Se zvonea că femeia fusese prostituată. Era coproprietara unui magazin de Îmbrăcăminte din Santa Monica. Partenerul ei: Pierce Morehouse Patchett, În vîrstă de cincizeci și șase de ani. Kleckner adusese un raport financiar, din care rezulta că Patchett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei și Îi puse cătușele. Lynn scuipă și-l nimeri pe Exley drept În față. Fisk o scoase pe hol, luptîndu-se cu ea. Exley Își șterse fața - roșie, Împestrițată. — Nu eram prea sigur. Credeam că e doar derutată. Jack Îi Înmînă revista Whisper. — Știam mai bine decît tine ce o să spună. Căpitane, trebuie să citești ce-ia aici. Înfricoșător: fața aia și ochii ăia te băgau În sperieți. Exley citi articolul și rupse fițuica În două. — E mîna lui White. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
laș moralist pentru un bărbat. Ed apăsă pe butonul de ștergere. Stop. Start. — Tot pentru dosar, mai ai de stat aici șaizeci și șapte de ore și următorul meu interogatoriu nu va fi la fel de amical. Kleckner deschise ușa și-i Înmînă un dosar. — Căpitane, Vincennes a adus-o pe femeia aia, Lefferts. Se uită amîndoi la poze și mi-a zis că ai vrut să vezi niște chestii. Ed ieși. Un dosar gros - fotografii porno pe hîrtie lucioasă. Revistele de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Jack spuse: — Ce facem În privința asta? — Ne vedem la miezul nopții la Dining Car și discutăm. Fiorosul căpitan Ed se apropia amenințător. Jack conduse pînă la Ventura și prinse avionul. Exley sunase din vreme și-i rezervase biletul. Stewardesa Îi Înmînă ziarele. Luă un Times și un Daily News și-i sări În ochi „Nite Owl“. Băieții lui Dudley Întorceau Darktown cu dosul În sus, săltînd infractorii negri cunoscuți, căutîndu-i pe adevărații bandiți care trăseseră cu pușcoacele În Griffith Park. Rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
chestia aia cu extorcarea. N-a avut nici o reacție cînd i-am vorbit de Nite Owl și tind s-o cred. — Elibereaz-o. Vreau să meargă la Patchett și să-l sperie. Ce a scos Duane de la Ava Gardner? Kleckner Îi Înmînă o foaie de hîrtie. — O grămadă. Iată ideile esențiale aici. Și are tot interogatoriul este Înregistrat pe bandă. — Bun. Du-te și frăgezește-l puțin pe Yorkin pentru mine. Adu-i o bere și ocupă-te de el. Kleckner ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Lorraine Malvasi singură Într-un nor de fum. Uluitor de cutezătoare perversiune - femeia avea figura Ritei Hayworth pînă la ultimul oscior, pînă la coafura din Gilda. Deschise ușa. Rita/ Lorraine se ridică, se așeză, Își aprinse o țigară. Ed Îi Înmînă rezumatul lui Fisk. — Vă rog să citiți asta, domnișoară Malvasi. Ea citi, molfăindu-și rujul. — Și? — Confirmați sau nu ce scrie? — Deci am dreptul la un avocat. — Nu În următoarele șaptezeci și două de ore. — Nu mă putieți reține atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de patrulare, șaisprezece oameni cu măști de gaze și aruncătoare de gaz. Pe Înălțimi: lunetiști, doi mitraliori și trei tipi cu grenade fumigene. La intrarea În curbă: o capră mare din lemn, proptită pe șine. Un ajutor de șerif le Înmînă puști și măști de gaze. — Colegul vostru Kleckner a sunat la postul de comandă și a spus că femeia aia, Rothstein, a fost găsită moartă În apartamentul ei. Ori s-a spînzurat singură, ori a spînzurat-o altcineva. Oricum, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca să digere informațiile și m-a întrebat dacă m-ar deranja să ies să mă distrez cam o jumătate de oră plimbându-mă prin incintă. După ce s-a scurs răgazul, m-am întors în camera ei, unde ea mi-a înmânat o scrisoare adresată domnului Farrington. Asta a fost tot. N-am întrebat ce conținea, am pus-o pur și simplu la poștă și m-am întors în oraș. Am ajuns să cunosc drumul destul de bine: cred că l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în vizită la Winshaw Towers, în buzunarul unei jachete de lână pe care o văzuse ultima oară în primul sertar de jos al șifonierului. Mi-a propus s-o ia de acolo cât mai curând posibil și să mi-o înmâneze: și în acest scop, ne-am înțeles să ne întâlnim în după-amiaza aniversării zilei de naștere a lui Mortimer, la marginea domeniului, lângă un loc destinat - n-o să-ți vină să crezi - îngropării diverșilor câini care avuseseră ghinionul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Onyx, o să vă rog să-mi faceți un serviciu“, a spus el. „Vreau să aveți grijă de acest plic, doar câteva ore. Și promiteți-mi că dacă nu voi fi la biroul dumneavoatră mâine dimineață la ora nouă, îl veți înmâna domnișoarei Winshaw personal cât mai curând posibil.“ Părea o rugăminte neobișnuită și i-am spus-o: dar a refuzat categoric să divulge ce avea de gând să întreprindă la ora aceea târzie din noapte. „Măcar spuneți-mi ce conține“, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dat un strat de vopsea și de instalat un nou casetofon la o mașină Cabriolet Carrera 4 de culoare verde pentru o anume doamnă Miranda Priestly. Evrica! Am comandat o mașină de serviciu ca să mă ducă până la atelier, unde am Înmânat un bilețel pe care falsificasem semnătura Mirandei și care conținea instrucțiunea de a mi se preda mie mașina. Nimănui nu părea să-i pese că nu eram nici un fel de rudă cu femeia asta, că o străină dăduse buzna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
neagră sau cu lapte, dă care vrei. M-am holbat o clipă la el, după care mi-am dat seama că știa numai atâta engleză cât să discute despre cafea. — O, neagră e foarte bine. Mulțumesc foarte mult. I-am Înmânat un dolar și am ieșit Înapoi În stradă, mai pierdută ca niciodată. Am Întrebat vânzători de la chioșcurile de ziare, măturători, chiar și un boschetar ghemuit Într-un soi de adăpost mobil alcătuit din cutii de carton. Nici unul nu a Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la șapte dimineața și era aproape ora două. I-am cerut șoferului să oprească la un chioșc cu gustări și am decis În ultima clipă să Îi cumpăr și lui un sandvici. I s-a lungit fața când i-am Înmânat sandviciul cu file de curcan și muștar dulce și m-am Întrebat dacă nu l-am făcut cumva să se simtă prost. Mă gândeam că trebuie să-ți fie și ție foame, i-am spus eu. Dacă ești toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar ea scrisese Chanel. Chiar făcea Chanel șorturi de tenis? Șoferul m-a dus la un salon de modă particular, unde o femeie mai În vârstă, ai cărei ochi semănau, din cauza prea multelor operații estetice, cu niște fante, mi-a Înmânat un șort alb foarte scurt, măsura 0, 50% bumbac, 50% licra, agățat pe un umeraș căptușit În mătase și Împachetat Într-o gentuță de catifea, specială pentru haine. M-am uitat la pantalonașii aceia scurți, care nu păreau să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă Înghită cu cap cu tot. S-a holbat la mine. Sper că da, domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană. Cine-o mai fi și ăsta. Următorul popas a fost un loc desemnat de Emily ca „departe de tot, chiar În centru“, la J&R Computer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
constatat cu plăcere că restul acelei prime săptămâni nu a fost prea diferit de prima zi. Vineri, Emily m-a Întâmpinat, ca de obicei, În holul de un alb imaculat la ora șapte dimineața și de data asta mi-a Înmânat propriul meu card de identificare, pe care se afla o poză despre care nu-mi aminteam să mi-o fi făcut. — A fost făcută de camerele de supraveghere, mi-a explicat ea când a văzut că mă holbez la poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis să nu răspund. Puținele motive pentru care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o unghie ruptă. — Și dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cursă transatlantică fără nimic altceva la bord decât un colet. Trebuie să fi fost ceva important, de bună seamă, probabil un organ pentru transplant sau ceva documente secrete. Așa că, da, am avut mare grijă de pachet și i l-am Înmânat șoferului așa cum mi s-a comandat. Un tip amabil de la Ritz. Nici o problemă. I-am mulțumit și am Închis. Recepționerul de la Ritz aranjase ca un șofer să aștepte avionul particular al domnului Tomlinson la aeroportul de Gaulle și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda, fără a se adresa cuiva anume, În timp ce intra În biroul ei, Îndreptându-se, spre satisfacția mea, drept spre măsuța unde Îi aranjasem ziarele. — Da, Miranda. Poftim, a zis Emily cu mare deferență, a năvălit În urma ei și i-a Înmânat carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la fotografiile Înrămate care atârnau pe pereți Îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru a cere să vină cineva să le ridice. Ei trimiteau imediat pe cineva la Elias-Clark să ia hainele și le expediau Înapoi În perfectă stare o zi mai târziu. Noi le aranjam În dulap până când fie i le puteam Înmâna lui Uri, fie i le duceam noi Înșine la apartament. Pe clipă ce trecea, activitatea mea devenea tot mai intelectuală! — Bună, Rich, i s-a adresat Emily cu un zâmbet fals dispecerului care Își molfăia de zor pipa și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câte știam eu - și nu știam prea multe, mai ales despre acest oraș ciudat - pentru asta existau portarii. Cu alte cuvinte, pentru așa ceva erau plătiți. Dar Emily a scos din geanta Gucci un portchei Louis Vuitton și mi l-a Înmânat. — Eu aștept aici. Duci toate la ea, la apartamentul A. Deschizi ușa, lași cartea pe masa din hol și atârni hainele pe umerașele de lângă dulap. Nu În dulap, lângă dulap. Pe urmă pleci imediat. Orice-ar fi, nu bați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atârni hainele pe umerașele de lângă dulap. Nu În dulap, lângă dulap. Pe urmă pleci imediat. Orice-ar fi, nu bați și nu suni la ușă. Nu-i place să fie deranjată. Intri și ieși și nu faci gălăgie! Mi-a Înmânat grămada de țoale așezate pe umerașe de sârmă și Învelite În pungi de plastic și a Început iar să vorbească la telefon. Nici o problemă, mă descurc eu. În fond, ce atâta tevatură pentru o carte și niște nădragi? Liftierul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un scrâșnet În fața monolitului Înalt, suplu și elegant, care dădea un exemplu atât de bun din punct de vedere fizic celor dinăuntru. Costul călătoriei a fost de șase dolari și patruzeci de cenți, ca În fiecare dimineață, și i-am Înmânat taximetristului o bancnotă de zece dolari, tot ca În fiecare dimineață. — Păstrează restul, am ciripit eu cu același simțământ de bucurie cu care, În fiecare dimineață, vedeam șocul și fericirea provocate de cuvintele mele. Runway face cinste. Nici o problemă În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am urmat ruta pe care o parcurgeam spre biroul meu În fiecare dimineață. Pe partea mea stângă era departamentul de publicitate, cu fetele cărora le plăcea la nebunie să se gătească În tricouri Chloé și cizme cu toc cui În timp ce Înmânau cărți de vizită care strigau de la o poștă „Runway“. Ele erau ținute, la modul absolut și categoric, la mare distanță de orice activitate, cât de neînsemnată, care se desfășura În zona editorială de pe etaj: cei de la editorial alegeau articolelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]