4,963 matches
-
muri niciodată și că, chiar dacă mâine s-ar hotărî să abdice din cauza vârstei sau a diminuării facultăților mintale, tot ar continua să fie rege, primul dintr-o succesiune infinită de urcări pe tron și abdicări, o serie nesfârșită de regi Întinși În paturile lor În așteptarea unei morți care nu va veni niciodată, un șir de regi jumătate vii jumătate morți care, În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele palatului, ar sfârși prin a umple și În final prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape închiși, iar eu aud ghiozdanul trântindu-se pe podea și arcurile patului scârțâind, alerg spre camera ei, o găsesc întinsă pe pat, acoperită de ursuleți și iepurași de pluș, ce faci, o întreb pe un ton plin de reproș, este deja opt fără un sfert, iar ea izbucnește în lacrimi, nu vreau să merg la școală, nu mă simt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe fața lui, trăsăturile i se conturează delicat în întuneric, cu frumusețea lor uitată, iar mângâierea monotonă mă calmează și aproape că mă adoarme, ochii mi se închid lasciv, de plăcere, de multă vreme nu ne-am mai petrecut diminețile întinși în pat, poate vom rămâne așa toată ziua, îl voi ascunde aici ca pe un copil răpit, iar el va rămâne acasă pentru totdeauna, nu ne va mai părăsi pentru lungile sale drumeții, nu se va mai duce de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în același pat, focul ardea în sobă, iar dacă ieșeam numai o clipă, frigul din restul casei părea neverosimil, eram parcă într-o altă țară, așa că mă grăbeam să mă întorc și să sar la loc în pat, Noga stătea întinsă pe burta lui goală, cu un zâmbet larg de fericire pe toată fața, iar eu îmi puneam capul pe brațul lui și mâna pe fundulețul ei de bebeluș, învelit în scutece, căutând adăpost la umbra dragostei lui pentru ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lângă el înfricoșată, camera goală se transformă deodată într-o cameră a amintirilor, fotografiile de pe pereți capătă deodată o nouă semnificație. Iat-o când avea o săptămână, cu capul pe umărul lui Udi, ochii închiși, iată-ne pe toți trei întinși pe o pătură în carouri, ei doi sunt îmbrățișați, iar eu plutesc în jurul lor, părul meu este strâns, iar fața frumoasă, în fotografia aceasta sunt aproape la fel de frumoasă ca mama mea, numai că ea își punea tot timpul în evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și ura lui, ce a fost înainte de el, apoi îmi amintesc, ca întâia adiere de vânt ce sparge hamsinul, amintirile se apropie de mine și îi spun pe un ton ezitant, aproape rușinată, când eram mică, îmi plăcea să stau întinsă pe câmp și să privesc norii. Ea este mulțumită de răspunsul meu, mă privește cu admirație, de parcă aș fi Buddha reîncarnat, minunat, spune ea, iar acest lucru te liniștea? Dau din cap, da, cred că da. Și când ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-o, întoarceți-vă la noi, vă voi aduce în cameră tăvi cu suc de frăguțe, înghețată, Cola, tot ce vreți, numai să vă întoarceți. Dar ei nu mă recunosc, se învârt, prizonieri ai propriei lor lumi, nici dacă aș fi întinsă pe marginea drumului nu m-ar observa, deja încep să se rărească, șuvoiul cascadei se subțiază, iată-le din nou pe Șhira și Meirav, nedespărțite, amândouă îmbrăcate cu rochițe foarte scurte, aproape identice, dar unde este Noga, de ce lipsește tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-ar face un transplant, însă apoi sentimentele pozitive vor prinde rădăcini în el și totul va fi cum nu se poate mai bine. Apatia aceasta mă cuprinde și pe mine, când ajung la cămin, în fiecare dimineață, fetele stau întinse pe canapele, picioarele lor goale sunt adunate sub ele, mă privesc indiferente, doar Hani mă întâmpină într-o dimineață plină de entuziasm, am terminat puloverul, și flutură înaintea mea un norișor trandafiriu. Ce frumos este, spun eu uimită, este perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei s-a întors în cele din urmă la ea și vor crește împreună copilul, deja am lacrimi în ochi de fericire, simt și o invidie jenantă, cât de bine le va fi, cât de bine ne-a fost nouă, întinși pe patul matrimonial, cu Noga răsucindu-se între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
agită necontenit în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse la uscat, preocuparea aceasta casnică a sa îmi dă curaj, lasă, îi spun eu, facem asta mâine, hainele nu s-au uscat încă, iar atunci văd, adună doar hainele lui, pulovere și bluze cu mânecă lungă, se pregătește pentru iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o ajutăm, arunc pe mine un capot de casă decolorat și alerg așa cum sunt, fără să mă pieptăn, fără să mă spăl pe față, tăvălită prin transpirația mării, conduc ținându-mi ochii aproape închiși pe străzile orbitoare. Iat-o întinsă pe fotoliul de la secretariat, obrajii îi sunt roșii, iar ochii îi strălucesc de parcă ar suferi de boala dragostei, trupul ei mare parcă se micșorase dintr-odată, o îmbrățișez, îi sărut fruntea înfierbântată, i-am mai dat un paracetamol, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pașii lui repezi, pentru a nu distruge compatibilitatea necesară a pașilor noștri. Când ajungem la mașină, sunt complet epuizată din pricina efortului, face loc, cu îndemânare, pe bancheta din spate, o așază, iar spre surprinderea mea, rămâne acolo, picioarele ei sunt întinse peste genunchii lui, eu îi așez capul pe banchetă, îi mai ating o dată fruntea, respiră cu dificultate, ochii îi sunt închiși, lăsând totul în voia sorții. Mulțumesc, spun eu, așteptându-mă să plece, îmi este greu să îi suport prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost bolnavă, iar eu răsuflu ușurată, mi se pare că asta este tot ceea ce doream să aud, vestea supremă care șterge toate suspiciunile, dacă ar fi știut, ar fi venit, sunt fericită că îl aud atât de departe, că bucăți întinse de pământ ne despart, nu ne-a renegat, nu era cu ea, nu se ascundea în camera ei, poate că nici măcar nu ne părăsise pentru ea, nu era decât imaginația mea periculoasă, de nestăvilit. N-are importanță, bine că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui șoptește răgușit înăuntrul urechii mele, când te-am văzut de dimineață, știi la ce m-am gândit? Eu îmi clatin capul, îmi este clar ce va spune, m-am gândit că mi-ar plăcea foarte mult să te văd întinsă pe covorul acesta, cu părul tău auriu minunat, el se apropie de mine și îmi lasă părul să cadă pe umeri, este atât de aproape, încât buzele lui îmi ating obrajii, pentru o clipă mă cutremur, imediat gura lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceea albă de hârtie, anunță-l pe el, respir cu dificultate, mă precipit atât de tare, parcă eu aș fi aceea care pune bazele unei noi familii, în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu o săptămână, mașina mea micuță se transformase într-o ambulanță improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o suprafață întinsă de un alb imaculat. Apoi Uniformă apăsa butonul. Kimigayo. Steagul urca și urca. Pe la versul „pietricelele să devină pietre“, steagul era pe la jumătatea catargului și imediat apoi ajungea în vârf. Cei doi stăteau în poziție de drepți, cu privirile ațintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
locul din spate și am privit pe fereastră la casele pe care le lăsam în urmă. Aveam impresia că tramvaiul atinge streșinile caselor. Pe pardoseala unei uscătorii am văzut zece ghiveciuri cu roșii, iar lângă ele o pisică mare, neagră, întinsă la soare. În curtea altei căsuțe, un copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și am simțit chiar miros de curry. Tramvaiul [erpuia printre alei intime. Pe traseu s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
urmă și autobuzul a ieșit într-o vale împrejmuită din toate părțile de piscuri. De jur împrejur erau terenuri cultivate, iar râul de la marginea drumului sclipea frumos. În zare se înălța o dâră de fum alb. Ici-colo, se vedeau rufe întinse la soare și se auzeau câini lătrând. Stivele de lemne din fața caselor se înălțau până la streșini și aproape pe fiecare stivă dormea câte o pisică. Drumul era presărat cu case, dar n-am văzut nici măcar un singur om. Peisajul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a încolăcit brațele în jurul meu și a început să mă mângâie pe spate. Mă simțeam cumplit de straniu și m-au trecut fiori din cre[tet până în tălpi. Așa am ajuns, cu fata aceea frumoasă, descinsă parcă dintr-un tablou, întinsă în pat, îmbrățișându-ne, și mâinile ei îmi mângâiau spatele într-un fel incredibil de senzual. Soțul meu era un biet novice pe lângă ea, cred că nu-i ajungea nici la degetul mic. Aveam senzația că-mi pierd cumpătul ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iasă putoarea și adu-mi niște tinctură de iod. — Da’ ce-ai pățit, m-a-ntrebat după ce mi-a adus-o. — M-am tăiat la deget. — Vrei să stau eu la cîrmă? — Du-te și culcă-te . Te trezesc eu. S-a-ntins pe patul de campanie așezat În carlingă peste rezervor și În curînd a adormit. Țineam roata cu genunchiul și, desfăcÎndu-mi cămașa, m-am uitat la mușcătura cu care m-am pricopsit de la domnul Sing. Era o mușcătură pe cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau alții să rămÎnă unde căzuseră, mici pete pe coama dealului, În timp ce tancurile continuau să Înainteze. Speram totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar mai fi rămas timp pentru Încă un gînd, ar fi sperat că În celălalt colț nu-i nici o mașină. Dar acolo era o altă mașină și reflectorul ei mătura cîmpul. Raza largă trecea pe deasupra buruienilor În care stătea ascunsă, Întinsă la pămÎnt, Maria. În mașina Întunecată, polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fierbinte cum se lipea de trupul ei răcoros, vînÎndu-l, și apoi totul fu bine. — E bine? Drept răspuns, Kate se lipi de el cu totul. — Te simți bine? — O, Wemedge. Atît de mult voiam asta. Aveam atîta nevoie. Stăteau Întinși Între pături. Wemedge Își lăsĂ capul În jos, Îi atinse gîtul cu nasul, pe care-l duse apoi Între sîni. Era ca și cum ar fi apăsat clapele unui pian. — Miroși atît de proaspăt, spuse el. Îi atinse Încet cu buzele unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Lorna Doone și Swiss Family Robinson. — Adu toate cartușele de 22 pe care le găsești, spuse Nick Adams, după care aproape strigă: Vino mai În spate, ai grijă să nu te vadă. VĂzuse o birjă. Ascunși În spatele cedrilor, stăteau Întinși În mușchiul de primăvară, ținîndu-și capetele aplecate și ascultînd sunetul blînd pe care Îl făceau potcoavele cailor În nisip și scîrțîitul slab al roților. Nici unul dintre bărbații din birjă nu scoase o vorbă, Însă Nick Adams Îi mirosi cînd trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe-aici nu-i nimic. Da’ mi-e să nu se trezească și să te vadă. — Bine. Iau eu ce-i de luat de-aici. Cele mai multe lucruri sînt aici. Poți să le găsești fărĂ lumină? — Sigur. Unde-i pușca? — E-ntinsă pe rastelul de sus. Vezi să n-aluneci sau să răstorni lemnele. Stai liniștită. Ea ieși pe poartă și se Îndreptă spre copacul trăznit, unde Nick Își aranja lucrurile. Copacul fusese lovit de trăznet cu o vară În urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]