104,540 matches
-
volum de poezii, din 1964, pe care autorul lui a apucat să-l vadă, cu cerneala abia uscată, pe patul de moarte. De ce așa, într-o regie ŕ la Macedonski, parcă, s-ar putea să n-aibă rost să ne-ntrebăm. Totuși, în prefața ediției pe care o am în față, Editura pentru literatură, 1967, închizînd, în ilustrațiile elegante, din curbe subțiri, ale lui Mihai Sânzianu, ceva final, Matei Călinescu se întreabă. Să fie la dolce vita, între dame cu stil
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
s-ar putea să n-aibă rost să ne-ntrebăm. Totuși, în prefața ediției pe care o am în față, Editura pentru literatură, 1967, închizînd, în ilustrațiile elegante, din curbe subțiri, ale lui Mihai Sânzianu, ceva final, Matei Călinescu se întreabă. Să fie la dolce vita, între dame cu stil și boemă cu frondă, să fie sistematică boicotare a unui sistem ridicat pe tomuri? Sau, mai poetica ipoteză a criticului, "își concepea, în chip obscur, volumul ca pe o cristalizare definitivă
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
personalitate, ci unor indivizi cu tipar mental și stil de exprimare inconfundabile. Deocamdată, cele mai bune efecte fiind scoase din exploatarea filonului licențios, atât de bogat în imaginația pacienților și a personalului: "OLIMPIA (după ce a examinat, crâncenă, vreo doi pacienți, întreabă): Unde-i? TANASÂCU (intervenind iute, din teama ca, pe neașteptate, vreunul dintre colegii săi să nu se trădeze, așa cum, de fapt, se întâmplă în fiecare dimineață): BÂRBAZÂMO CEKA? OLIMPIA (pentru o secundă descumpănită): Aââh?... RAFAEL (naiv, senin, debordând de amabilitate
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
la garagață. E voinicoși și se-nfige la ciorovăială... (Oprindu-se iar din scotocit, palmele în șold și jucându-și mirarea): Măi, vouă vi s-o îmbățoșat pentru întâiași dată cimitirele!... PICA: Noi am fugit de aici!... Pe cine oare întrebi, de ce nu-ți găsești tu cimitirul dacă noi, de mult, am fost fugiți de aici?! TANASÂCU: BANAVATAGINTA! RAFAEL (rostind, cu respect, tot ceea ce-l obligă Ťtraducereať făcută replicilor Tanasâcului): Vaco! OLIMPIA (și-a reluat răscolitul c-o și mai mare
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
am așezat cu fundul pe bănci și am băut toate, trecându-ne sticla de la una la alta. Nici vorbă de alcool, nici în vis nu ne-ar fi trecut prin cap așa ceva". Un cititor fervent de reviste "estivale" s-ar întreba imediat: dar de unde cunoștea ziaristul acel episod? Era cumva coleg de clasă cu fetele dedate la plăcerea whisky-ului pe bază de varză murată? Nici vorbă. Avea informatori printre junele reacționare? Greu de crezut. Și atunci? Cum nu fac parte
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
Mai ales că nici nu trebuiau decît să semneze aceste articole, care erau compuse în redacțiile ziarelor, dacă autorii lor treceau printr-o criză de inspirație. În ultimii ani ai regimului, însă, unii dintre intelectualii mulți nici măcar nu mai erau întrebați dacă vor să semneze. Se știa că le scăzuse entuziasmul propagandistic, unora de tot.Dar li se atribuiau asemenea ode în proză, fiindcă ziarele mizau pe lașitatea semnaților. Aceștia, e drept, nu protestau public, dar se plîngeau redactorilor șefi că
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
de televiziune: ,-Suveranitatea României ar putea să cunoască niște abateri în funcție de temerile pe care le au unii lideri politici față de niște axe care s-ar putea îndoi sau chiar rupe." Au, mamă! -Oare la cine s-o referi domnu' ministru? întreabă Claustrina. Publicitate - vom reveni. Așadar, "niște axe"... Înseamnă că nu e totul pierdut în eventualitatea încovoierii sau ruperii axei Traian Băsescu-Cotroceni-Londra-Washington (evident și "DC"!), fără vreun țăruș de sprijin pe Turnul Eiffel, acoperișul Catedralei "Notre Dame" sau, și mai și
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
un moment dat atrâgându-și oprobiul publicului din sufrageria noastră: -Nu-știu de ce, da' domnu' Prim-ministru îmi amintește de "Călin - file de poveste"... -Și mie, s-a solidarizat repede cu ea nevastă-mea Coryntina. -V-ați trezit, și voi, dragelor? le-a întrebat cu sarcasm prietenul. ULTIMA OR|. Emoționanta și cumplita declarație a deputatului PD Ioan Oltean: -,Am fost la Biserică, am plătit pentru ca Traian Băsescu să scape de cele mai mari chinuri la care a fost supus un român vreodată." Haralampy: -Bine
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
MUSICORA ținta se află concomitent în faptă și idee. 8) Am fost martorul acestui salon așa cum salonul însuși este spectatorul virtualelor avataruri ale marketingului muzical internațional. Un instrument cu suflet. Dar și un suflet cu multiple instrumente la îndemână. Fiind întrebat de către împărat în ce stil e construită Opera, o clădire saturată de atâtea sosuri și creme rococo, baroce ori neo-renascentiste, arhitectul Charles Garnier a dat o replică rămasă de pomină: "vai, Sire, dar este stilul Napoleon al III-lea! O
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
rar, ca la tablă, la școală: "John, prin grația lui Dumnezeu, Rege al Angliei, Lord al Irlandei, Duce de Normandia și Aquitania, Baron de Anjou, către arhiepiscopi, episcopi, conți, baroni și către toți supușii săi drept credincioși. Urările noastre". Il întrebasem pe filo-englez, (că era!) ce-i plăcea dumnealui cel mai mult din nemuritoarea Biblie a democrației rasei albe, în definitiv. Diogene luă în mână Carta, o răsfoi nițel, și ceti cu importanță paragraful 54: Nimeni nu va fi arestat sau
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
femeie, mai exact: într-o fecioară. Dar nu se întîmplă așa, pentru că unicu-i corn, uriaș, trufaș, e, după cum se știe, simbol falic. În 2003, cînd am citit, la apariție, romanul lui Tracy Chevalier The Lady and the Unicorn, m-am întrebat cum se va traduce acest titlu în franțuzește, de vreme ce, în roman, unicornul e, indubitabil, un bărbat. Evident, traducerea franceză nu putea fi alta decît numele tapiseriei celebrissime a cărei poveste o născocește cartea. Adică La dame ŕ la licorne. Și
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
claritate, atât în sunete, cât și în cuvinte ("Pentru mine muzica nu e o insulă, ci o bucată complexă de viață și experiență" ). A murit Ligeti, vrăjitorul sunetelor, omul cel mai neliniștit și curios din lume. Dacă l-am fi întrebat cine a fost, ne-ar fi răspuns cu sinceritate: "Un ungur născut în Transilvania, de origină evreiască și cu cetățenie română la început, mai târziu cu una maghiară, apoi și mai târziu cu cetățenie austriacă. Nu aparțin nici unui tărâm: aparțin
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
de a confunda, în unele cazuri, gustul autorului cu oportunismul și concesia ideologică. Lui Călinescu nu-i plăcuse nici înainte Maiorescu. Reacția lui la articolul prin care Liviu Rusu îl reabilita în 1963 este, desigur, nepotrivită. Titu Maiorescu, socialist? se întreba din titlu Călinescu. Dar unele exagerări ale lui Rusu, în sensul spălării imaginii lui Maiorescu, nu erau o invenție a lui Călinescu de dragul polemicii. Și, în fine, multe Cronici s-au dovedit cît se poate de utile în dezideologizarea criticii
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
că există, cînd e vorba de un mare critic, la Călinescu, o sumă de precauții, ca și cum ar vrea să nu se facă rău înțeles. Față de Lovinescu astfel de precauții abundă de la primul articol pe care i-l consacră: "M-am întrebat dacă aveam căderea să judec o operă etc." Sau: Aș vrea să înving simpatia ca să văd adevărul". Nu e simplă abilitate, căci părerea e ca deobicei netă: D. Lovinescu e un spirit minor. Dacă prin grație înțelegem lenea sufletului care
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
în fața atâtor construcții magnifice, din toate epocile, construcții care durează și vorbesc copleșitor despre vocația creatoare ca emblemă a omului. Prin opoziție, imaginea drumului de mizerie, subuman, ca o boală, de la ieșirea din țară, m-a urmărit pretutindeni, obsesiv. Mă întrebam (și nu izbuteam să însăilez un răspuns) cum de s-a putut strica în asemenea hal, am mai văzut drumuri proaste, dar nu așa, parcă al nostru ar fi fost făcut nu din beton și asfalt, ci din praf de
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
cantitate de "tărie bistrițeană", prietenul Haralampy se întoarce cu spatele spre televizorul din sufragerie renunțând astfel la vizionarea lucrării muzical-distractive "Dosariada" - oratoriu național pentru Cobză, Nai, Sarangă, Acordeon și Saxofon (adică: CNSAS), în primă audiție. - Ce faci, domnu' Cory?, îl întreabă nevastă-mea Coryntina. Nu te interesează? - Pe mine, doamnă? Apăi, Doamne, trăznește-o muzică, de n-o știu pe de rost... Urmărește la MegaVijănu' vost și să-mi zâci mie Cuțu-Boschito ori B.B., dacă greșesc... Deci, notează, doamnă vecină: partea întâi
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
trimițînd persoana în cauză înapoi în mă-sa. Mai de curînd însă au fost dezvăluiți ca informatori oameni pe care contam. Nu le dau numele, deoarece, din motive care îmi scapă, CNSAS nu le-a pus deocamdată ștampila. Și mă întreb de ce, fiindcă dl Onișoru, de care mi se plîngeau mulți dintre membrii Colegiului CNSAS că ar fi făcut tot soiul de jocuri politice nepotrivite cu funcția sa, nu mai conduce instituția. E drept că doi dintre cei care i se
Ce securitate mai by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10337_a_11662]
-
o clipă mai târziu, gândul respectiv a fugit. Stă la fereastra din mijloc și trage obloanele înalte de lemn cu mare grijă, să n-o trezească pe Rosalind. E un gest deopotrivă egoist și generos. N-ar vrea să fie întrebat ce-i în mintea lui - căci ce ar putea răspunde și, mai ales, de ce să distrugă această clipă printr-un răspuns? Trage al doilea oblon, care culisează în cadrul lui, și ridică fără zgomot fereastra. E mult mai înaltă ca el
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
secol XVIII scăldat și îmbrățișat de modernitate, de iluminatul stradal de deasupra și de cablurile de fibre optice de dedesubt, de apa proaspătă care aleargă prin conducte, de apele menajere evacuate într-o clipă. Observator curent al propriilor stări, se întreabă ce anume o fi declanșat această euforie prelungită, denaturantă. Poate, în timpul somnului, s-a produs un accident chimic la nivel molecular - ca atunci când răstorni o tavă cu băuturi -, care a stimulat receptorii de dopamină să inițieze o cascadă de evenimente
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
la antiintelectualismul endemic al demnitarilor comuniști, începînd cu cei din vîrful piramidei: "înainte de a deveni total sufocantă - Ceaușescu de dimineața pînă seara - se mai perindau și niște seriale: Dallas (Saga a rechinilor capitaliști) sau Colombo. în legătură cu acesta din urmă, mă întrebam cum de a fost selectat (serial admirabil, de altfel) și mi-am dat următorul răspuns: asasinii erau toți intelectuali! Arhitecți, fotografi, scriitori, savanți etc. Lor li se contrapunea modestul, îmbrăcat într-un trenci ponosit, aparent stîngaciul detectiv care, la urmă
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
-mi propună. Avea una din acele fizionomii ce nu se remarcă prin nimic, pe care le uiți în clipa chiar în care le privești. Prețios indiciu la recrutare. Nu a fost cine știe ce de insistent, a rămas uluit când l-am întrebat eu cu ce mă aleg din treaba asta, dacă voi primi un grad și care anume, cu ce retribuție și adaosuri la pensie. A urmat să ne mai întâlnim, mi-a lăsat timp de gândire, dându-mi o adresă unde
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
de informator, adeverit de tribunal. Iar din câte un nou-nouț Lexus descinzând alert un senior al clubului, aruncând câteva vorbe de duh liotei de reporteri ce-l pândesc de jumătate de ziuă. Cu mulți ani în urmă, un amic mă întreba referitor la o jună cu darnice farmece: "Faci și d-ta parte dintre puținii care nu s-au culcat cu ea?" Mâine, altcineva îmi va pune întrebarea: "Faci și d-ta parte dintre puținii care n-au fost turnători?" Oare
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
unde, pînă spre șapte ale serii, ordonă - blînd, și ordonează dichisit aduce bine a bibliotecă. Era să spun păstrată, cu tot tipicul, dintre ziduri și umbre de mănăstiri, dacă bazele lor de date, consultate de l'ordinateur, oricînd le-ai întrebat ceva, nu m-ar scoate foarte repede în vremea noastră. îți deschid, cu mișcări pe care le taie, parșiv, bănuita durere de spate, dulapurile lungi, înalte, unde stau, pe limbi și litere, bucoavne grele, împielițate, mirosind acrișor. Nu căutam ceva
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
în decursul convorbirilor noastre, Blaga revenea asupra atitudinii sale față de Arghezi, încununîndu-și observațiile cu paradoxala concluzie că acesta "n-are stil"... Poate că sînt singurul om în viață care, copilandru fiind de 18-19 ani, a avut prilejul de a-l întreba pe Arghezi ce părere are despre Blaga și pe Blaga ce părere are despre Arghezi. Arghezi mi-a răspuns: "Blaga e un poet mare, păcat că e prea plin de sine". Iar Blaga: "Arghezi e cel mai mare meșter al
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
Peigne a bricolat aranjamentele sonore, astfel încât maleabilitatea și productivitatea fiecărui membru al familiei celor patru saxofoane să facă obiectul unor tranzacții întrutotul profitabile între (re)surse și interese. Necredincios, cum sunt, ori curios, cum aș vrea să fiu, m-am întrebat la final ce a fost în definitiv concertul din Sala "Jaques Brel" de la Pantin: spectacol de revistă, teatru instrumental, cabaret-show sau concert pur și simplu? Drept răspuns mi-au venit în minte cuvintele lui Marcel Proust; "muzica este o lume
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]