4,216 matches
-
agitată. Jim este un soț abuzat de soție. Am văzut luna trecută un documentar pe Canalul 4 despre astfel de căsnicii. Trebuie să chemăm poliția. Dacă n-au sunat deja vecinii, adaug eu, ridicând vocea, ca să răzbată peste fundalul cu țipete și cu bubuituri în ușa de la bucătărie. S-au obișnuit de mult, mormăie Jim. Obișnuiau să cheme poliția, dar ea le spunea întotdeauna că a fost doar o mică ceartă și-i trimitea înapoi de unde veneau. Probabil că de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se apropie de ele cu un satâr în mână. Aproape că e mai sigur să stau aici, tremurând, afundându-mi fața în umărul lui Daisy, decât să fac ceva care să-mi grăbească moartea groaznică. Din camera de alături vin țipete care-ți ridică părul măciucă în cap; se aud și alte sunete, de obiecte izbite de suprafețe ceramice. Or fi în baia de jos. Pereții se zguduie, literalmente. Aud iarăși bang-ul inconfundabil iscat de contactul violent dintre tigaia doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fără veste somnolența, poate ar fi fost un bine. Ba nu, căci aș fi putut să mă trezesc prea târziu... Cea mai de temut putea fi o criză de neliniște: când ai certitudinea că peste o clipă vei scoate un țipăt. Periscop, submersibil, ești blocat pe fund, poate că În jurul tău deja navighează pești mari, negri, ai adâncurilor și nu-i vezi, și numai tu singur știi că Începe să-ți lipsească aerul... Am respirat adânc de mai multe ori. Concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bine ce trebuia să facă și cum să calculeze timpul. Le explica celor din Decima, iar efectul era nemaipomenit: o coloană de apă se Înălța În albie, În bubuit de tunet asurzitor, tocmai când fetele dădeau colțul. Fugă generală cu țipete ascuțite, iar noi și antisubmersibilii stricându-ne de râs. Aveau să-și amintească ei de aceste zile de glorie, după rugul lui Molay, supraviețuitori ai lagărului de concentrare de la Coltano, unde aveau să fie Închiși cei ce luptaseră pentru Republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de pretos velhos emiteau sunete surde - hum hum hum -, mișcându-și trupul aplecat Înainte, ca niște bătrâni ce se sprijineau În bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele băteau, pontos-urile se ridicau În aerul gros de fum. O țineam pe Amparo de subsuoară și la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
invizibil toate sceptrele pământului. (J.M. Hoene-Wronski, cit. la P. Sédir, Histoire et doctrine des Rose-Croix, Rouen, 1932) Într-o zi l-am văzut pe domnul Salon În ușa laboratorului lui. Dintr-o dată, nici una, nici două, mă așteptam să scoată un țipăt de cucuvea. M-a salutat ca un vechi prieten și m-a Întrebat ce mai era pe la noi. Am făcut un gest vag, i-am zâmbit și mi-am văzut de treabă. Mă năpădi din nou gândul la Agarttha. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
monede fără valoare. Le strâng pe toate în pumn, apoi le azvârlu în sus. Aerul stătut al cabinei se umple de bănuții tranziției, umiliți de inflație. Pe capul casierei și al bodyguard-ului cade o ploaie de nichel. Se aud țipete. Românii încolonați la ghișeu mormăie: după ce că îi mai dă și restu’, uite ce face nebunu’! Oricum, o spun doar cu jumătate de gură. Așa au fost educați - să se ferească ca de dracu’ de vorbele răspicate. Cei curajoși, întreprinzători sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chipul lui o lumină stranie - parcă ironică la adresa acelei campanii care funcționa ireproșabil, irefutabil. Ceilalți puneau lumina aceasta pe seama beției triumfului; eu însă anticipam tragedia. Amintirile astea nu fac decât să-mi adâncească tristețea și disperarea. Dacă n-ar fi țipetele lui tanti Clemanza și gâjâitul lui tanti Mizi, cred că mi-aș lua lumea în cap. Ele două par mult mai tinere decât mine, deși împreună au 194 de ani. Mie însă, celui pierdut în plimbări lungi sub pălăria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de usturoi și se repede să deschidă televizorul. Volumul e la maximum. Caută, trece rapid prin vreo zece programe, casa bubuie de pârâieli, țipete, plânsete, bucăți de cântece, se aud toate limbile pământului. Cei din bucătărie mai strigă din când în când: acilea, Piratule, lasă acilea! sau: mamă ce-mi place cântecul ăsta! sau: bă, filmu’ ăla cu fata fără părinți care ajunge directoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
90. 29, bâigui profesorul. Ia să vedem, să vedeee...! Aha! ai câștigat o limuzină Mercedes decapotabilă, chiui glasul. Păi de ce decapotabilă? Suntem în lichidare de stoc; și orice-ar fi, bucură-te, tovarășe, ce naiba! Bine...stai așa...trăiască eurobingoshow! Și țipătul bingomanului înjunghie pădurea de la un capăt la altul. Coada lui Chilot căzuse spre Orientul Mijlociu; chipul său oglindea tristețea lumii. Da’ ce-ai, băiatule? Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ți un câne! Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acum îți iei revanșa. Să înțeleg că ai devenit vegetariană ca să nu te mai reîncarnezi? Subiectul disputei mai scotea din când în când capul pe ușa dormitorului. Avea o figură îngrozită. Spre marea sa mirare, convorbirea nu degenerase în insulte, țipete, blesteme. Din contră, în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
O noapte eternă Etern intuneric ... o liniște de nepătruns, nicio mișcare, niciun zgomot și ... deodată...un țipăt ... un urlet de disperare ... și apoi din nou liniște! Oare ce să fie? ... Iarăși globul de argint? ... lăsat singur, fără cineva care să-l strângă protejându-l, să-l încălzească ... transformându-se într-o minge de gheață. Înconjurat de mii
O noapte eterna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
-l în ultima clipă pe scundac, de la o rușinoasă prăbușire și se și execută, conștiincios! Apa sfințită, rece, de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă un țipăt! Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele unui animal, în spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rușinoasă prăbușire și se și execută, conștiincios! Apa sfințită, rece, de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă un țipăt! Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele unui animal, în spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea chinuită din mâinile lui Sile, se întoarce brusc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au alipit, cum s-au și-nțeles, din ochi, să plece, ca să și-o tragă. Eu, cu Dan și cu Viermișoru', ce să-i facem? Ne-am luat iar de băut și de jucat cărți. La un moment dat, auzim țipete, răcnete și fugim, care cum apucăm, în curte, unde dăm peste Nae leșinat, după fellatio, cu jumătate de jucărie tăiată, la Coco, în mânuță! Boss aruncă în ea cu niște anafură și aia dispare imediat. Parcă se topește în noapte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin rift! Și să spună Cuvintele! Așa să ne-ajute Dumnezeu, pe toți! Pe toți! Amin! Ce este sub pământ, acolo să rămână! Floare la ureche! Băieți!, torpilele! Sărutul dulce al exhumării! Pe locuri, fiți gata... La semnalul meu! Trei țipete de vuvuzea! tușește Dan. Domnilor, zice Iulică, m-am prins și eu că era ceva-cumva cu voi, că aia-laia, că sunteți pe căluți-drăguți, din ăia mari... Cel puțin, pentru mine, ăsta chiar că a fost un privilegiu rar, să vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dominatoare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de râsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită și mai ales țipete stăruitoare după hamali. Călătorii zoreau spre ieșire, cei mulți cu bagajele în mână, cei puțini cu hamalii în urma lor. Toată lumea era grăbită, unii chiar fugeau, ca și când i-ar fi alungat cineva din urmă. Grigore Iuga rămăsese liniștit la locul său
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cârciumii, dar se întindea curând până în uliță, unde se înșirau fetele și femeile care priveau jocul. Așa, când se întîmpla să treacă vreo căruță ― foarte rar, câte una, două ― toată lumea, jucători și privitori, trebuia să se îngrămădească înapoi spre bătătură, țipetele femeilor speriate acoperind atunci țârâitul înflorit al lăutarilor. Acuma hora era chiar în șosea și se legăna lin sub privirile fermecate ale femeilor și fetelor. Lăutarii, numai doi (îi plătea Cârciumarul, care făcea economie, zicând că ori doi, ori trei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
baba se repezi să treacă, să le ferească de primejdie. Nu apucă însă să ajungă decât până în mijlocul uliței. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țâșni pe lângă ea ca o săgeată, gata să intre în șanț ca să n-o calce. Țipete de femei izbucniră din mașină, iar de peste drum, glasul nevestei lui Vasile Zidaru: ― Nicule, unde ești, că te omoară mașina! Baba Ioana încremenise pe loc. Cele două găini fugeau cotcodăcind speriate, cocoșul însă, care stătuse să le apere, era prefăcut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma i s-au deschis toate drumurile. Numai vrednic să fie și să nu se descurajeze. Doamna Alexandrescu plecase cu Jean la părinții lui, la o partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași. Spre seară, tocmai când terminase de scris, auzi pași în antreu. Își închipui că trebuie să fie eleva lui, Marioara. Se bucură. După atâtea ore de muncă, era binevenită o ființă feminină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dreapta, parc-ar fi vrut cu tot dinadinsul să se arunce sub roți. Cu o răsucire bruscă de volan trăsura viră la stânga, dar tot atât de brusc trecu și copilul la stânga. Atunci frânele scârțâiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. În clipa următoare șoferul fu lângă copilul care rămăsese cu limba scoasă, încremenit, la doi pași de botul automobilului. ― Rupe-i urechile, Rudolf, să se învețe minte, blestematul! strigă domnul cu bărbuță din mașină. Șoferul zgâlțâi zdravăn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să oprească trecerea. Totuși când se arătă în zare mașina, cineva strigă împăciuitor: ― Feriți, măi oameni, feriți, că vine! Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mânios. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cât se apropia, dominând toate glasurile și toate zgomotele satului. Oamenii, rânduiți ca niște străjeri vechi pe amândouă părțile drumului, priveau cu ochi tulburi și cu fețe întunecate goana automobilului. Numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]