4,027 matches
-
meșteșuguri și învățături.” Citind aceste însemnări, am pierdut din vedere semnificația anului când a fost făcută dania de mai sus. Redeschid hrisovul și citesc: „Scris la Iași, la anul 7085, februarie 25.” Asta înseamnă anul 1577! În acea clipă, întrebarea țâșnește ca dintr-un arc, mi se așază de-a curmezișul în cale și mă somează: „Cărei Galate i-a fost făcută dania? Dacă este Galata din Vale, atunci înseamnă că biserica era deja gata la 25 februarie 1577 și cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a suferi cu răbdare nedreptatea; a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și cei morți; a ne ruga și pentru vrăjmașii noștri. Am închis ochii, să mă pot gândi mai profund la cele aflate, dar o altă întrebare a țâșnit din adâncuri: „Care sunt păcatele strigătoare la cer?”. Și iar șirul păcatelor strigătoare la cer se rânduiau ca pe carte: „Uciderea de bunăvoie sau sinuciderea; lepădarea de credință; asuprirea săracilor, a văduvelor și orfanilor; oprirea nedreaptă a plății datorate altora
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fața spre fereastră, și a zis: Cine este pentru mine? Cine?" Și doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. 33. El a zis: "Aruncați-o jos!" Ei au aruncat-o jos, și i-a țîșnit sîngele pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. 34. Apoi a intrat, a mîncat și a băut și a zis: "Duceți-vă de vedeți pe blestemata aceea, și îngropați-o, căci este fată de împărat." 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Vă rugăm să-l scuzați. Așa a fost să fie inaugurată sărbătorirea zilei de azi. Asta-i viața. O suportăm. Un pic de răbdare, și, gata, dăm drumul petrecerii. Se auzi apropierea lui, de dincolo de ușă. Când o deschise, pisica țâșni înlăuntru. Papagalul o observă. Și, obișnuit s-o întâmpine în felul acesta, strigă: ia laba! Ia laba! Clipă,în care, bucata de carne, pe care o cucoană, care-și pierduse răbdarea, și și-o dusese între buze, îi scapă, dintre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sfârâia grăsimea în tigaie și și-o închipuia pe mamă-sa înconjurată de aburi și de stropi. Pe tavanul afumat bâzâia o negură de muște. De supat pândește mâța. S-aude dintr-o dată o surpare de cratițe. Pe ușă, vinovata țâșnește cu coada vâlvoi. În urmă răsună, disperate, țipetele gospodinei. Dumneaei nu țipă decât la mâță și la orătănii. În fața plutonierului Iosifan, soțul dumneaei și tatăl băiatului, nu zice nici „pâs” și, când acesta îi face educație lui Lică descingându-se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că nu-i, poate, decât un mort care și-a găsit somnul de veci acolo în crăcană ; de ce să-i stric eu liniștea ? Nici n-am apucat să pun mâna pe pușcă că reflectorul și-a înghițit limba. Când a țâșnit din nou, în crăcană nu mai era nimeni. Am stat iar și m-am socotit că poate avusesem o vedenie. LICĂ ȘI LITERATURA Proiectându-se direct pe cer, bulevardul prezenta la capăt o priveliște aproape marină : în zilele cu un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
născuse. Acolo doctorul a stat în leagăn. Apoi într-un pătuc. Șiamintea chiar de o pereche de rândunici care își făcuseră cuib deasupra pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să prelungești clipa peste răcoarea instaurată, broboanele îți succedau trupul felii continuam s-arunc pumni cu licoare. Adiacent se umplea laguna țestoaselor apa îți licărea printre sâni Vezuviul și Etna deportați trasau pe cer dâre de fum cenușii care-ți țâșneau prin gură, unindu-ne Secvențial, altădată, ningea cu fulgi mari, fierbinți, albăstrii așteptam în cameră și număram zilele rămase în frunze și stele. Lmina felinarelor despărțea starea unui aion sălbatec, depășit, zăpada îți scârțâia pe sub tălpi îmi strigai numele, viața
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
maître intrigant și lingușitor și un copil care Încă nu Împlinise șapte ani? Dar Julius Îl ignora cu desăvîrșire de cum soseau cocteilurile de creveți sau fructele de avocado umplute, șalăul à la meunière sau acele crépes au cointreau din care țîșneau flăcări acoperind toată masa, fără să-l sperie pe Juan Lucas cîtuși de puțin. Jucătorii de golf și femeile intrau În sufragerie; Își făceau apariția bronzați, elegant bronzați și se vedea că sînt sprinteni, supli și că se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Susan din față; Juan Lucas Îl Întreabă pe Julius cum se simte, fiindcă e un spectacol pentru bărbați; Susan se topește de dragul lui Julius și citește pe fața lui mînia Împotriva lui Juan Lucas; un toreador din echipa Țiganului țîșnește ca din pușcă și taurul se năpustește pe urmele lui; Țiganul Își face apariția gata să Înfrunte furia animalului; În după-amiaza Încărcată de tensiunea corridei, Juan Lucas Își potrivește profilul său roșcat În lumina soarelui care-i accentuează bronzul, Împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se petrecuseră pe stradă, Într-una din numeroasele ocazii pe care le avusese de a-l duce pe Julius la școală, la o zi onomastică, la un prieten. Încetul cu Încetul s-au amestecat și s-au Întins povestirile. Amintirile țîșneau ca dintr-un izvor nesecat, emoționante și Nilda vorbea și asculta cu niște ochi cît cepele. O amintire s-a Întîlnit În drumul ei cu numele Cinthiei și biata de ea a trebuit să lase jos ceașca și a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ne scoată la liman. - Domnilor - vocea răsuna cu omagiu - vi-l dăruiesc pe lordul Clane Linn, lordul conducător în exercițiu al Linn-ului. Au bătut din palme timp de cinci minute. Clane urmări bătălia pentru Goran de pe un avion patrulă care țâșnise de pe o poziție întărită. Escadroanele inamice încercară din nou să se apropie, să strângă rândurile în jurul lui, dar propria sa mașină era mai rapidă și mai ușor de manevrat. Trucul cunoscut de a trece deasupra lui a fost încercat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-I va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țîșni în viața veșnică." 15. "Doamne", I-a zis femeia, "dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin pînă aici să scot." 16. "Du-te", i-a zis Isus, "de cheamă pe bărbatul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
lumea largă. De obicei n-avem timp de introspecție și, dacă ne cău tăm conștient propria noastră ființă, o facem nu către interior, ci spre suprafața mereu schimbătoare și colorată a vieții, ca un alergător care ar porni o cursă țâșnind invers din startere. De obicei, nu „ne“ gândim, ci „ne“ trăim, pentru că stilul de viață actual descurajează viața interioară. Ca urmare, ne folosim de obiecte ca simboluri pentru o presupusă personalitate ascunsă, retrasă din realitate și la care de fapt
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
barba?...“), ci cu o ferocitate disperată, pe care nici măcar la-nceputul legăturii lor n-o avusese și nici nu o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult ca să țâșnească asemeni unui vulcan, îne când în lavă arzândă orășelele de marmură de la poale. Are nevoie să călărească peste șalele unei bombe de aur. Nopți în șir, când s-a făcut dragoste, s-a făcut dra goste doar cu femeia cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am cunoscut o stewardeză cu care am reușit să am o relație chiar acolo, în avion, semn că dorințele erotice nu mi se stinseseră încă. Deodată am auzit bârâitul ușor al unui aparat de proiecție. Un fascicul de lumină a țâșnit de sus, de deasupra capetelor noastre, căzând pe un ecran. Pe ecran, a apărut un tânăr care semăna cu mine, având o înfățișare destul de plăcută. M-am speriat crezând că am fost filmați făcând sex. Fascicolul de lumină s-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un halat subțire, de culoarea oului de măcăleandru, fratele ei se chinuia să respire. Se auzi pe ea strigându-l pe nume, ca de departe: Mark? Vocea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că moartea s-a comis deja. S-a comis definitiv, într-un punct al vieții lui și de sus. Cine ar vrea să mai trăiască după o asemenea cădere? O sală cu mașinării, spațiul la care nu poate ajunge. Ceva țâșnește din el. Oamenii intră și lunecă departe, prea repede. Chipuri se înghesuie spre chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se înclină. Mai târziu, după vieți întregi, ridică marginea buzei de sus. Trei cuvinte l-ar salva. Dar toți mușchii nu pot scoate nici măcar un sunet. Gândurile zvâcnesc într-o venă. Ochii îi pulsează iar roșu, apoi săgeata aceea albă țâșnind din bezna prin care a năvălit el. Ceva pe șosea la care acum n-o să mai ajungă. Urlând aproape, în timp ce viața lui se derulează. Cineva din camera asta, care va muri odată cu el. Vine primul cuvânt. Iese la suprafață dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când brațele sale învățară să tragă de el, asistentele îl imobilizară cu legături nedureroase. Din când în când, ceva îl îngrozea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl imobilizară cu legături nedureroase. Din când în când, ceva îl îngrozea și se zbătea ca să scape. Nopțile erau cele mai grele. La un moment dat, când Karin se pregătea să plece, fu străbătut de un val de chimicale și țâșni în sus, căznindu-se să se ridice până ajunse aproape în genunchi pe patul de spital. A trebuit să-l culce cu forța, ca să nu-și smulgă tuburile. Îl privea cum își revine, de la oră la oră, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai ții minte când am încercat să-l învățăm să ridice un picior în semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea. Plângea deja când sosi infirmiera. — Nu știu ce-am făcut. Ce-a pățit? Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie iar ca pe vremuri. Mark zăcea nemișcat, privind fix. Karin izbucni: — Voi îl vedeți într-o formă mai bună decât a fost de când... Ne-am interesat, insistă Duane. Își scărpină mușchii tatuați. Ne-am ținut la curent. Dinspre pat țâșni un șuvoi de foneme. Brațele lui Mark ieșiseră afară ca șerpii. Gura lui făcu Ah... ah, kee-kee-kee. Îl tulburați, spuse Karin. N-are voie să se agite. Voia să-i dea afară, dar activitatea lui Mark o stârnise. —Glumești? Rupp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face cel mai bine. Orice doctor întreg la cap o să-ți spună chestia asta. Omul are nevoie de prietenii lui, îi ținu isonul Duane. Îi crește nivelul de serotonină. Știi cum stă treaba cu serotonina? Karin își opri mâinile, care țâșniseră în sus. Încuviință din cap în silă. Se prinse de coate, ca să-și țină echilibrul și ieși din cameră. Înainte să iasă pe ușă, auzi târșâitul scaunelor și pe Tommy Rupp spunând: —Ușurel, frate-miu. Calm. Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era binele ăla. Doar că trebuia făcut. Karin se întrerupse din The Woodshed Mistery, spunând: —Știi ce, Mark? Cu o educație ca a noastră? Avem noroc că a mai rămas ceva din noi. — A rămas, încuviință fratele ei, ceva. Karin țâșni în picioare, înăbușindu-și un strigăt cu o palmă peste gură. Se holbă la el. El se cufundă pur și simplu între cearșafuri, ascunzându-se până avea să treacă pericolul. —Doamne, Mark. Ai vorbit. Poți să spui chestii. —Doamne, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]