3,864 matches
-
o oală pe burtă cu lumânări aprinse înăuntru, lipite de o cutie de chibrit și enorma ventuză îmi sugea mațele și le aranja la loc. Savantul m-a întrebat ce meserie am, i-am răspuns că sunt gazetar, m-a învelit la loc și a ieșit din rezervă. De hiposurenalism suferea toată lumea în clinica lui, era un diagnostic la modă. N-aveam nici un fel de hiposurenalism, cum avea să-mi dezvăluie mai târziu, râzând, doctorul Stănescu, un tânăr de vârsta mea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
altă dată, nu are riduri pronunțate cum au alte femei de vârsta ei. Mâinile, afară din pătură, păreau ale unei sfinte; subțiri, cu degete lungi, pielea transparentă, Încât i se vedeau venele pronunțate, vineții. O sărut pe frunte și o Învelesc cu pătura așa cum făcea ea când eram copil. Îi iau mâinile amândouă și i le sărut. Tresare. Îi simt mâinile reci și picioarele, de asemenea. I le masez așa cum făcea ea cu mâinile și picioarele mele când veneam de la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Saveta apăru în ușa bucătării ca o umbră. Ochii ei erau stinși, iar fața de trandafir era pălită. Trupul i se împuținase, își strângea brâul mai tare, iar camașa stătea pe ea ca pe gard. Femeile s-au oprit de la învelit sarmale. Se uitau la Saveta fără să o recunoscă, se schimbase mult. Vorbea lumea prin sat că trece ca o nălucă, dar nu le venea să creadă. Acum vedeau cu ochii lor schimbarea. - Ce-i cu tine, Savetuco? se uită
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
facă fruct. Varvara înghiți apoi boabele mărunte, mai luă o mână și încă o mână. Ultimul bob îl sfărmă între dinții ei mici, lăsând zeama amară să-i umple gura. Cu s-a ales în viață? Varvara era pe pat, învelită în coverturi și privea tavanul. Se liniști, spasmele o lăsă și îi putea auzi pe cei din jur. Ar fi vrut să le vorbească, dar nu putea. Lacrimile ei făceau cruce pe piept cu sudoarea și nu o lăsau să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în jur. Văzu pentru prima dată crucile din cimitir. Erau acoperite de frunzele florilor care își căutau loc spre lumină și se agățau de orice ca să prindă binecuvântarea cerului. Cimitirul era verde, deși totul sub el era putred. Mormintele erau învelite cu buruiană, iar lumânările rămase nici nu se mai vedeau. Fetița se apropie de o movilă de pământ proaspătă. Rupse câteva fire de iarbă de pe ea, apoi se întoarse și trase crucea mai aproape, spre răsărit. Se așeză în genunchi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
treacă, să poată merge mai departe. “Mama îmi cânta, iar eu încercam să închid ochii. O vedeam printre gene cum se mișca subțirică, aranjând casa gata de noapte. Punea străchinile la scurs și domolea focul. Cânta lin să mă adoarmă. Învelește mămăliga să fie caldă pentru când o veni tata. Își dă basmaua jos. Ce păr de aur are, cât e de frumoasă în fața oglinzii când își desface părul din spic. «Frunză verde garofiță Măi bădiță, măi Ioniță Ardă cămeșa pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
închină în gând ca noaptea să fie scurtă. Făcu o cruce deasupra fetei, apoi una ei, își sărută copilul și se culcă. Auzi ușa de la tindă, într- un târziu, dată cu putere de perete. Tresări. Coborî din pat și o înveli pe Polixenia. Aprinse lampa în timp ce bărbatul ei încerca împleticit să scape de cizme. - Bună seara. - Bună seara, omule! răspunse Viorica vocii gâjâite de băutură. Să-ți pui ceva de mâncare? - Da... încercă să-i răspundă Ion în timp ce își dezbrăca ilicul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
țin de o abordare mai deschisă a problematicii de viață și, de ce nu, de o filosofie oarecum genuină a faptului existențial. Întâlnim în paginile acestei fermecătoare cărți aceeași propensiune spre dimensiunea erotică, aceeași cultivare a candorii și a stărilor surdinizate, învelite într-o aura de calm și discreție, uneori, sau de explosive expansiuni sentimentale, alteori. Autoarea se mișcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu maniere mult mai grosolane. Farmacistul flautist roșește, obligat să ia paharul. Gustă sfios câteva picături și îl depune pe masă. Zâmbetul tânărului se lățește, satisfăcut. Râtul gros și ochii mici, fruntea îngustă. Gulerul înalt al puloverului alb și mătăsos învelește, fără să ascundă, gușa stratificată. — După ce a terminat Belle Arte, a fost trimisă profesoară de desen într-un sat sau într-un târg. A plecat după câteva zile, ca dintr-o pușcărie. — Pentru a nimeri într-alta... vociferează, somnolentă, fata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se zărea brațul de grea stofă neagră al țăranului. Lăzi cu mere galbene, suspecte. Pe talgerul de zinc cădeau prune vineții. O broboadă aplecată peste buchetul de morcovi. Tejghea albă, halate albe în jurul calupurilor de brânză albă : degete umede, înroșite, învelite în buburuze brânzoase. Guralivi glumeți, învârtind în jurul cântarelor mari mâini noduroase. O găsiră greu : pipăia morcovii, țelina, contempla îndelung, fără să vadă, ca și cum s-ar fi rugat unor sfinți, chipurile țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
morcovii, țelina, contempla îndelung, fără să vadă, ca și cum s-ar fi rugat unor sfinți, chipurile țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele. Printre boturile bocancilor, saci prăfoși de cartofi. Un obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă, ridată. O privesc și mă privește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist ! Aparență burgheză, etanșeizată. Urechile lungi se ridicaseră, primind cuvintele fără uimire. Lumina se schimbase, abdomenul deveni în întregime albicios, pierzând dungile, copitele elegante se înveliseră într-un lac cafeniu. Bucuria acestor zile și acestei nopți te-a ales martor ! Mâine avem o zi grea ! N-ai înțelege decât dacă m-ai însoți acolo, să-ți arăt cu degetul, cine e ăsta, cine e asta, și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire, uitarea merita prelungită oricât. Se scutură, într-un târziu : mantia căzu, eliberând pletele, umerii, retrăgându-se de pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
două cabine ale lifturilor. La primul etaj, despărțiți în cele două culoare, la stânga, la dreapta, la palierul următor se pierde un nou grup, apoi etajul trei, la dreapta, la stânga, liftul a pornit mai departe, doi pași înainte, pupitrul Șefului, biroul învelit cu sugativă verde, în fața planșetei, da, aici, măsuța veche, răbdătoare, cu două rânduri de sertare și înțeleaptă stinghie dedesubt, pentru picioare. În sfârșit, scaunul : locul în fagure, zădărnicia și bravura. Apare colegul Lucian. A semnat condica de pe masa Șefului, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scaun, se strecoară afară din sală, să ajungă la timp la librărie, să apuce un exemplar din cartea praghezului. Precis că o să fie coadă lungă și exemplare puține. Revine în sală după mai bine de o oră. Ține sub braț, învelit în hârtie cafenie, prețiosul trofeu. Se reașază, vinovat, la birou, trage cu prudență volumul din sertar. Praga, domnul K, un obiect rușinos, exploziv. Îl răsfoiește. L-ar arăta și lui Lucian, dar e inabordabil, apărat de teancuri de calcule și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea rapace, mobilă, pe care știe s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat de transpirație, privirea calmă, clară. Ochii nu clipesc decât la mari intervale. Și-a dezbrăcat haina, adevărat dezmăț : umerii înguști și osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura până la gât, până la creier. Cadranul de pe mâna stângă : aproape ora unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura cheii : — Poți intra. Intră, dacă vrei. Doamna pătrunde, demnă, sobru îmbrăcată pentru asemenea dimineață ! Pieptănată cu atenție
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune, Magistrală Expunere, Înfăptuire neabătută“... Dimineață după-amiază, venise repede altă dimineață după-amiază de miercuri. Ziarul, în același loc : „întregul popor... realizări fără precedent... unitate de nezdruncinat... omul nou... disciplina, întărirea disciplinei... omul nou“... Aer ars, învelind furnicarul, rostogolindu-l... asediul verii abrazive, amare și ațâțătoare. Miercurea mijlocie, destinată muncii modeste metodice mutuale, minut cu minut, grad lângă grad așa se și întâmpla : se calcula, se scria, se desena, se corecta, se ștergea, se verifica, se confrunta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai adaugi nimic. Nu pot face anumite lucruri ! Ca prieteni și colegi, așa, să rămânem, nu cred că e cazul să... Era lipită de umerii arlechinului. Dinții albi, ascuțiți, flămânzi, privirea umedă, trupul juvenil, chipul îngustat, de mumie. Clovnul se înveli în armura fluidă, aerul ardea, trebuia un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un junghi. Dar gândul se stinse ca și cum n-ar fi putut rezista bucuriei de viață ce îi clocotea în inimă. Din odaia aceasta o ușă dublă dădea în cerdacul din față, înconjurat de grădinița cu flori. Acolo, într-un jilț învelit cu o scoarță veche, Bologa se tolăni tihnit, ca un burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și se uita cu mare curiozitate împrejur, ca și cum niciodată n-ar mai fi umblat pe aici, deși odaia era ca și ieri, doar că birourile fuseseră adunate în fund spre a face loc mai larg înaintea unei singure mese lungi, învelită cu postav verde și împărțită în două, la mijloc, de o cruce albă de metal!... Apostol examină pe toți ofițerii care ședeau la masa lungă, țepeni, drepți, solemni și aproape speriați. Se bucură văzând că președintele juriului e colonelul de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ochii de masa celor trei cheflii, Își concentrează toată atenția asupra lui Gicu. Conașule, mânca-ți-aș bucuria lu’ matale din priviri, hai de ia un bochet pentru cocoană, ca să ți cadă la așternut diseară. Hai, că ți-i Învelesc cu artă și precizie, În ceolofan, ca să nu te Înțepi la degete, că văd că ești intelectual, nu dai cu sapa, scrii de-alea neînțelese pentru mine. Hai, conașule, că ești fercheș și cu portofelul doldora, fă-i safteaua lu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
au zis ăia ai lu’ Voiculescu, de la antena a treia și mare minune de nu și or face și antena a patra, ca să se uite la ea morții din morminte, după ce va sta țara pe năsălie... Cu lumânarea pe piept, Învelită În tricolor și cu Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte În interpretarea excepțională a lui Vali Vijelie... Privirea lui Sandu Șpriț varsă melancolie pe față de masă, iar vânticelul tomnatec suflă scrumul din scrumierele În care stau chiștoacele la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]