2,808 matches
-
la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la adăpostul echipamentului, am început să mă simt și eu ca băieții aceia
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la adăpostul echipamentului, am început să mă simt și eu ca băieții aceia de ultimă generație, de prin
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
constatînd cu încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă, la cămașă, la pantaloni... aproape totul în afară de adidași sau ghete. “Acum chiar ne asortăm”, îmi spuneam fără să mă intereseze totuși prea mult aceste amănunte. Cel mai mult mă preocupa sosirea mașinii, moment de care îmi era teamă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înțelegere, și priveam depărtările înverzite, praful șoselei și secundele orei care treceau lent pe lîngă noi... ca și cum nu așteptam nimic altceva decît acel moment și libertatea verii... Ea își ținea haina pe braț, eu stăteam cu coatele pe genunchi și șapca pe ceafă, cerul deasupra era senin și lumina soarelui se răspîndea pretutindeni. Un tren a trecut prin apropiere, șuierînd... Ce-ar fi să mergem așa, într-o zi, cu trenul ăsta, pînă la capăt? am întrebat-o eu într-o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o mînă și un picior, toate rupte și greu de pus la loc. Șișu avea o mulțime de dușmani, care erau de aceeași teapă cu el și cercul bănuiților era destul de mare. Polițistul cel bătrîn a mirosit ceva, a tras șapca peste ochi și a continuat cu sîrg ancheta. Cu Satana aceea care l-a scos pe Șișu basma curată a fost puțin mai greu. Zilnic Liana plătea acatiste, se ruga cu ochii în lacrimi la sfînta icoană și o implora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de marinar, cu barbă, cu pipă și ochelari. Romeo și Julieta - Întîlnirile lor scurte, conspirative, vreme de douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
muncitori. Mă fac că vreau să cumpăr ceva. Întreb Într-o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni. Întorc capul. Un cîine vine să se gudure la picioarele mele. Îl mîngîi, Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spre valuri. Ian stătea la umbra cabinei, tolănit și adormit. Dacă ura tot restul, cel puțin îi plăcea vremea. Fidorous ședea în scaunul de pescar la pupa navei, undița și firul puternice, industriale, venind încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese peste ochi, prefăcându-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un ghemotoc de aproape-mine cu un cârlig mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în felul acesta de aproximativ patru ore. Scout coborî de pe puntea superioară ca să verifice laptopul lui Nimeni. Mai făcuse deja asta de două ori. — Nu putem aștepta așa la infinit, să știi. — Așteptăm atât cât e nevoie, zise Fidorous de sub șapcă. — Dar dacă Ward observă conexiunea, o să rămânem definitiv în derivă. Fidorous nu răspunse. Scout se întoarse cu spatele, își trecu degetele prin păr și se răsuci din nou cu fața. — Doctore. — Ce vrei să fac eu în privința asta? Scout se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și se răsuci din nou cu fața. — Doctore. — Ce vrei să fac eu în privința asta? Scout se holbă la el. — Nu știu. Să mai lăsăm hârtii? Să mergem mai repede? Tu ești expertul, spune-mi tu. Fidorous își săltă cozorocul șepcii cu degetul mare și se răsuci în scaun. — Dacă mai aruncăm nadă în apă, o s-o ia mareea și, în câteva ore, o să acopere jumătate din mare. Dacă mergem mai repede, riscăm să întrerupem dâra. Trebuie să dai dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dacă mai aruncăm nadă în apă, o s-o ia mareea și, în câteva ore, o să acopere jumătate din mare. Dacă mergem mai repede, riscăm să întrerupem dâra. Trebuie să dai dovadă de răbdare, Dorothy. Se răsuci înapoi și-și trase șapca peste față. Aerul se retrase așa cum face înainte să lovească fulgerul. — Să am răbdare? Ce mama dracului s-a întâmplat cu asta-i o treabă serioasă, Scout? Nu avem decât o șansă și timpul nu e de partea noastră. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mă întorc surprins. Unul dintre butoaiele cu cărți de telefon și aparate de apelare rapidă sări, zbură peste punte, se răsturnă peste bord și goni în patinaj peste ocean, după ludovicianul în retragere. — L-am nimerit! Fidorous își scoase șapca de pe cap și-o aruncă pe punte. — Ai văzut? Ți-am legat rechinul de-un butoi. Rumen la față și plin de adrenalină, bătrânul flutură harponul spre mine ca dovadă. — Tekisui și Susumu. E ca-n vechile povești, Eric, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suprafață și atunci noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de păr grizonant. — A atacat barca și tu stăteai aproape de margine, atâta tot. Am încuviințat, uitându-mă la mare. — Și ești absolut sigur că mașinăria aia de mâncat mare și proastă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aflăm În continuare. apocalipsa mașinilor Dați-mi, vă rog, un pahar cu apă. Lăsați-mă să-mi trag sufletul . Da, eram acolo când a Început sfârșitul lumii. Am văzut totul. Primul pe care l-au mătrășit a fost băiatul cu șapcă albastră care spăla parbrize. Mă aflam la semafor. Țin minte că lumina roșie s-a aprins Înainte să pot trece, pentru că, Înaintea mea, femeia din Volkswagenul alb blocase motorul. Am frânat, urmărind cum partea din dreapta a siluetei, mâna, umărul, obrazul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
imediat ce automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat se și cocoța pe tron. Atunci, băiatul cu șapca albastră a apărut de niciunde, alunecând printre mașini cu obișnuința unui om aflat pe Întuneric În propria casă, care nu are nevoie să vadă mobila pentru a-și găsi drumul. Ciudat, nu-l mai observasem până atunci. Acționa ca un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
accident sau așa ceva. Cică un băiat... — Vezi? am strigat către Gioconda, În timp ce mă străduiam să deschid capota. — Eu? Tu ești cel care are vedenii. Nu sunt singurul, i-am spus, arătându-i-o pe fată. Unde-a dispărut băiatul cu șapcă albastră? — De unde-a apărut. Poate că și-a mutat afacerile la altă mașină. — Lăsându-și uneltele aici? i-am spus, indicându-i cu bărbia T-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Gioconda, arătându-mă. — Ce? Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor, am fost cea mai mare parte din viață un om cu o sănătate desăvârșită, aș spune o sănătate de fier, dacă fierul n-ar avea și el slăbiciunile lui, enumerând aici rugina sau plasarea În tabelul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați problema și Sfatul popular vă acordă sprijinul lui. Comuna noastră, pot zice
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Costică Fărocoastă care mereu făcea teren. Numai în acest fel modest și fără strălucire mi-am adus contribuția la transformarea socialistă a agriculturii. Curînd, la Dobrina, munca pentru colectivizare fu întărită cu noi activiști. Înalt, gras, cu ochelari și șapcă scămoasă, șeful celor trimiși de la raion se numea tovarășul Șoptelea. Dînsul nu pierdea, precum grecul, vremea cu argumente. Studia dosare. Cineva bătuse un paznic; altul luptase pe frontul de est; cutare a furat un sac; unul își tăiase porcul contractat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale, ceea ce va pricinui la recoltă. Trebuie să se aibe în vedere
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce visează, la ce se gândeau În clipa când i-am abordat. Găseam destui gata să se dezvăluie, foloseam și din seturile de Întrebări ale lui Max Frisch, adunam câte trei-patru pe un bilețel, puneam mai multe bilețele Într-o șapcă și Îi rugam pe oameni să citească cu voce tare Întrebările, să răspundă. Uneori ieșea bine. - Am dat și de Pârvu, o dată, pe stradă, nu știu ce m-a apucat să-i pun Întrebările. Boul! A vrut să ne legitimeze. Cristina știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri, purtînd o șapcă, o scurtă de piele și un pulover gros de lînă neagră - se Întoarse - și, făcînd un semn disprețuitor cu capul spre băiat, fără a-l privi, Începu să le vorbească celor din jur pe un ton ironic și batjocoritor: — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]