3,021 matches
-
mea, pașii au pornit pe urmele chipului de fum și a glasului de bucium...Am să te port pe căile urmate de bunii și străbunii noștri voievozi... Nu vom scrie o nouă istorie, ci vom încerca să ne limpezim cele știute, să ne reamintim cele uitate ori să aflăm cele neștiute...Voi fi gata să-ți sar în ajutor când vei avea mare trebuință. Vom încerca amândoi să ne lămurim cum s-au petrecut faptele în negura timpului. Spunând acestea, Spiritul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dracului și pe tine, mă anunța doamna Averescu. Căutam în gardul viu din curtea școlii, format din niște tufe de salcâm turcesc, câte o nuielușă potrivită, o curățam cu grijă de coajă, ca să aibă aspect, și o așezam la locul știut. Țin minte că doamna Averescu nu bătea, când era cazul, la palmă. Dădea la picioare, peste pulpe. Norocul celor în cauză, fiindcă, pe atunci, nu se prea purtau pantaloni scurți. De acest avantaj nu prea beneficiau târgoveții, care mai veneau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și am fost repartizat la această parohie, credeam că totul va fi bine, trecând peste toate necazurile. Am format coruri bisericești, ba chiar am vrut să mă căsătoresc cu Emilia, ea fiind apropiată de vârsta mea, dar din motive bine știute, e vorba de piciorul meu, m-a refuzat. La dascălul din Cursești-Vale am găsit o fată ce-o credeam potrivită cu mine, ea fiind și obișnuită din familie cu această activitate a mea. Avea și ceva pământ, eu aveam ceva
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu multă plăcere, pregătindu-se de plecare fiecare la casele lor. - Fetelor și ceilalți coriști, să nu uitați de repetiția ce o vom face mâine, la aceeași oră, zise cântărețul de biserică Talmaciu Constantin, fiind convins de respectarea programului bine știut. După plecarea musafirilor, primul care s-a culcat a fost Săndel, care a și adormit imediat.
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
convingă: sunt prea siguri de competența proprie și de eficacitatea rețetelor lor. Au un entuziasm inuman pentru înfrânare, o euforie suspectă a retenției. Se mobilizează cu toții pentru a discredita plăcerea, având, în același timp, aerul că îți oferă bucurii ascunse, știute numai de ei și de adepții lor. Nu țin minte nume. Există și genul atletic, mușchiulos, care recomandă o viață sportivă, și genul famelic, ușor neras, cu o sclipire neliniștitoare în ochi, care pledează pentru crud și fibros. Există și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
altele : cele ale obiceiurilor egiptenilor, grecilor și romanilor, pe care marii autori ai Antichității le făceau deja cunoscute. Spectacolul popoarelor recent descoperite aducea doar o confirmare a acestor mărturii. Toate acestea erau lucruri dacă nu deja văzute, cel puțin deja știute. Închiderea aceasta în sine, comportamentul acesta temător, cecitatea aceasta voită au fost răspunsul unei omeniri care se credea plină și deplină la revelarea bruscă a faptului că ea nu reprezenta decît jumătate din neamul omenesc. Fără îndoială, la Montaigne, venit
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și duși la canal sau în Bărăgan pentru refuzul lor de a duce cerealele la aria comună de unde se luau mai întâi cotele obligatorii. Refuzul țăranului bucovinean de a lucra pământul la grămadă sub forma întovărășirilor sau a gospodăriilor colective, știuta fiind aversiunea acestuia pentru bolșevism sau colhoz, a sfârșit cu trimiterea în pușcării sau chiar împușcarea, cum a fost la 7 august 1949, la Fratautii Noi când trupele de securitate au tras în țăranii care se opuneau colectivizării forțate și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
cele relatate. La întrebarea unuia dintre ei „Ce faci părinte, faci vrăji ?”, părintele Arsenie îi răspunde: „Nu fac vrăji, eu mă rog, și un om care se roagă e un om liber.” Întrebat dacă nu erau urmăriți când se rugau, știut fiind că nu li se dădea voie, Părintele Justin spune că „vizeta avea și ea darurile ei: colțurile, unghiurile moarte. Acolo te retrăgeai și făceai toți psalmii, toate rugăciunile și tot ce știai”. Pentru a-i păcăli pe gardieni, puneau
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Dar este omul un stăpân? Desigur că nu, fiind el Însuși un produs al Naturii, chiar ultimul deocamdată pe scara evoluției; iar În această calitate el nu poate fi decât o unealtă a Naturii, Îndeplinind un rol doar de ea știut. Poate de aici și dorința omului din toate timpurile de a se cunoaște și de a afla menirea, finalitatea ultimă a lui și a lumii; știință, filosofie și religie deci. Dar, revenind la rolul de unealtă, iar nu de stăpân
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înseamnă experiment, a pune o „fărâmitură“ din Natură În fața unor situații noi, la care ea, reacționând, „să-și dea arama pe față“. Dar, vedeți voi, stimați ispitiți, așa nu afli decât ceva, o câtime din ceea ce există și doar un știut. Cercetătorul nu poate crea ceva cu totul nou, el Însuși fiind o „fărâmitură“ a Naturii. Și dispune doar de un limitat și mic laborator. Natura, adică eu, după cum ați băgat de seamă mai Înainte, nu pune Întrebări, ci crează, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
marfa. De atunci lui Andrei Budac, străinii nu i-au mai intrat în voie. La vârsta de 18 ani, fără să ceară acordul sau părerea părinților sau a fraților mai mari, traversează munții trecând granița spre România prin aceeași bine știuta Vamă a Cucului, și nu peste prea multă vreme a sosit în sat svonul că Andrei Budac, s a în rolat în ceata de haiduci a lui Tican de prin pădurile Rucărului de Argeș, că a băgat spaima în bogătași
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ceea ce era frumos în jurul meu. Nu se putea realiza acest lucru dacă nu-mi luam ca aliat mersul pe jos care mi-a fost fidel tot timpul șederii mele. Datorită lui am cunoscut vegetația cu curiozitățile ei de aici, locurile știute doar din legende și din auzite, oamenii despre a căror viață nu aflasem decât din cărți și de prin filme, apa Mării Egee pe care am simțit-o în palme nu numai cu degetul pe hartă, Olimpul pe care l-am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri 27. Nu i-a trebuit mult copilului să treacă pădurea spre Agafton, îndemnat de o curiozitate greu de stăpânit. La început pe drumul cunoscut, mai apoi pe cărări tăinuite, numai de el știute, zăbovind prin zăvoaie și ascultând freamătul codrului, pentru ca să ajungă în cele din urmă să traverseze drumul Sucevei și s-o pornească spre mătușile sale de la Agafton. Schitul acesta singuratic a avut printre maicile sale două dintre surorile Ralucăi: Olimpiada 28
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mult singur, plăcându-i libertatea în cel mai înalt grad. Căuta mai degrabă compania moșnegilor care-i spuneau povești, iar când a întâlnit prima iubire în sat, cu siguranță că se retrăgea cu draga lui în locuri numai de ei știute, feriți de ochii lumii. Învelită cu olane, mai târziu cu tablă, era numai "casa din deal". Locuințele țăranilor de atunci se făceau din vălătuci, din stuf și lut. Prispa toată din lut. Odăile rămâneau joase, mărunte, fără cerdac, de jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a primit în atenansă, bucurându-se, desigur, să arate și poate să-și demonstreze sieși că a ajuns mai bine ca alții, nutrind încă speranța că totul se va îndrepta și că va putea descurca ițele datoriilor, numai de el știute. Lui Mihai, soarta nu-i lasă răgaz și-l încearcă din nou. Pe 11 ianuarie 1866, moare Aron Pumnul. Se sfârșise o legătură spirituală profundă. Ce să mai caute de acum înainte la Cernăuți? Jumătățile de măsură nu i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
p. 87. 46 Ibidem. 47 Ibidem, p. 88. 48 Ibidem. 49 Ibidem. 50 "Revista Moldovei", an IV (1924), nr. 3-4-5, p. 46. 51 Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare..., ed. cit., p. 88. 52 Căp. A.I. Gheoghiu, Lucruri cari trebuesc știute, [în] "Revista Moldovei", an V (1926), nr. 4, p. 27. 53 Idem, O comemorare, [în] "Revista Moldovei", an V (1926), nr. 5-6, p. 1-2. 54 Ibidem, p. 2. 55 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, fond Prefecturii Botoșani, dosar 39/1927, f.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
are senzația unui sat-atmosferă, unui sat-senzorial, cu olfactivități specifice, făcând și nefăcând parte din atmosfera acestei planete. Este și nu este un glob de sticlă, din acelea care se pot vedea în filme și care sugerează amintiri numai de copii știute. E ca un măr-atmosferă, cu gust și cu arome proprii, sat rotund și adânc vegetal, satul-fire cu care poetul se confundă și pe care îl va simți înlăuntru-i până la stingere. Chiar atunci când îl descrie în proză, Eminescu îi surprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-se din unde,/ În adâncu-i se pătrunde 140. Codrul-viață este parte din sufletul poetului. Numai gândul că S-a desprimăvărat pădurea,/ E-o nouă vieață-n orice svon141 îl face să-i tresalte inima de bucurii ascunse, poate numai de el știute. Pentru el și iubita lui, troienirea este supremul poetism, frumusețea și gingășia întroienirii cu petale de flori este de neegalat: Ne-om trezi vro dat din basmul/ Ce ne-a ține-ncremeniți/ Unu-n brațele altuia/ Și în flori întroieniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
generozitatea cu care ne-a absolvit de trecutele erori..." etc. Cum ar veni, elogiile aduse de Călinescu lui Stalin ar justifica acuza de incorectitudine a criticului... față de Eminescu! Dac-ar fi să utilizăm limbajul preopinentului, s-ar cuveni așezată aici știuta întrebare "ce are Prefectura...", dar un astfel de nivel al discuției nu-l îngăduie însăși tema. Strădania dlui Cernăianu pentru deslușirea unor episoade ale biografiei lui Eminescu este mai mult decât lăudabilă. Au fost cercetate documente de arhivă pentru prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
drama sfâșierii" (2003), "Caragiale abisal" (2003), "Transmodernismul" (2005) ș.a. Toate își găsesc "in nuce" începuturile în trăirile, lecturile și acumulările trădate de acest neobișnuit Jurnal, presărat cu sumedenie de cugetări ridicat la rang de aforism. Unele poartă sonuri de acum știute, altele atestă originalitate: "Puterea mi s-a părut totdeauna nevrednică de inteligență", "Marile idei se nasc în ilegalitate; când legea ajunge să recunoască ideea, nu face decât să o ucidă", "Kitsch-ul este copilul calofiliei; arta socialistă l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dădea îndrumări asupra conducerii ședinței". Mascarada trebuia să-și urmeze cursul, cu atât mai mult cu cât și în celelalte "țări frățești" aveau loc degradante spectacole similare cazul Rajk în Ungaria, Kostov, în Bulgaria, apoi procesul Slansky, de la Praga, cu știutele lui efecte produse conform "teoriei dominoului". Interesant este că din rechizitoriu a fost eliminată total acuzația de "naționalism șovin" (discursul de la Cluj) care, după 1968, a fost prezentată ca esențială în desfășurarea procesului. Nu mai era nevoie, câtă vreme Pătrășcanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și acum cărți în manuscris, am privilegiul să aflu amănunte despre opuri care "stau s-apară", anticipând într-un fel reacția așa numitului "public cititor". Care-i tot mai puțin public (substantiv colectiv) și mai mult cititor spre... singular, din știuta pricină a concurenței pe care cartea o îndură din partea audiovizualului și a ofertei de pe pestrița și acaparatoarea piață a gazetăriei și internetului. Rămân, oricum, la convingerea că, pe termen lung, efemerul n-are șansă de biruință: cartea este cea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
plimbare, stradă cu stradă și ne explică tot ce știe, cu un potop de detalii. El pune alături nume celebre, emblematice, precum Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, cu răsunet pe tărâm național și universal, cu un furnicar de creatori necunoscuți ori știuți doar de câțiva contemporani ai lor, din partea locului: Vasile Savel, Ion Dragoslav etc., ignorați în prezent, neconsemnați nici în cele mai cvasicomplete istorii ale literaturii. Acesta ar fi păcatul fiecărui cercetător și erudit istoric provincial: încercarea de-a prezenta fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-l distrugă, ci, dimpotrivă: în cele aproape 500 de pagini ale cărții e o istorie densă, emoționantă, enciclopedică, duioasă, captivantă a unei lumi de creatori, extrem de mulți și de feluriți; unii împliniți și vestiți în țară și străinătate, alții știuți și cunoscuți doar în epocă sau pe plan local, dar toți legați între ei prin fire tainice și trainice, mobilizați de aceleași curate aspirații, de a da preț clipei trăite, convinși că altfel ar fi acuzați de regretul, atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Bucovinei, iar semnatarului acestor rânduri Füscher, Weltgaschichte în 36 de volume. Însă venirea lui Erich Beck la Suceava, dincolo de bucuria prilejuită de primirea titlului de Doctor Honoris Causa are, în subsidiar, și o întâmplare mai puțin și de foarte puțini știută, care arată că de cele mai multe ori satisfacțiile, împlinirile cer sacrificii, jertfe, întocmai ca în legendarul Meșter Manole, care spre a izbândi zidirea și isprăvirea Mănăstirii de la Curtea de Argeș a fost nevoit să-și clădească între pietrele falnicei sale construcții ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]