2,613 matches
-
întâmplate semne ale divinității, explicându-i lui Melibeus evenimentele ca și cum ar fi fost o pildă: cei trei dușmani, în viziunea femeii, ar reprezenta trei ispite - a lumii, a cărnii și a diavolului, iar cele cinci răni ale Sofiei nu pot întruchipa decât cele cinci simțuri ale bărbatului, care au fost rănite, deoarece el s a îndepărtat de creștinism, preferând o cinstire a zeilor războinici. Încercarea Prudenției, prin măiestria discursului, nu este doar aceea de a readuce pacea în comunitatea vizibil tulburată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unor criterii de apreciere. Ca și discursul altor femei înțelepte din lumea Povestirilor din Canterbury sau a Decameronului, cel al Prudenției reușește să fie persuasiv, deoarece 771 S. H. Rigby, op. cit., p. 152. 772 Ibidem, p. 153. 211 ea însăși întruchipează valorile pe care le proclamă, cum ar fi răbdarea și iertarea, pe care dorește să le impună și soțului. Lipsindu le orice putere sau statut a priori, personajele feminine chauceriene câștigă o autoritate certă prin discursul lor, impunându-se prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
religioase reprezintă, în general, vieți ale sfinților, un gen literar popular foarte bine dezvoltat la sfârșitul Evului Mediu, dar cele realizate de Chaucer sunt, de departe, superioare, prin elementele artistice, prin modalitățile de portretizare a personajului, prin problematica ridicată. Constanța întruchipează onestitatea și religiozitatea, răbdătoarea Grizilda trece toate probele impuse de soțul ei. Perspectiva chauceriană este de fiecare dată surprinzătoare, deoarece naratorul nu părăsește 809 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 810 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 811 „fapta nebunească pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-a convertit într-o alegorie, este desăvârșită.”850 Povestirea se încadrează perfect în genul unui exemplum, devine un fel de emblemă al unui război al viciilor împotriva virtuții. Personajele acționează alegoric, fără a avea conștiința a tot ceea ce întreprind. Întruchipează idei, nu au libertate de acțiune, de voință. Apiu este eminamente malefic, așa cum Virginia este totalmente pozitivă.851 Castitatea nu reprezenta o virtute pe care oricine să și-o însușească, era percepută ca o negare a dorințelor proprii, legată, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
au individualitate pentru că reprezintă idei, prototipuri, sunt simboluri ale purității, răbdării, credinței și bunătății. Discursul elogiator al naratorilor în loc să le dea viață, mai mult le distruge, transformându le în alegorii, unele povestiri dobândind un ton hagiografic. Constanța, Grizilda, Prudenția, Virginia întruchipează prototipul femeii virtuoase, al unei veritabile sfinte, însă din peisajul Povestirilor din Canterbury nu lipsesc nici portretizările unor sfinte autentice, canonizate, nu doar simbolice, care au avut curajul și demnitatea de a și jertfi viața pentru crezul lor lăuntric, ba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Numai pânză și toiag / Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are tot omul. / El crește cam lângă vale, / Nu iese la nime-n cale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pasărea" și "șarpele". III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 1. PASĂREA a. Imaginea a-temporală și a-spațială Arhetip al elevației, liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor arhaice, pasărea întruchipează sufletul mortului, călător în lumea de dincolo. Simbolul "pasăre-suflet" este prezent în Mesopotamia, Grecia antică, la majoritatea popoarelor Europei, la multe triburi din America și Australia. Această imagine a păsării-suflet o găsim, la români, în colacii ritualici, dați de pomană
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din Obroga, în formă de pasăre cu pui, reprezintă un simbol al fertilității.233 O altă constantă prezentă în mitologia românească este "pasărea-suflet", sculptată în lemn și așezată pe stâlpul de pe morminte.234 În mentalitatea arhaică românească, pasărea este ambivalentă, întruchipând atât forțele întunericului, cât și puterile luminii, prevestind binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea înțelesurilor simbolice. Astfel, în hieraldica românească, pasărea prezentă este corbul, corbul valah și corbul corvinilor. În unele steme, corbul este înfățișat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a vorbi cu toate câte le-a făcut Dumnezeu, ci poate chiar auzi cum crește iarba. El câștigă prin aceasta și puterea de a săpa comori observate."354 În basme, alături de zmeii și balaurii potrivnici, eroul, de cele mai multe ori, este întruchipat ca șarpe, sau purtând pielea unui șarpe: "Noaptea șarpele își lepăda pielea și se făcea un fecior de împărat frumos".355 Ipostazele fantastice ale șarpelui, zmeul și balaurul, în legende și basme sunt personaje care restabilesc echilibrul existențial dintre lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care să faciliteze în primul rând învățarea și, cu timpul, să conducă spre o sincronizare corporală, cognitivă, afectivă și acțională între actorii educaționali. De aceea, demersul investigativ s-a centrat mai mult pe cascada gesturilor profesorului în intervenția educativă, care întruchipează în contextul școlar actual rolul de dirijor-resursă cu virtuți comunicative și rolul de partener al elevului în propria formare. Utilizarea gesturilor în comunicarea didactică în calitate de ,,instrumente" profesionale sau metodologice înseamnă încercarea de a conștientiza aceste acte involuntare, de cele mai multe ori
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
exemplu, în biserică s-au instituționalizat gesturi precum rugăciunea, plecăciunea, sărutarea icoanelor). Constatăm că, armonizarea și sincronizarea gesturilor ca și în cazul împărtășirii credinței în Dumnezeu prin încrucișarea mâinilor contribuie la stabilirea unității între oameni. Din perspectiva sociologiei moderne, rolul întruchipat de o persoană și contextul spațial, temporal, social sau psihologic al comunicării influențează gestualitatea. O instituționalizare a anumitor gesturi se generalizează sub forma unor ,,reprezentări sociale", dând naștere unor așteptări specifice în legătură cu rutinele performate. În funcție de rolul jucat, persoana selectează gesturile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
schimbărilor din sistemul școlar (cu privire la managementul instituțional, sistemul de evaluare și curriculum,, metodologia didactică, relația profesor-elev, tehnologiile informaționale, parteneriatele instituționale, cercetarea educațională și dezvoltarea instituțională etc.) care necesită dezvoltarea unor competențe noi; • multitudinea de roluri pe care trebuie să le întruchipeze profesorul în sala de clasă (partener, resursă, facilitator, evaluator, inovator, consilier, manager, specialist etc.); • presiunea termenelor limită, a numărului mare de cerințe din partea școlii și societății; • introducerea unei noi paradigme educaționale (educația centrată pe elev, școala pentru toți); • accentuarea segregării
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fruntea; - își înclină capul într-o parte; - își ridică sprâncenele; - zâmbește întregii clase, cu sensul: ,,Hai să începem!"; - își umflă obrajii; - privește cu coada ochiului la un elev. Dați și alte exemple! 7. Descrieți rolurile pe care trebuie să le întruchipeze profesorul în sala de clasă pentru ,,a da viață" scenarului educativ și precizați tipurile de gesturi specifice. Puteți stabili o ierarhie a acestor roluri? Exemplificați și argumentați! 8. Gesturile personale ale profesorului contribuie la facilitarea și îmbunătățirea comunicării didactice, oferind
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ultimei sale fraze, iar posteritatea nu a putut contesta partea a doua. în subcapitolul acesta și în cel anterior am prezentat imaginea istorică a doi mari oameni de stat, care au pus bazele conceptului de monarh absolut, ce va fi întruchipat de către Ludovic al XIV-lea. Care era relația dintre Ludovic al XIII-lea și Richelieu? Din ce motiv regele este supus în fața primului ministru? Răspunsul îl găsim, desigur, în lucrările memorialistice. Asemeni regelui Iacob întâiul al Angliei, care a avut
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
au intrat în viața regelui: Maria Mancini, Maria Tereza, Louise de La Vallière, Marquise de Montespan, Françoise Scarron, dar și multe altele care au preferat protecția anonimatului. în secolul al XVII-lea, curtea regală era un teatru, fiecare membru al ei întruchipa un personaj, iar Ludovic al XIV-lea era regizorul care punea în mișcare reprezentația. Fără îndoială, acestui teatru social i se alătură intrigile din culise, o zi bună fiind considerată una în care au fost puse la cale cât mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din ea. Tot ce face mama pentru educația și zidirea religios-creștină a copilului nu se termină cu sfârșitul ei pământesc, ci se prelungește în viitor, când apar la lumină munca, dăruirea și jerfa sa iubitoare. De aceea, mama trebuie să întruchipeze dăruirea, viața morală ca rod al rugăciunii, spiritul creator, dragostea, bunătatea și puterea de jertfă. Toate aceste calități rezultă din iubirea smerită și jertfelnică. Trebuie să fie în toate demnă, dreaptă, cinstită, înțelegătoare, plină de pasiune pentru tot ceea ce face
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
folositoare și necesare nu numai rugăciunile pentru cei vii, ci și rugăciunile pentru cei morți. Cei trecuți la Domnul sunt fii sufletești ai aceleiași Biserici creștine. Biserica creștină este un organism cu mai multe mădulare. Iubirea noastră de creștini se întruchipează în rugăciuni de iertare și milostivire pentru ușurarea păcatelor și a vieții de veci a celor dragi nouă, care s-au mutat la cele veșnice. Odată cu rugăciunea pentru cel plecat, aducem o mărturisire a păcatelor și a necesității de întoarcere
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pot nuanța performanța scenică sau, prin complementaritatea lor, o pot optimiza; se consideră, în acest sens (cf. Abirached, apud Munteanu, 2005, p. 40), că actorul se înscrie în "arta trăirii" sau în "arta reprezentării" (Stanislavski, 1951, p. 48), că el "întruchipează" un personaj (îi conferă acestuia corporalitate și individualitate), îl "joacă" (acționează în spiritul lui, al modului în care personajul a fost creat de dramaturg 93 și recreat de regizor) și îl "interpretează" (prin raportare la intențiile dramaturgului și ale regizorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Botezatu, Neculai Artene, Gheorghe Clapa, George Irava, Oltea Rășcanu - Gramaticu, Mihai Luca, Eliza Olteanu, Vasile Slabu (fotoreporter). De tehnoredactare se ocupă Bogdan Artene, Ana‐Maria, Gheorghiu, Mihaela Măstac, iar ca agent publicitar, responsabilitatea revine lui Constantin Grigoriu. „Neîndoielnic, Păreri tutovene întruchipează ro dul strădaniilor și eforturilor unui colectiv de entuziaști ai locului” - zice Gheorghe Clapa în „Puncte de vedere în legătură cu publicația Păreri din nr. 737 a publicației unde lucrează „...Cu fiecare număr, Păreri tutovene a câștigat în valoare, în conținut, și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
află moartea. Cei care se încăpățînează să spere sunt, în ochii săi, niște naivi și niște fraieri. Noaptea căzu și, odată cu ea, această evidență: nici o ființă umană n-ar fi trebuit să asiste, nici să supraviețuiască viziunii pe care a întruchipat-o acea noapte. Conștienți de acest lucru, nici un gardian, italian sau german, n-a căutat să vadă cum își petreceau timpul acești oameni cînd știau că vor muri." Destinația poartă un nume necunoscut pentru ei, Auschwitz. În noul lagăr, simțindu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este "inumanitatea"? Un imposibil: imposibil să-ți judeci semenii, să faci să fie imposibil ca celălalt să te judece. Cum a putut rezista un om obișnuit la Auschwitz, fără să ajungă să colaboreze? Prin străfulgerarea unui posibil: "îndepărtata posibilitate pozitivă" întruchipată de Lorenzo. Dar Primo Levi ne spune mai ales că ceea ce l-a ajutat să supraviețuiască a fost capacitatea de a nu se proiecta în viitor, facultatea de a uita ziua de mîine. Într-un lagăr de concentrare nu proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
critici în lucrarea lui recentă, Social Theory of International Politics, oferind o explicație generală a felului în care tiparele socializării în sistemul internațional pot varia sub aspect istoric. Wendt afirmă că sistemul de state a reflectat o cultură lockeană, care întruchipează tendințele comportamentale asociate cu neorealismul. În prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Acest fapt reflectă modul în care efectele persuasiunii și demonstrației creează un spațiu permisiv, în care actorii abordează voluntar schimbarea culturală. În al doilea rând, un sistem caracterizat de reflexivitate este distinct în termenii structurii de interacțiune pe care o întruchipează. Această condiție este satisfăcută de apariția unui nucleu liberal stabil, care domină tiparele de interacțiune din cadrul ordinii internaționale. Printr-o combinație puternică între stimulente coercitive și economice și atracția culturală, nucleul încurajează statele să respecte normele păcii democratice. De asemenea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la tiparul ajustărilor de politică externă care au loc în cadrul lui. Cunoașterea referitoare la existența unui mediu internațional permisiv, care încurajează statele să internalizeze schimbarea culturală, poate, în principiu, să devină informație puternică, introdusă în bucla de retroacțiune pozitivă auto-susținută, întruchipată de sistem. În acest fel, ea poate contribui la crearea unei profeții care se împlinește de la sine, în care așteptările unei schimbări viitoare reprezintă un factor major pentru realizarea ei. Aceste aspecte teoretice despre natura și scopul investigației socioștiințifice au
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pedepsită, iar înfruntarea dintre zei și oameni se încheie de obicei cu victoria zeilor. În cadrul gândirii filosofice propriu-zise, cât și în cel al gândirii mitice, Necesitatea își face simțită prezența în viața oamenilor într-o formă impersonală - ca Destin. Destinul întruchipa - pentru antici - caracterul prestabilit și implacabil a cursului vieții fiecărui individ. Gândirea antică face apel la ideea de soartă sau destin fără a elucida natura și originea acestei forțe implacabile căreia i se acordă un rol atât de important în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]