3,744 matches
-
stă treaba asta... Am văzut destule cazuri care deși păreau că se iubesc la nebunie, după cîțiva ani s-au despărțit În condiții mai mult sau mai puțin normale, dar și din aceia care nu dădeau impresia că ar fi Înnebuniți unul după celălalt, dar În timp au dovedit a avea o legătură foarte trainică. Așa că sînt puțin derutat... cum aș putea să aflu dacă fac alegerea potrivită? ─ Dragule, atunci cînd Îți alegi soția, e aproape ca și atunci cînd Îți
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
din dragoste ca pe vremea lui Werther? - sărmanul, Își pierduse mințile, și ca el atîția, fusese o molimă În vremea aia, și Anna Karenina, mai tîrziu, În fine, tot mai rar așa ceva În Sodoma, cum ajunsese să numească Antonia planeta; Înnebunise de tot bătrîna, draga; Thomas, gîndindu-se la ea, s-a Înduioșat brusc: Ești o sfîntă! - parcă era cu el În celulă de cîteva clipe, venise să-l scape, ea avea o legătură specială cu Dumnezeu; nu, venise să-l omoare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doar liniște acum, Castor și Pollux erau morți de mult, nici o speranță dinspre Jesper, dinspre Papă nici atît, avea probleme cu o seamă de cardinali doritori de băieței, nu găsea vreme pentru nu știu ce păcătos mirean, mai ales că turma parcă Înnebunise de la o vreme, nu mai recunoștea păstorul, se iviseră tot felul de ciobănei neastîmpărați, drumul ducea doar spre prăpastie, scară spre cer mai exista doar În predici, singura speranță pentru cel Închis venea dinspre Sema, ea ar fi vorbit despre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
una din acelea el apărea așa... ca și când ar fi sărutat-o. O ținea cu brațul petrecut peste umerii ei... Era cu părul ei pe obrazul lui... Eu o credeam un înger și, când am văzut-o acolo, am crezut că înnebunesc... Erau pe zăpadă... Am plătit și am plecat fără să-i mai salut, fără să le dau explicații... Am dat telefon și am jignit-o. Ea a negat. S-a jurat că nu s-a lipit de ea bărbat nicicând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
patru ani o privea și o striga de alături, din pătuțul său. noroc de plînsetele acestuia, ele au alertat pînă la urmă vecinii. în luna august, o bătrînă moartă de o săptămînă a avut noroc de pisica sa. Bietul animal, înnebunit din cauza foamei, se agita atît de mult în dreptul ferestrelor sfîșiind perdelele și încercînd să zgîrîie sticla încît a atras atenția unor trecători... mai discut cu un bărbat tînăr, nici patruzeci de ani, care zace de o săptămînă în turnul ascensorului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tablă literele pe care le imprimați pe hîrtie sunt ca niște picături grele care cad care cad care cad buf buf buf pe acoperiș peste noi toți ne inundă nu se mai poate așa avem deja timpanele sfîșiate ne-ați înnebunit vă rog să părăsiți imediat încăperea puțin ne pasă ce ați scris dumneavoastră acolo chiar dacă este vorba de o capodoperă puțin ne pasă chiar dacă este vorba de cea mai uluitoare carte a tuturor timpurilor aceasta este o pensiune liniștită ați
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scrieți nimic degetele dumneavoastră apasă pe pe pe pe pe pe pe aceleași aceleași aceleași aceleași aceleași serii serii serii de de de de cuvinte de cuvinte de semne de r de a de z de ț de mriotgrsdd ați înnebunit domnule Bernard ați înnebunit vă rog să puneți punct și să vă opriți puneți punct haideți puneți punct vă rugăm puneți punct vă rugăm cu toții toți vecinii sunt aici toată populația cartierului este aici în fața ferestrei dumneavoastră puneți punct mii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apasă pe pe pe pe pe pe pe aceleași aceleași aceleași aceleași aceleași serii serii serii de de de de cuvinte de cuvinte de semne de r de a de z de ț de mriotgrsdd ați înnebunit domnule Bernard ați înnebunit vă rog să puneți punct și să vă opriți puneți punct haideți puneți punct vă rugăm puneți punct vă rugăm cu toții toți vecinii sunt aici toată populația cartierului este aici în fața ferestrei dumneavoastră puneți punct mii de oameni vă imploră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ale pensiunii și ale stațiunii, percepu imediat o respirație regulată. Da, cineva dormea acolo, o momîie ghemuită sub cuvertura sa, în camera sa, pe patul său. Un frison de oroare îl traversă pe Bernard, de la creier pînă la tălpi. oare înnebunise doamna Warnotte ? își permisese oare această glumă de prost gust, să plaseze pe altcineva în camera în care Bernard obișnuia să vină de atîția ani ? sau se strecurase cineva acolo fără știrea stăpînei ? sau poate cineva intrase acolo din greșeală
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un vis, cu o expresie de beatitudine pe față. Bernard coborî scările ca o furtună, fără să-și poată reprima starea de precipitare. Deși, în timp ce cobora scările pentru a i se plînge doamnei Warnotte își spunea în gînd „eu am înnebunit, de fapt femeia aceea mă așteaptă pe mine și în plus, în loc de pijama, poartă una din cămășile mele”. totuși, ajuns în fața doamnei Warnotte la recepție, Bernard nu se putu abține să nu spună, tremurînd, aproape bîlbîindu-se : — am văzut doamnă că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
adevăr, cuvertura era deranjată dar momîia dispăruse. Bernard își dădu abia acum seama de enormitatea situației, de faptul că o deranjase pe doamna Warnotte pentru nimic, de faptul că aceasta ar fi putut efectiv să-l creadă pe cale de a înnebuni. — Ce ați văzut, domnule Bernard, în pat ? Un păianjen ? Cuvîntul pronunțat de patroana pensiunii fu salvator pentru bătrînelul panicat din fața ei. Bernard îl captă din zbor, fericit că i se oferea o poartă de scăpare. — Da. Unul mare. — aveți alergie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bine să mergeți prea departe. Lucrurile se pot aranja.Ce zici, domnule Simion? G. Călinescu Simion avu o tresăritură, apoi spuse repede: - Nu e fata mea!Aglae râse cu dispreț. - Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a înnebunit cu prostia asta! Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion, încît afirmația păru lui Felix bizară. Mai târziu, o întrebă pe Otilia, și aceasta-i povesti că totul era o idee absurdă a lui Simion, fără nici un temei, pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aș fi în stare să mă omor. Îmi place muzica, citesc, vorbesc franțuzește (mama m-a dus un an și la Paris) și am înclinație pentru studiu. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fiu studentă la medicină. Dar aș înnebuni să stau prea multă vreme fără să ies, fără zgomot, lumină, mese fine. Nici noaptea nu pot să dorm. M-am dus la Conservator, să studiez canto. N-am stat însă mult, fiindcă prea era serios. Muncă, muncă și iar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mătușa dumitale, să nu te superi, n-am văzut. - Nu e mătușa mea. Nici n-aș putea spune ce grad derudenie este între mine și ea. Aproape nimic. - Este baba absolută, fără cusur în rău, pot să jur. Bărbatul ei înnebunea și fără infecție. Acum e fericit, fiind înconjurat de ingeri. Și ăsta nu e un caz particular. Așa se va întîmpla în chip necesar, subliniez, ne-ce-sar, cu oricine se însoară. Căsătoria monogamică, alunecă Weissmann în paradoxuri în care credea, este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e dusă la mama. Mănîncăși tu prăjituri. - Dar ce s-a întîmplat, dragă? observă Stănică, în sfîrșit,cam iritat, dând drumul Olimpiei. - S-a întîmplat că Titi iar a fugit de acasă. Unde, și cu cine, știe Dumnezeu! - Nu mă-nnebuni! exclamă Stănică, lăsîndu-se pe pat,plin de toate voluptățile senzaționalului. Și luând și el o prăjitură, începu s-o mănânce, clătinând mereu din cap. XVII Felix visă înspre ziuă diguri lungi, pe care se spărgeau mari valuri, debutând cu urlete
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deciși să faceți nunta? întrebă în mijlocul unui oftat cu tril, ca după plâns. - Nuntă? Cu cine? întrebă mirată Otilia, observând paloareasubită a lui Felix. G. Călinescu - Cu... Pascalopol! zise, cu o reală nevinovăție, Aurica. - Ah, se supără Otilia, m-ați înnebunit cu Pascalopol ăsta!Am început să-l urăsc, săracul! Cine v-a spus că mă mărit cu Pascalopol? E o vorbă fără sens. Înainte nu vă mirați deloc când Pascalopol mă ținea pe genunchi, și acum, că sunt nubilă, trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în sufragerie. Cum bătrânul era în cămașă, era vădit că nu avea cu el nimic. Pantalonii îndoiți pe un scaun, alături, aveau în buzunare ținte, capete de creioane, chibrituri și un degetar. - Uite, degetarul pe care îl căutam de-am înnebunit. Sevede că mi-a căzut pe aici. Aglae îl luă și-l puse într-un mic buzunăraș, pe care-l avea la bluză. Negăsind nimic în haine, trase perna de sub capul lui moș Costache, privi pe sub cearșaf, apoi ridică cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo odă, rămân totuși extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel se opri, pe asfalt, buimăcit și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în bucătărioarele lor, să vă izbiți în măciucile de cocîrț. Dar se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două șiruri de pete gălbui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care-l pricepea. - Au existat unele neînțelegeri! Îmi place cum gândești. Nu e prea confortabil de conviețuit cu Cristi... De fapt, tot nevastă-sa revine și-l îngrijește, când, ca o încununare a patimilor lui, actualul Pontif al Poeților înnebunește... La douăzeci de ani, sub privirile înfricoșate ale puținilor apropiați - doi la număr - mama și sora, Cristi Popescu își abandonează trupul în ghearele unei aberații nervoase. Spiritul său hălăduiește pe tărâmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac metalele să crească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
continua să primească de la viață. În ziua aceasta de 18 aprilie, când a reperat-o pe Nora, încremenită în fața magazinului "Romarta Copiilor", purta părul lung. Era deja moda zulufilor și a șuvițelor, iar dacă aveai și-un cercel puteai să înnebunești o femeie. Dacă nu era o femeie, puteai să te mulțumești și c-o puștoaică. Puștoaica stătea într-o stație și aștepta. Trecuse și ea pe acolo să se sinucidă. Era o dimineață plicticoasă de primăvară, dintr-o zi plicticoase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iar când, în sfârșit, se vîrî în pat, pregătindu-se să se înalțe ca o pară de foc, pentru câteva ore, pe cerul orașului, Ho diábolos ascultă întîi liniștea din jur, zimțată de joagărul greierilor, clefăiturile dulăilor ce-și rodeau înnebuniți cîte-un mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei T de spălat, se rostogolea, dimineață de dimineață, să-mi scuture ușa. Era după-amiaza - și, în plus, femeia de serviciu, de bună seamă, murise, după ce, cu două zile-nainte, îi explicasem că, dacă aș fi un gunoier, m-aș înnebuni după trupul ei zimțat de varice, dar să se uite bine, eu nu sânt încă un gunoier, mai am de muncit, de trudit, mai am de băut cel puțin două mari vagoane de spirt și-apoi gata. M-am uitat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-și înghesuie el o parte din slava ce-l înconjura permanent, într-o hală de-a ei. Izbutea greu. IF-ul scotea ban din buzunar și citea, cu seriozitate înlemnită, pe orișicare poet omagist pe care-l găsea. Se înnebunea mai ales după cei care își azvârleau metaforele, precum cerculețele, către obiectivul omagiat, începînd cu material, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în București, se lățise iarăși zvonul că niște puști îndrăzneți și fără manieră se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]