2,533 matches
-
aici, într-un același aranjament pe care ele l-au avut în linia germinală. Într-o versiune simplificată, figura 3.6 redă procesul de rearanjare de segmente genice finalizat cu producerea unei gene funcționale în dirijarea sintezei catenelor ușoare la șoarece. În cadrul reacției de unire (combinare, rearanjare) de segmente genice imunoglobulinice, sectorul din ADN dintre regiunea V K și regiunea JK este pierdut (excizie sau deleție) dar, depinzând de orientarea relativă a segmentelor VK și JK, din linia germinală, precum și de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Pattern-ul de asamblare a segmentelor genice imunoglobulinice finalizată cu geneza unei gene funcționale în dirijarea sintezei unei catene imunoglobulinice de tip Lλ este similar aceluia funcțional în edificarea genei active în dirijarea sintezei catenei imunoglobulinice de tip LK. La șoarece s-au identificat doar două segmente genice Vλ și patru segmente genice Cλ, fiecare asociat cu un segment genic Jλ. Din această cauză, se produc mai puține tipuri de catene Lλ, comparativ cu numărul acelora de tip LK. Analiza organizării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
exoni și introni. Fiecare exon codifică pentru un anumit domeniu structural al catenei imunoglobulinice (Honjo și colab., 1989; Kawamura și colab., 1990). Locusul genic pentru catenele H ale imunoglobulinelor umane cuprinde secțiuni discrete, prezentând similitudini de organizare cu acelea de la șoarece, cu unele diferențe de număr și de secvență. Componenta 3’ a clusterului VH este separată prin numai 20 kb de primul segment D. Segmentele D sunt distribuite pe un sector lung de aproximativ 50 kb, după care urmează clusterul segmentelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
umani. Există până la 20 de segmente genice pentru diversificare (D), fiecare codificând între 5 și 15 aminoacizi. Numărul de segmente genice VH este de ordinul câtorva sute, fiecare asemenea segment având la terminalul 5’ o secvență lider, desemnată LeH. La șoarece, s-a estimat a fi un număr de aproximativ 500 segmente genice VH, 10-20 segmente genice D, patru segmente genice JH, urmate de o secvență spațiatoare, după care urmează 10 segmente genice CH. S-a stabilit ordinea segmentelor genice din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de 12 perechi de nucleotide în cooperare cu un spațiator de 23 perechi de nucleotide, evitându-se utilizarea a doi spațiatori de 12 perechi de nucleotide sau a doi spațiatori de 23 perechi de nucleotide, care ar fi neproductivă. La șoarece, în organizarea informației ereditare pentru imunoglobuline între segmentele genice pentru regiunea constantă se interpun și secvențe S (fig. 3.11). Simbolul S derivă de la cuvântul „switch” (comutare în limba engleză) și înseamnă regiune de comutare. Rearanjamentul de segmente genice, prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mecanismelor GOD probabil că a fost precedată de evoluția mecanismelor de discriminare self-nonself, dar odată cu inserția lor în desfășurarea funcției imunitare, acestora li s-a conferit vigoare,Figura 3.13. Nucleu polimorfic al unei celule din măduva roșie hematopoietică, de la șoarece (Mus musculus domesticus). Morfologia stranie a acestuia ar putea fi interpretată în termenii realizării a două endocicluri neurmate de diviziune celulară, precum și a realizării în condiție de hiperploidie a unor rearanjamente cromozomale traduse prin existența punților cromatice care unesc genomurile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
linia germinală. Secvențele lor ar trebui să identifice repertoriul complet disponibil al organismului. Orice genă exprimată a cărei secvență este diferită de secvența din segmentele genice ale liniei germinale trebuie că a suferit mutație somatică. Analiza mai multor mieloame de la șoarece, producătoare de catene λ1, a evidențiat faptul că multe catene prezintă secvența de aminoacizi codificată de un singur segment genic din linia germinală. Dar, alte catene au secvențe noi de aminoacizi, care trebuie să fi fost generate prin mutații ulterioare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de rearanjare de segmente genice pentru imunoglobuline: recombinarea VDJ, hipermutația somatică, conversia genică și mecanismul de comutare (macaz) a clasei. Recombinarea VDJ și comutarea clasei sunt mecanisme larg răspândite la vertebratele superioare. Hipermutația somatică reprezintă un mecanism major și la șoarece, pe când conversia genică reprezintă un mecanism major la iepure și la găină. Există și date potrivit cărora hipermutația somatică, conversia genică și mecanismul de comutare a clasei (macaz) pot fi operative la una și aceeași specie. În edificarea genelor funcționale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ce variază de la câteva kilobaze, la câteva sute de kilobaze, fără efect evident asupra frecvenței de rearanjare. În unele cazuri, situsurile proximale sunt în mod preferențial utilizate pentru unire. De exemplu, la iepure și în timpul dezvoltării fetale la om și șoarece, unirea VH la DJH utilizează segmentul VH cel mai apropiat regiunii D. Secvențele codificatoare și secvențele semnal sunt prelucrate în mod foarte diferit, în mecanismul de asociere. Joncțiunile semnal sunt de obicei fuziuni precise de secvențe heptamerice; pierderea de nucleotide
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
V(D)J. 5.2. ACTIVAREA REARANJAMENTULUI V(D)J DE CĂTRE PRODUȘII GENELOR RAG1 ȘI RAG2 Cercetările efectuate de Oettinger, Schatz, Gorka și Baltimore (1989, 1990) au permis identificarea genelor RAG1 și RAG2, prin transfecția unei linii celulare fibroblastice de șoarece, care conținea un substrat de rearanjare integrat cu ADN genomic. Autorii au identificat, cu frecvență mică, celule în care substratul genic a suferit procesul rearanjării. Locusul unic, responsabil pentru activarea rearanjării, conține ambele gene RAG1 și RAG2 și, pentru activitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Autorii au identificat, cu frecvență mică, celule în care substratul genic a suferit procesul rearanjării. Locusul unic, responsabil pentru activarea rearanjării, conține ambele gene RAG1 și RAG2 și, pentru activitatea combinatorie este necesară expresia ambelor gene. La toate speciile studiate - șoarece, om, găină și broasca Xenopus - genele RAG1 și RAG2 formează o unitate genetică remarcabilă. Genele RAG sunt învecinate, strâns lincate, transcrise convergent, cu ambele regiuni codificatoare, iar regiunile netraduse de la capătul 3’sunt lipsite de introni. La șoarece, segmentul ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
speciile studiate - șoarece, om, găină și broasca Xenopus - genele RAG1 și RAG2 formează o unitate genetică remarcabilă. Genele RAG sunt învecinate, strâns lincate, transcrise convergent, cu ambele regiuni codificatoare, iar regiunile netraduse de la capătul 3’sunt lipsite de introni. La șoarece, segmentul ADN care conține întreaga informație codificatoare are 18 kb lungime. Între speciile de animale atât de îndepărtate filogenetic(șoarecele și găina), secvența de aminoacizi a proteinei RAG1 prezintă o identitate de 75%, iar cea de la RAG2, de 70%. Nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
învecinate, strâns lincate, transcrise convergent, cu ambele regiuni codificatoare, iar regiunile netraduse de la capătul 3’sunt lipsite de introni. La șoarece, segmentul ADN care conține întreaga informație codificatoare are 18 kb lungime. Între speciile de animale atât de îndepărtate filogenetic(șoarecele și găina), secvența de aminoacizi a proteinei RAG1 prezintă o identitate de 75%, iar cea de la RAG2, de 70%. Nu există omologie între RAG1 și RAG2. După secvența de ADN, s-a dedus că proteina RAG1 are o greutate molară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de la RAG2, de 70%. Nu există omologie între RAG1 și RAG2. După secvența de ADN, s-a dedus că proteina RAG1 are o greutate molară de 119 000, iar RAG2, de 59 000 Daltoni. Locusul RAG a fost cartat la șoarece în cromozomul 2, iar la om în 11p13, foarte aproape, dar distinct, de locusul inductor al tumorii Wilms (Oetinger și colab., 1992). Delețiile în locusul genic ce se extinde prin RAG permit identificarea indivizilor hemizigoți pentru RAG, indivizii umani având
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
locusul inductor al tumorii Wilms (Oetinger și colab., 1992). Delețiile în locusul genic ce se extinde prin RAG permit identificarea indivizilor hemizigoți pentru RAG, indivizii umani având reactivitate imunitară normală. Sinteza genelor RAG1 și ARNm RAG2 în fibroblastele 3T3 de șoarece, sau în alte linii celulare inactive pentru rearanjările genice, conduce la rearanjarea V(D)J a substratelor test, la nivele care se apropie de cele care au loc în liniile celulare pre-B. Transfecția selectivă numai a genei RAG1 sau doar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Există însă alte dovezi care sprijină afirmația că RAG1 și RAG 2 pot participa direct la reacția de rearanjare V(D)J, mai curând decât ca factori reglatori. RAG1, nu însă și RAG2, este exprimată în sistemul nervos central la șoarece, ARNm pentru RAG1 fiind distribuit, mai mult sau mai puțin uniform, în toți neuronii, fiind însă mai evident în hipocampus și cerebel. Astfel, se deduce că și în creier ar putea să existe un anumit tip de rearanjare genică programată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
iar liniiile celulare limfoide scid conțin adeseori rearanjări cromozomale ample. Mutația afectează în primul rând joncțiunile segmentelor codificatoare V(D)J. Factorul scid nu este specific doar celulelor limfoide, afirmația bazându-se pe constatarea că liniile celulare fibroblastice derivate de la șoarecele scid sunt cu mult mai sensibile la razele X, față de tipul normal. La nivel molecular, celulele scid sunt defective în repararea rupturilor dublu-catenare ale ADN. Factorul scid este deci asociat unei funcții celulare generale de reparare, care a fost recrutată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Celulele care prezintă mutații ale genelor RAG sunt complet inactive în rearanjareaa V(D)J, pe când celulele mutante ale genei scid inițiază rearanjarea genică, dar procesul este blocat într-o etapă ulterioară. Mutația scid este cartată în cromozomul 16, la șoarece, fiind, în consecință, distinctă de locusul genic RAG. Acest fapt este dovedit și de constatarea că fibroblastele transfectate cu RAG1 și RAG2 constituie modele de rearanjare tipice pentru celulele scid. Produșii genelor RAG1, RAG2 și scid sunt singurii factori identificați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celui de la vertebrate și nici vreo aliniere exonică la nivel V(D)J, nu se cunoaște în ce mod funcția genei omoloage RBP-JK s-ar potrivi cu un posibil rol al RBP-JK în rearanjarea V(D)J, de la vertebrate. La șoarece, produsul genei T160 este o proteină cu greutate molară 81 000 Da, care se leagă preferențial, dar nu foarte strâns, la secvențele heptamer. Expresia genei are loc în diferite țesuturi. Secvența de aminoacizi are o omologie accentuată cu a proteinei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
variabil la diferitele specii analizate: patru la om, două la cobai și bovine și aparent una la iepure. Aceasta arată că numărul genelor pentru catena γ a fluctuat rapid, în cursul evoluției. Omologiile secvenței catenelor k, de la om și de la șoarece, sunt mult mai mari decât ale catenelor k și λ, ceea ce denotă separarea timpurie, în cursul evoluției, a celor două tipuri, antedatând divergența speciilor de mamifere (Hobart, 1975). Proporția catenelor k/λ în moleculele de anticorpi de la specia umană este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la aproximativ 2-3 kilobaze, în fața fiecăreia dintre regiunile CH, cu excepția lui Cδ. Aceste secvențe se numesc secvențe S sau secvențe de comutare, simbol derivat de la cuvântul englez switch (a schimba, a face macazul). Secvențele S, aflate în fața regiunilor CH, la șoarece, sunt alcătuite din copii multiple de secvențe repetate în tandem, în general de 40-80 nucleotide lungime, dar de numai 4-6 nucleotide, în cazul regiunii Sµ. Secvențele nucleotidice GAGCTG și TGGG sunt comune tuturor regiunilor S de la șoarece și se admite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
regiunilor CH, la șoarece, sunt alcătuite din copii multiple de secvențe repetate în tandem, în general de 40-80 nucleotide lungime, dar de numai 4-6 nucleotide, în cazul regiunii Sµ. Secvențele nucleotidice GAGCTG și TGGG sunt comune tuturor regiunilor S de la șoarece și se admite că o situație asemănătoare se întâlnește și la om. 7.3. SELECȚIA CLONALĂ După interacțiunea cu antigenul specific, limfocitul B este stimulat să prolifereze și să se diferențieze în plasmacit care secretă imunoglobulina indusă de antigen. Astfel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o varietate mare de factori solubili din sânge, cu roluri specifice în realizarea răspunsului imun. Informația ereditară pentru proteinele CMH este distribuită într-un număr mare de gene dispuse în cromozomul 6, la specia umană, și în cromozomul 17, la șoarece (fig. 8.13). Unele dintre aceste gene codifică pentru antigene de histocompatibilitate sau de transplant, pe când altele codifică pentru diferite alte componente care, la rândul lor, sunt esențiale în inducerea și reglarea răspunsului imun, având rol cheie în asigurarea homeostaziei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
specializate în realizarea răspunsului imun, în special în îndeplinirea funcțiilor limfocitelor T helper. La specia umană, funcțiile CMH clasa II, denumită și HLA-D, sunt îndeplinite de gene distribuite în patru subregiuni desemnate DR, DQ, DZ/DO și DP, pe când la șoarece, funcțiile CMH clasa II sunt definite genetic I-A și I-E (Lewin, 2000). Locusul genic CMH clasa III cuprinde informația genetică pentru proteinele complementului. Acest locus genic s-a numit și regiunea S, simbol derivat de la serum spre a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
structură mozaicată cu exoni și introni, exonii corespunzând domeniilor proteinice ale antigenelor pe care le codifică. În fiecare clasă de gene CMH există multiple gene individuale. Gena pentru β2-microglobulină nu aparține regiunii CMH, ea fiind localizată în cromozomul 2, la șoarece, și în cromozomul 15 (15q21-q22), la om. Produsul polipeptidic al acestei gene este o componentă esențială a antigenelor CMH clasa I. Gena β2-microglobulinei are patru exoni, dintre care primul codifică pentru o secvență semnal, următorii doi exoni codificând restul catenei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]