97,255 matches
-
latura irațională a fenomenului, ci sacrul în totalitate, așa cum se exprimă el în timp, spațiu și existența umană, ca opus al profanului. Dacă în prim-plan apare această opoziție, în plan secund tema cărții devine divorțul produs între religie și știință, lui homo religiosus opunându-i-se omul areligios al timpurilor moderne. Rezultă de aici două moduri de a fi în lume, două concepții antagonice despre timp, spațiu și Univers. Deși descifrează în manifestările omului modern areligios forme degradate, subconștiente, de
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
asupra modului în care satul tradițional românesc își reprezintă cadre fundamentale ale vieții și gândirii - spațiul, timpul și cauzalitatea. Cititorul va regăsi opoziția dintre imaginea sacralizată a lumii, din mentalitatea populară românească, și gândirea românului modern, influențată, spune Bernea, de științele pozitiviste. Dacă analiza spațiului și timpului sacru urmărea, la Eliade, descifrarea unor mecanisme de gândire, specifice omului religios, la Bernea acest obiectiv cade în plan secund, căci trilogia sa încearcă în primul rând să descrie o perspectivă etnic definitorie, specific
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
presa acelor țări). Dar efortul a fost făcut și acum avem toate aceste multe înscrisuri în două volume respectabile, care se și înfățișează frumos grafic. Trebuie să-i fim recunoscători d-lui Niculae Gheran, din a cărui muncă stăruitoare și știință de carte s-a înălțat, impunător, monumentul ce i se cuvenea marelui prozator, probabil unul dintre cei mai mari ai prozei românești de cînd există ea. Și, repet, e extraordinar că această operă există, acum, conservată într-o foarte bună
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
fie și punctul de plecare al celei mai recente cărți a lui George Steiner, Grammars of Creation, pusă în slujba unei misiuni dificile la momentul actual: aceea de a demonstra că artele și literatura sînt superioare, la scala istoriei civilizației, științei și tehnologiei. Teza lui Steiner nu diferă mult de a formalistului rus, chiar dacă detaliile expunerii sînt distincte. În esență, autorul susține că prin artă avem revelația eternității. Atemporalitatea operelor literare rămîne neafectată de temporalitatea universului uman. Literatura ancorează omul pe
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
și evoluție, în contrast cu inactualitatea unei descoperiri științifice, pe care oricînd o altă descoperire o poate face total inutilă. Nu e firesc să acordăm privilegiile cuvenite Creatorilor, mai presus de Inventatori? (Se-nțelege, scriitorii și artiștii sînt Creatori, iar oamenii de știință Inventatori.) Pledoaria lui Steiner nu are un obiectiv concret. Ea nu e menită să-i alunge din cetate pe ingineri sau programatori, nici să ne convingă a da uitării nume precum Newton sau Einstein. Nu e vorba de o competiție
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
are un obiectiv concret. Ea nu e menită să-i alunge din cetate pe ingineri sau programatori, nici să ne convingă a da uitării nume precum Newton sau Einstein. Nu e vorba de o competiție între artiști și oameni de știință, din care autorul i-ar scoate învingători pe primii. Dar cartea lui e o pledoarie - inevitabil pătimașă - concepută cu intenția de a schimba radical un Zeitgeist, dacă nu un raport de forțe. Steiner e dezamăgit de vîrsta la care a
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
rămăsese cu pălăvrăgeli mărunte. Dar și mai grav este că literatura și arta modernă (ori postmodernă) sînt reflexe ale unei creații decăzute, dacă o putem numi așa. Odată cu secularizarea artei (pentru care Steiner îi găsește responsabili tot pe oamenii de știință, mai precis pe filozofii naturaliști ai secolului XVII), creația estetică își pierde miza ontologică, ruptă fiind astfel de codul cosmogonic. Ne mai putem referi la creație vorbind totodată despre objet trouvé? Dezvrăjirea lumii, cum a numit-o un istoric francez
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
pe filozofii naturaliști ai secolului XVII), creația estetică își pierde miza ontologică, ruptă fiind astfel de codul cosmogonic. Ne mai putem referi la creație vorbind totodată despre objet trouvé? Dezvrăjirea lumii, cum a numit-o un istoric francez, a afectat științele și umanioarele în egală măsură. Cu toate acestea, Steiner deploră situația numai în domeniul artelor și literaturii, pentru că în lumina distincției pe care o propune teologia, ca emblemă a unei lumi încrezătoare în forța abstractă a unui Creator, nu e
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
de a crea un nou univers. Care este semnificația noțiunii de imaginație matematică, sau științifică? E o întrebare complexă, pe care Steiner se resemnează să o lase fără răspuns, deși e limpede că scepticismul său rămîne pînă la capăt nefavorabil științelor. Există un frumos al numerelor, sau al unei demonstrații de algebră? Pe măsură ce ne întoarcem către secolul XVII - epoca marilor și gravelor mutații pe care le deplînge Steiner - e din ce în ce mai greu să disociem un frumos sau un adevăr al artei de
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
al numerelor, sau al unei demonstrații de algebră? Pe măsură ce ne întoarcem către secolul XVII - epoca marilor și gravelor mutații pe care le deplînge Steiner - e din ce în ce mai greu să disociem un frumos sau un adevăr al artei de frumosul și adevărul științelor. Poate că distincția dintre creație și invenție nu e decît un mit al vremurilor recente, la urma urmelor. Dar o carte precum aceasta, scrisă cum e cu fascinanta elocință a lui Steiner, realiniază cele două culturi, cum au fost numite
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
în care sclavia a fost întotdeauna regula, nu își putea imagina un alt mod de viață pentru el și pentru ceilalți. Era un laș și un trădător de sine". Un rău cu deosebire nociv îl reprezintă amnezia întreținută cu bună știință de noua clasă politică, întrucît cel care-și uită sau își reneagă trecutul nu e în stare a construi ceva durabil în prezent, blocîndu-și și viitorul. Amnezia constituie un sindrom al unei alienări obștești, o "sminteală generalizată": " Fiecare fapt esențial
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
simțul implicat, simțul activ, simțul voluntar. Simțul practic, chiar când e vorba despre conceptele atât de subtile (cele mai subtile!) ale sufletului. Autorul nu are pretenția că oferă rezolvări miraculoase (al căror unic efect ar fi reînnoirea predispoziției la pasivitate). Știința în mare parte intuitivă și participativă a lui Cristian Andrei nu intră nici sub incidența soteriei la pachet a acelui "cum să" din titlu. Ea nu-ți pune în mână o cheie franceză de instalare a unor soluții în garanție
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
valorică. Dacă Perimplin are o nuanță să-i spunem romantică, Machinal este tumultos, "furios", frenetic posedat de muzică! Compozițiile, aranjamentele, interpretarea live a micii orchestre îndrumată de compozitorul Gabriel Bassarabescu, acompaniamentul saxofonului lui Marius Gârbea, instrument încărcat de patima și știința actorului, toate acestea sînt un pol de energie benefică și incandescentă, pe care evident Hausvater și-a amplasat montarea, ca pe un pilon. Alegerea Monicăi Davidescu în Helen Jones, protagonista piesei și a mizanscenei a fost inspirată. "Corul" fac totum
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
esteticului, fără de statuarea căruia n-ar fi fost posibilă evoluția modernă a literaturii române. Nu scria el la mijlocul secolului al XIX-lea la, în și azi, totuși, vestitul studiu O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, făcînd distincție dintre știință și artă: "Prin urmare, poezia rătăcită în sfera științei și a politicei rămîne, întîi, neînțeleasă și neinteresantă pentru marea majoritate a oamenilor contimporani și este, al doilea, pierdută în generațiunile următoare chiar pentru cercul restrîns de indivizi, pentru care a
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
evoluția modernă a literaturii române. Nu scria el la mijlocul secolului al XIX-lea la, în și azi, totuși, vestitul studiu O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, făcînd distincție dintre știință și artă: "Prin urmare, poezia rătăcită în sfera științei și a politicei rămîne, întîi, neînțeleasă și neinteresantă pentru marea majoritate a oamenilor contimporani și este, al doilea, pierdută în generațiunile următoare chiar pentru cercul restrîns de indivizi, pentru care a avut un sens și o atracțiune în ziua nașterii
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
fost, aceasta, nu numai un triumf al literelor românești din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, dar o valoare neegalată pe toată durata creației noastre literare. Și, se poate spune fără a greși deloc, pentru întreaga cultură și știință umanistă română, căreia i-a indicat direcția dezvoltării pe criteriul sacrosanct al adevărului. În 1869, în Observări polemice, marele ctitor al adevăratelor valori românești moderne, scria despre junimism și junimiști: Pentru noi, patriotismul nu putea fi identic cu imperfecțiunea și
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
o înmulțire a pericolelor, deja prea multe, în contra cărora avem să ne luptăm și o îndoită provocare de a ne împotrivi în contra lor. Eram, prin urmare, datori a pune acelor domni întrebarea: nu cumva cred că există un naționalism al științei, capabil de a face din eroare adevăr, dacă numai eroarea provine de la un autor român?... Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri ce la alte popoare ar fi obiecte de rîs sau de compătimire să facem o
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
vreme, a atenției asupra perpetuării acestor discrepanțe duce la pericole. Este din nou meritul imens al lui Titu Maiorescu de a fi semnalat pericolul. În studiul său din 1868 În contra direcției de astăzi în cultura română, constata, la început, că științele filologice la noi s-au creat prin trei opere false (Istoria lui Petru Maior, Lexiconul de la Buda din 1825, Tentamen criticum din 1849), toate eronate și falsificatoare. "Direcția falsă o dată croită, prin cele trei opere de la începutul culturii noastre moderne
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
pe calea deschisă și, cu același neadevăr înlăuntru și cu aceeași pretenție în afară, s-au imitat și s-au falsificat toate formele civilizațiunii moderne. Înainte de a avea partid politic, care să simtă trebuința unui organ, și public iubitor de știință, care să aibă nevoie de lectură, noi am fundat jurnale politice și reviste literare și am falsificat și disprețuit jurnalistica. Înainte de a avea învățători sătești, am făcut școli prin sate și înainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii și
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
școalelor, am făcut atenee române și asociațiuni de cultură și am deprețiat spiritul de societăți literare. Înainte de a avea o umbră măcar de activitate științifică originală, am făcut Societatea academică română, cu secțiunea filologică, cu secțiunea istorică-archeologică și cu secțiunea științelor naturale, și am falsificat ideea academiei. Înainte de a avea artiști trebuincioși, am făcut conservatorul de muzică; înainte de a avea un singur pictor de valoare, am făcut școala de belle-arte; înainte de a avea o singură piesă dramatică de merit, am făcut
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
înainte de a avea o singură piesă dramatică de merit, am făcut teatrul național - și am deprețiat și falsificat toate aceste forme de cultură. În aparență, după statistica formelor din afară, românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală. Avem politică și știință, avem jurnale și academii, avem școli și literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituțiune. Dar în realitate toate acestea sunt producțiuni moarte, pretenții fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr și astfel cultura claselor mai înalte
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
viața publică a poporului nostru... Și fiindcă a da înapoi e cu neputință, nouă nu ne rămîne pentru existența noastră națională altă alternativă decît de a cere de la clasele noastre culte atîta conștiință cîtă trebuie să o aibă și atîta știință cîtă o poate avea". Europenizantul Maiorescu a avut în autohtoniștii de atunci și de mai tîrziu, pînă în interbelic și după aceea, un adversar înverșunat. Să adaug că în 1867 marele îndrumător cultural s-a ridicat și împotriva antisemitismului. În
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
și eșecurilor care definesc o vastă operă dramatică și poetică deopotrivă. În intenție, efortul lui Kermode e extrem de ambițios; în rezultat, e extrem de interesant, poate inegal, dar categoric important în contextul studiilor shakespearene. Cu analiza sa, Kermode merge cu bună știință împotriva curentului: dacă în momentul de față Shakespeare e pentru unii domeniu interzis tocmai pentru că e idolatrizat, iar pentru alții de asemenea interzis pentru că reprezintă valoarea în sensul incorect politic, pentru criticul britanic, dramaturgul e fundamentalmente tangibil. Adică viu, receptiv
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
intră părțile componente specifice, alcătuind împreună marea literatura mondială... Astfel, s-ar fi realizat sinteză istorică între Goethe și Tolstoi; între forță germană de producție, tehnica, disciplina ei și forță cercetării rusești, a mesianismului ei convertit în epoca modernă în știință... Tocmai acest lucru îl făcuse, probabil, pe Puțin, să ezite, la întoarcere... Admirația lui pentru germanul serios, corect, muncitor, care nu bea, nu umblă tot timpul după hazaice... Ce fel de rus o mai fi și asta? s-or întrebat
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
care însă nu o poate termina, considerat fiind "un element reacționar" ce se opunea sensului pe care îl căpătase istoria. Mai apoi corector la Ed. Științifică, prin 1955-'56, într-o perioadă de relaxare politică, este reprimit la Facultatea de Științe Juridico-Administrative, la cursurile fără frecvență. Îl reîntîlnim în următorii ani în redacția Fundațiilor Regale și la revista Luceafărul. Publică volumele de versuri Poemii și Navigând, navigând, un volum de nuvele Palatul de toamnă, studii despre Tudor Arghezi și Mateiu Caragiale
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]