2,635 matches
-
personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie se lasă păgubașe. Fii sigur c-o femeie numai atuncea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pot deține puterea materială asupra bărbaților pe care îi iubesc.”714 Cu toate acestea rămân creaturi marcate puternic de impactul masculin asupra lor, nu ele sunt cele care creează traume.715 Eroul este feminizat de circumstanțe, destin sau de slăbiciunea înnăscută, și descoperă că strategiile pe care le-ar putea folosi să se elibereze din această condiție nu fac decât să 710 Ibidem, p. 3. (trad. n.) 711 Ibidem, p. 4. 712 Ibidem, p. 4. 713 Ibidem. 714 Ibidem. (trad. n.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de vedere filosofic 1, episteme reprezintă, pe de o parte, cunoșterea adevărată, științifică, opusă lui doxa, respectiv, cunoașterea teoretică, aflată în opoziție cu praktike și cu poietike. La Platon, eidos și episteme sunt "solidare", episteme, adevărata cunoștere a Formelor, este înnăscută, nu poate fi dobândită prin simțuri.2 Pentru Aristotel, adevărata cunoaștere științifică este cunoașterea cauzelor pe care o numește episteme; epistema, în sens metafizic, reprezintă un corp organizat de cunoștințe raționale, formată din praktike (praxis), poietike (techne) și theoretike (theora
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar din toate ceea ce este mai important. Am avut și eu de câteva ori prilejul să-l văd la lucru, deoarece și-a consacrat câteva după amiezi școlii mele de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
elementele metodologice ale lucrării. Alina Mărgărițoiu, analizând multitudinea criteriilor de organizare și definire a gestului, ne propune o nouă taxonomie, dedusă din perspectiva relației profesor-elev. Desigur, totul pornește de la definiții și accepțiuni ale gestului. Autoarea distinge între accepțiunea biologică (caracterul înnăscut al gestului), accepțiunea etologică (caracterul universal al gestului), accepțiunea psihologică (caracterul personalizat al gestului), accepțiunea socială (caracterul dobândit al gestului), accepțiunea culturală (caracterul local al gestului), accepțiunea artistică (caracterul estetic al gestului), accepțiunea pedagogică (caracterul educativ al gestului), accepțiunea semiotică
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
zilele noastre cu intenția de a evidenția dinamica gestualității, subliniind sensuri și semnificații diferite. Pentru a interpreta plenar gestul, am prezentat o gamă largă de accepțiuni, fiecare propunând o grilă de lectură și de interpretare proprie: * accepțiunea biologică susține caracterul înnăscut al gestului indiferent de coordonatele de timp, loc, cultură la care ne raportăm, datorită zestrei biologice comune; * accepțiunea etologică evidențiază caracterul universal al gestului, iar explicațiile sunt centrate pe originea evolutivă a unor gesturi care poate fi urmărită până în trecutul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
prezintă caracterul educativ al gestului, care facilitează înțelegerea unităților de învățare; * accepțiunea semiotică relevă caracterul relațional și contextual al gestului. Analiza gestului sub coloratura unor accepțiuni diferite vizează îndreptarea către o definiție integratoare: semioza gestualității comunicative, care să cuprindă: gestul înnăscut, dobândit, personalizat, universal, cultural, estetic, educativ și contextual. Situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare gestuală" (de transfer a conținutului semnificativ) alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile oratorului în fața publicului ,,devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc firesc din noi (spontane, înnăscute) și gesturi care indică anumite lucruri prin mijlocirea imitării (învățate, dobândite). Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
la om și la animale, Charles R. Darwin (1872/1967) a adus numeroase contribuții în istoria propriu-zisă a cercetărilor proceselor comunicării nonverbale și a demonstrat următoarele caracteristici prin împletirea considerațiilor de natură biologică, fiziologică, antropologică, psihologică și sociologică: • caracterul universal (înnăscut, instinctiv) al expresiilor emoționale umane demostrat prin filiația omului cu animalele inferioare lui și prin legătura strânsă dintre structura corporală și dispoziția mintală a tuturor raselor; • funcția principală a comunicării nonverbale de a exprima emoțiile; • antrenarea simultană a mai multor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în acest sens a fost adus de naturalistul britanic Charles R. Darwin prin observarea faptului că ,,la toate rasele umane, expresia de bună dispoziție pare să fie aceeași și este ușor de recunoscut"30. Cercetările lui au lansat ideea caracterului înnăscut al expresiei emoțiilor la oameni prin moștenirea de la strămoșii lor, primatele, precum și legătura dintre componenta somatică și cea psihică. Un alt argument în această direcție este asemănarea între expresiile specifice pentru zâmbet, râs sau plâns care apar la copiii născuți
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
așezat pe creștet. Gestul firesc al antropoidelor de a se scutura de frunze sau de insecte s-a fixat genetic și a dobândit valoare de semnal social. Cu ajutorul lui ne înțelegem fără niciun cuvânt"33. Acest exemplu vine în favoarea ipotezei înnăscute, genetice, a unor gesturi cu semnificație socio-culturală. Dar, în același timp, nu putem să nu remarcăm faptul că determinarea biologică a unor gesturi a fost infirmată de către susținătorii accepțiunii sociale. De exemplu, exprimarea dezacordului prin mișcări orizontale ale capului, justificat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
supradimensionării aspectului fizic al persoanelor, este important să învățăm copiii că sănătatea fiziologică și virtuțile morale pe care le dețin oferă frumusețe propriei imagini corporale. c) vârsta persoanei La numai câteva zile după ce s-a născut, bebelușul are o abilitate înnăscută de a imita mimica, gesturile și comportamentele celor care îl îngrijesc. Cei drept și părinții gesticulează de multe ori exagerat când vorbesc cu acesta, îl privesc intens și stabilesc un contact fizic îndelung. Pe de altă parte, este cunoscut faptul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cercetări relevă faptul că femeile au o mai mare abilitate în codarea și decodarea mesajelor nonverbale decât bărbații, deși vorbesc aceeași limbă, iar comunicarea nonverbală este compusă din aceleași elemente. Această calitate se datorează fie unor diferențe hormonale și biologice înnăscute, fie unor influențe culturale și educative. Femeile sunt mult mai atente la stimulii nonverbali, îi detectează mai bine decât bărbații și sunt mult mai expresive emoțional decât aceștia în ceea ce privește mimica, gestica și zâmbetul. În popor se știe că femeile au
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unele cadre didactice în spațiul școlii. Prin intermediul unor imagini și texte, acestea menționează trăsături și activități desfășurate de personaje care reproduc modele tradiționale referitoare la feminitate sau masculinitate. În concluzie, putem rezuma ideile cheie ale accepțiunii biologice: gesturile fundamentale sunt înnăscute, indiferent de coordonatele de timp, zona geografică și cultura la care ne raportăm, iar factorii biologici precum constituția morfo-fiziologică, temperamentul, genul și vârsta, starea sănătății fizice și psihice etc. pot influența gestica unei persoane. 1.5. Accepțiunea etologică Un alt
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ea însăși" cu atât este mai mică probabilitatea ca mișcările sale să fie incongruente cu structura sa psihică. Fiecare are modul său propriu de a gesticula, de a articula și combina gesturile. Accepțiunea psihologică menționează faptul că, indiferent dacă sunt înnăscute sau dobândite, gesturile fluctuează în funcție de caracteristicile psihice ale indivizilor, de starea lor internă. Această accepțiunea marchează cu precădere următoarele componente psihice: Componenta cognitivă Câmpul de acțiune al unui om este funcția alungirii brațelor sale, iar tot ceea ce degetele lui pot
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
socială și profesională, constatăm faptul că tot mai mulți oameni utilizează intenționat anumite gesturi și-și exploatează la maxim propriul look din dorința de a obține succes pe toate planurile vieții. 1.7. Accepțiunea socială Dacă accepțiunea biologică subliniază caracterul înnăscut al gestului indiferent de loc, timp, societate și cultură, accepțiunea socială menționează caracterul dobândit al acestuia. Din această perspectivă, gestul unei persoane devine acea fază a actului individual care conduce spre integrare în comunitate și adaptare la regulile, normele, principiile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mai bună în descifrarea gesturilor decât bărbații. 4. Descrieți cum influențează parametrii gesturilor unei persoane starea de sănătate fizică și mentală. 5. Menționați efectele contopirii ființei umane cu tehnologia asupra comportamentului nonverbal. Întrebări grilă 1. Printre autorii care susțin caracterul înnăscut al gestului se numără: a) Charles R. Darwin; b) Algirmas J. Greimas; c) Irinäus Eibl-Eibesfeldt; d) Desmond Morris. 2. Accepțiunea etologică a gestului menționează: a) rolul caracteristicilor psihice asupra exprimării corporale; b) caracterul tehnic al exprimării corporale; c) asemănarea exprimării
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
evidențiază: a) accepțiunea biologică; caracterul universal al gestului; b) accepțiunea etologică; caracterul local al gestului; c) accepțiunea psihologică; caracterul dobândit al gestului; d) accepțiunea socială; caracterul contextual al gestului; e) accepțiunea culturală; caracterul educativ al gestului; f) accepțiunea artistică; caracterul înnăscut al gestului; g) accepțiunea semiotică; caracterul personalizat al gestului; h) accepțiunea pedagogică. caracterul estetic al gestului. 13. Priviți cu atenție cele patru posturi schematizate (A, B, C, D) și indicați care din adjectivele următoare descriu fiecare poziție: agitat, atoateștiutor, dezinteresat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
tensiuni afective care exprimă așteptări sau exigențe nemărturisite. * „Ființele superioare au nevoie de cel mai mult timp pentru a se maturiza și sînt cele mai neajutorate În timpul imaturității lor.” (G.B. Shaw) Poate pentru faptul că sensibilitatea și bunul lor simț Înnăscut le face să creadă În om, În valorile umanității, chiar și atunci cînd ticăloșiile venite din partea celor cu un suflet primar, cu un suflet needucat, le lovesc cu duritate. * „Nu poate exista grație acolo unde nu există discreție.” (M.De
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că intimitatea gîndului nu trebuie violată este exprimat și În proverbul: „Cel mai bun cuvînt rămîne cel nerostit”. * „E greu să treacă cineva peste propria sa natură.” (Hitopadeca) Specificitatea psihologică a fiecăruia este dată, bineînțeles, de predispozițiile și particularitățile sale Înnăscute: „Tot ce-i fixat și Înnăscut se atenuează prin educație, dar nu se Înlătură” (Seneca); „Poți să alungi caracterul cu furca, el va reveni mereu” (Horațiu); „Mulți Își ascund caracterul fals sau viclean, adaptîndu-se după Împrejurări. Dar totdeauna timpul scoate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este exprimat și În proverbul: „Cel mai bun cuvînt rămîne cel nerostit”. * „E greu să treacă cineva peste propria sa natură.” (Hitopadeca) Specificitatea psihologică a fiecăruia este dată, bineînțeles, de predispozițiile și particularitățile sale Înnăscute: „Tot ce-i fixat și Înnăscut se atenuează prin educație, dar nu se Înlătură” (Seneca); „Poți să alungi caracterul cu furca, el va reveni mereu” (Horațiu); „Mulți Își ascund caracterul fals sau viclean, adaptîndu-se după Împrejurări. Dar totdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia” (Teognis). * „Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu adevărat.” (Marțial) Dacă În plînsul cu martori, „plînsul” este mai mult de ochii lumii, În plînsul de unul singur, el exprimă regretul pierderii, pe moment cel puțin, a respectului față de sine. * „Rușinea nu se poate Învăța, ea este ceva Înnăscut.” (P. Syrus) Însă „știința educației” nu este de acord cu acest lucru, sentimentul de vinovăție (și strîns legat de el cel de rușine) putînd fi provocat la copii prin unele măsuri educative, desfășurate cu tact. Este adevărat Însă că unii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
suficient sieși, rupt de viața reală, scos În afara fluxului neîntrerupt al acțiunilor specific umane În care oamenii Învestesc toate capacitățile, dorințele și emoțiile lor. TB se situa la polul opus. În cazul său, performanța comunicațională era ireproșabilă. Avea un talent Înnăscut de a se contopi cu enunțul, de a-l face parte integrantă a unui eveniment din viața sa reală. Beneficia de o capacitate extraordinară de a „citi” interpretul (direct și indirect), ceea ce-i conferea un avantaj major În adaptarea enunțului
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
baza și îndrumarea pentru toată viața. Ceea ce face mama pentru copilul ei în această privință, nimeni nu o poate face cu același efect, nimeni nu o poate înlocui pe ea cu același folos pentru Dumnezeu și societate. Cu simțul ei înnăscut, mama știe să dea, să învețe și chiar să introducă în sufletul copilului său, în firea lui, dragostea de rugăciune și de Dumnezeu. Mama știe că legătura dintre om și Dumnezeu se face prin rugăciune, de aceea copilul este închinat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și prin relațiile sale cu semenii, individul își poate satisface pe lângă celelalte trebuințe sociale și pe cea de realizare de sine, de afirmare a capacităților și a abilităților sale. Psihologii umaniști au ajuns la concluzia că omul are o tendință înnăscută de a crește. De când se naște, el este angajat într-o continuă dezvoltare. Forța fundamentală care motivează ființa umană este tendința de (auto)actualizare, de împlinire a tuturor capacităților și posibilităților organismului (în limitele eredității sale). Potrivit lui A. Maslow, trebuința
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]