6,894 matches
-
mapamond. Astfel, tulpina Carr-Zilber s-a dovedit capabilă, după sovieticii G. J. Svet-Moldavsky și, independent, L. A. Zilber și I. N. Kryukova,2 să provoace sarcoame la șoriceii nou născuți. Doi ani mai târziu (1959), K. H. Schmidt-Ruppin comunicau și infectarea șobolanilor nou născuți cu RSV.3 După 1965, a constituit o mare surpriză faptul că virusul Rous nu are un tropism exclusiv pentru gazda sa „inițială“ (la care fusese descoperit în 1911) și nici 1 A. Claude, The Coming age of
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
capătul 5’ al secvenței care codifică proteina NS3 nestructurală ar putea avea activitate oncogenă și poate transforma celulele fibroblaste de șoareci după infecție. Potențialul de transformare a genei core VHC a fost investigat prin utilizarea de fibroblaste embrionare (REF) de șobolan care au fost infectate cu oncogene. Integrarea genei core VHC are ca rezultat exprimarea proteinei virale în complexe REF-stabile. Celulele REF infectate cu VHC și care exprimă genele H-RAS s-au transformat și au prezentat proliferare rapidă, creștere independentă și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
o infecție productivă. Deși EBV este considerat a fi specific uman, au putut fi obținute limfoame maligne la marmotele infectate experimental. Prin heterotransplantare de celule limfoblastoide la animale de laborator nou-născute au fost induse tumori transplantabile în serie la hamsteri, șobolani și șoareci. Cultivarea in vitro a elucidat numeroase necunoscute ale interacțiunii virus- celulă gazdă, mai cu seamă în ce constă și cum se realizează imortalizarea limfocitelor B infectate cu EBV. S-a constatat, astfel, că EBV este un activator policlonal
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care Marghioala se identifică, sălbăticiunea gonind mândră și liberă, spre dezorientarea făpturilor de condiție inferioară, obișnuite cu mocirla din preajmă : El ne urmărește cu ochiul lui de fosfor... O să ne înecăm în lături, căutând să fugim de-aici, ca niște șobolani (III, p. 645). Unele argumente întrebuințate de personajele antice reapar și în versiunea din secolul al XX- lea. Notabilă este, de pildă, interpretarea sacrificiului comis de eroină mai puțin din iubire decât din dorința de a-și părăsi barbarul ținut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
centru de recrutare, cînd un ofițer încearcă să-i înroleze; fură de la un cetățean bogat, pe nume Billy Bob, o trăsură și acesta face un atac de cord cînd îi vede îndepărtîndu-se în vehiculul său; și se delectează punînd viermi, șobolani și alte animale în mîncarea pe care o oferă unor clienți albi care îi plictisesc. Le place, de asemenea, să arunce gunoi în curtea "prietenului" lor, Stewart, ai cărui părinți bogați îl cocoloșesc pe fiul lor și pe tovarășii lui
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un sanatoriu dotat cu tehnica medicala de ultima ora. Buna credință nu mi-a fost de ajuns... Încă de la intrare am simțit miros de putregai, de societate bolnavă, totul suferind de boala înapoierii, de boala nepăsării..., în curte miros de șobolani... Medici vârstnici cu mentalități învechite; bolnavi de toate vârstele, mai mult sau mai puțin grav; femei și bărbați cărora li se intersectează drumurile și destinele, trecând anonimi și nepăsători unii pe lângă ceilalți, prin cotloanele abia luminate ale așa-zisului spital
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ai mașină personală ori nu ai banii necesari pentru un taxi, un drum lung șerpuit prin câmp, printre lanuri de porumb ori de rapiță, de floareasoarelui ori printre loturi interminabile de pășune. Ajungi, până aici..., să constați legătura dintre oameni, șobolani și câini boala. Trăim în secolul XXI, în România, în acest sud blestemat și barbar, în acest primitivism al capitalismului...balcanic. Locația o fostă unitate militară, un perimetru ferit de privirile multora. Întreaga curte are în jur de 6000 de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
din urmă sunt ieșite din uz, după felul cum arată. Undeva spre poartă se găsește centrala telefonică. Clădirea veche găzduiește birouri, saloane, magazii, garderoba, bucătăria, diverse alte încăperi cu destinații diferite. Mizeria e la ea acasă, din auzite știu că șobolanii umblă nestingheriți, câinii eu i-am văzut, merg salivând pe culoare până aproape de sala de mese. Tacâmurile sunt vechi și uzate. Unele bucătărese sunt mai mult decât neprietenoase cu suferinzii. Aceștia mai greșesc uneori, având un comportament dezechilibrat. Dar poate
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de toată lauda! Am auzit într-o zi la postul local de radio, recepționat în zonă, că în urmă cu vreo două luni de zile, Garda de Mediu a fost foarte aproape de a închide această unitate spitalicească. De unde știu de șobolani? Vorbesc unele angajate care lucrează în sanatoriu. Vorbesc și unii pacienți cu vechime. De multe ori se simte în aer mirosul rozătoarelor. Câinii sunt peste tot și dacă nu ești atent e posibil să calci pe ei sau în excrementele
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Borca, 29 oct. 1981 Bună, dragule! Îți scriu tîrziu, după multe zile cu nervii praf, în ultimul timp din motive pe care nu le-aș fi bănuit niciodată. Și asta pentru că eu nu suport să cred că loialitatea e pentru șobolani! Unii cred că e altfel! Deh! Numai că cei care cred greșit oricum nu vor fi luați niciodată în seamă. Testimoniile lor afirmă cel mult neputință, ca să nu zic impostură! După ce d-nii Bălăiță și D.R. Popescu mi-au confirmat telefonic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
considera că ideea generală de cauzalitate este un adevăr necesar" * * * eu cu capul pe masă între borcanele pline cu fierea-pămîntului ghințură crini gentiana kochiana furtunile au înlocuit sîngele (altă memorie va continua tot ce scriu) creierectomia tratatului de estetică logomahia șobolanilor în jurul cuvîntului glorie eu cu capul pe masă. punct. ham! ham! buldogul vecinei ham! ham! buldogul domnului critic și alții ne-au acuzat de prezumție și alții au spus că d-zeu e implicat în examenele mele pierdute o, quelle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fără făină. Boierii făceau aceste lucruri, în speranța, că vor scăpa de unele slugi, ce le păreau "nepotrivite" pentru ei. Se mai spunea că, uneori, morarii obosiți după ore întregi de măcinat, adormeau lângă coșurile cu făină. În toiul nopții, șobolanii, atrași de mirosul făinii proaspete, veneau și-și potoleau poftele. Dorind însă și ceva "carne", nu se sfiiau să le roadă morarilor urechile. Unuia, cică i-a ros și vârful nasului. Sătenii îi cunoșteau pe morari, după semnele ce le
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fața zeilor imperturbabili, senini și înconjurați de lumină, te simți ceea ce ești: o picătură în „oceanul” vieții. De la magazinul din incinta curții templului ne-am cumpărat figurine cu animalele din zodiacul chinezesc, din jad, corespondente zodiei fiecăruia dintre noi: doi șobolani, un tigru, un cocoș, un câine, un mistreț și un bivol. Fotografiile făcute reflectă îmbinarea armonioasă dintre blocurile înalte (cu forme ce țin de s.f.) și parcul de lângă debarcader, cu trandafiri în toate culorile: albi, galbeni și roșii în nuanțe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
-vă aici, domniță. Stați până vin eu să vă caut. Mă duc să găsesc o căruță cu care să putem ieși. Nu vă mișcați din loc, orice s-ar Întâmpla, până ce nu vin eu. Adelheid se cutremură. Prin paie foiau șobolani și duhoa rea era de nesuportat. Dar știa că nu are de ales, astfel că se ascunse În paie, cu ochii Închiși și ținându-și răsu flarea. Timpul cât rămase acolo, În așteptarea cioplitorului În piatră, i se păru o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fortăreață. Poate că-i Înfundat după atâția ani. Dar, dacă drumul e liber, nu intrați până nu-mi dați și mie de veste. Un om să vină În grabă și să-mi spună, iar ceilalți să stea la pândă până ce șobolanii vor Încerca să iasă din gaura lor. Atunci am să hotărăsc ce-i de făcut. Poate că vom putea pătrunde noi prin tunel, ca să ajungem sus În cetate! Cu toată Împotrivirea tatălui său și a ducelui, căruia starea lui de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
supărat fără discernământ, fără alegere, așa, ca văcarul pe sat, și i-ai omorât pe toți, pe toți, pe toți, exceptând o singură familie a lui NOE -, formată din vreo șase persoane. Atât. I-ai înecat, așa, ca pe niște șobolani scârboși! Fără pic de milă sau remușcare! Fără popă, fără cruce, fără lumânări, fără agheasmă... Mame cu prunci la sân, fete, băieței, tineri, tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, toți, de-a valma, pluteau, cu burțile umflate în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În 1848 13.000 suflete. În 1849 avea 100.000. La 1852 326.000 din care 204.000 americani, 30.000 germani, 28.000 francezi, 20.000 spanioli, 17.000 chinezi, 20.000 indieni și 2.000 negrii. Cosmopolitan club! Șobolanii invadaseră orașul și nu era picior de pisică. Un negru s-a Îmbogățit aducând de la Los Angeles pisici, pe cale le vindea cu 50-100 dolari bucata. Jocurile de noroc Îmbogățeau și nenoroceau În fiecare noapte. Un avocat francez fără clientelă s-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
soldaților străini. Pereții erau crăpați, plini de igrasie, ninsese probabil direct în camere. Păianjeni, urechelnițe și tot felul de gândaci de toate mărimile și formele erau acum chiriașii lor. Iar din găurile pereților îi priveau curioși și puțin speriați câțiva șobolani. În camera lor, la fel, copiii n-au mai găsit nimic. Pe pere- tele pe care nu demult fusese o ușă nu mai era nici măsură- toarea făcută de tatăl lor cu creionul, la fiecare onomastică, să vadă cât au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și tu în butoi și să fermentezi deopotrivă. Și să stai. Luni întregi să stai, până ești matur și pregătit. Și-apoi ani întregi poate, într-o pivniță fără lumină, în care se intră rar, și să auzi doar sunetul șobolanilor noaptea, care caută resturi de pâine și porumb. Reînviat, când ai uitat deja ce e viața, și imediat, dintr-o sticlă, când nici nu te aștepți, să fii turnat în pahar, perfect, nici prea mult, nici prea puțin. Și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în Montmartre, nici în Montparnasse, ci dincolo de ele. Să simtă fumul saloanelor, gustul mâncărurilor, să audă zumzetul publicului parizian, forfota capitalei culturale a lumii, să bea din vinurile și din apa lor, să rătăcească nop- țile sub razele lunii, alături de șobolani, să caute primele estrade pe care se făcuse istorie, să stea de vorbă cu artiștii locului, să-i înțeleagă și să le descopere viziunile, să atingă celebrele monumente și să colinde expozițiile, să intre în Paris ca într-o femeie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe ficatul său. De multe ori nici nu mai ajungea acasă, cădea în cine știe ce șanț de pe cine știe ce alee lăturalnică de mahala, și acolo rămânea până dimineața, când fie niște copii găseau să se distreze copios trăgându-l de haine, fie șobolanii îl deranjau, încercând să-l muște de degete sau urechi. Și nici măcar atunci nu pornea spre casă. Era o epavă, ajunsese de nerecunoscut, având o barbă murdară și îmbâcsită de băutură și tutun ieftin, slăbit de forță, târându-se mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unde nu se formaseră cratere pe străzi. Câte o haită de câini vagabonzi apărea de te miri unde, în gură cu câteva oase umane, care mai aveau lipite de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ajutat Elvira, altfel nu știu cum o scotea la capăt. Nu e bine nici măcar să-i pronunți numele acum, să nu faci greșeala asta... În ultimul timp a înregistrat numai balade anticomuniste. Îl căutau s ă-l execute, se ascundea ca un șobolan de ei. Și acum au început să distrugă tot ce a existat vreodată despre el, tot. Îl scot din istorie nemernicii, nu mai găsești un disc, nu mai găsești un afiș, la radio se șterg înregistrările, numai dacă amintești de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
umiliți, mințile luând-o razna de atâta durere și chin, oameni odată sănătoși care nici nu mai știau cine sunt, din cauza loviturilor zilnice primite în cap, violuri, boli care te urmăreau toată viața, odată cu întuneri- cul permanent și nenorociții de șobolani care te zgâriau și îți mușcau picioarele și mâinile, că nici nu puteai să dormi. — Da, pe Rada au arestat-o, încă de pe front, când era cu trupele artistice. — De ce ? — Au închis-o pentru că a recitat „Tatăl nostru“ !... Dumnezeu știe ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înfrângerea Reichului hitlerist și divizarea țării în patru zone de ocupație: sovietică, americană, engleză și franceză. Înaintarea Armatei Roșii prin partea estică a orașului a pulverizat vechiul centru istoric și Potsdamer Platz, lăsând în urmă dărâmături și o armată de șobolani. Vocea calmă, cu inflexiuni romantice și androgine, a lui Martin pare să însoțească un film documentar pe care ni-l rulăm prin fața ochilor, aglutinând tot ce știuserăm și auziserăm până atunci despre istoria contemporană a Germaniei. Mie, de exemplu, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]