6,958 matches
-
Mărțina, vraci-vrăjitor, alchemist, matusalemic, sosit de curând în casa nepoatei, deține și el secrete ale familiei pe care vrea să le scoată la iveală la momentul oportun. Pătrundem în culisele colecționarilor de artă, anticariatelor, o lume pe care s-a așternut patina timpului dar care nu și-a pierdut gustul pentru frumos, pentru valori autentice, piese rare și colecții, fie de mobilier, vestigii istorice, produsele arhitecturii religioase ori laice care trezesc ispita de a le posedă, obiecte vechi, cărți, manuscrise, sigilii
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
vals, pe muzica îngerească ce izvora parcă din trupul ei și zâmbea fericită stelelor de care se apropia dansând. Creștea pe măsură ce se înălța și își privea rochițele dantelate cum își fluturau poalele atingând covorul de flori minunat colorate ce se așternuse la picioarele ei. Deplin fericită, a ajuns la pădurea ce își deschidea bolțile pline de ramuri înmugurite, pe care un noian de păsărele scoteau triluri fermecătoare și, fără să și oprească dansul, a intrat pe cărările înguste unde a simțit
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
așadar, inefabilul să vorbească. Intri-n povestea Melaniei Cuc, după ce, în prealabil, ți-ai șters sandalele de praf și ți-ai spălat îndelung mâinile. De ce ? Pentru a nu speria spiritele ascunse, atunci când atingi cu buricele degetelor filele pe care se aștern mărunt, furnicile cuvintelor. Și ca să nu calci cumva în picioare vreo sintagmă, vreo metaforă, vreo altă figură de stil așezată cu grijă ca un desen filigranat în covor, care închipuie o poveste. Punctul de plecare despre care Melania Cuc vorbește
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
poveste cu atâta ardoare ca și când ar fi din nou acolo. E și aceasta o cale de reîntoarcere. Și mai trebuie subliniat ceva: sinceritatea care pentru autoare este absolut obligatorie. Melania Cuc nu concepe să mintă în scriere, nu mistifică nimic, așterne totul, așa cum a fost. Pentru arta sa narativă, sinceritatea este esențială. “Am scris până aici dintr-o respirație, fără cea mai mică minciună, poate un pic cam irațională, ca o rață care învață să înoate corect abia în oala de
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
merg mai departe în mijlocul vântului să recuperez suspinul cu o poftă nebună a sălbatic a pustiu întorc mâna pe partea jurămintelor apoi cerșesc pământului încă o zi să-mi îngăduie pașii obosiți pe sânul ultimului anotimp în sânge s-a așternut domol lumină polară am apus îmbrăcată în albul iubirii Referință Bibliografică: ultimul drum / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ULTIMUL DRUM de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356624_a_357953]
-
Ascultă văzduhul, ale lui șoapte Încunună-te toată-n tulipe, Vei fi frumoasă cu roșu carmin, Înfășurată în astfel de culoare, Chipul îți va fi și mai senin, Luând valențe mult superioare. Când în mari saloane de baluri Se va așterne supremă tăcerea, Mă voi plimba sub a norilor voaluri Așteptând a noului an Învierea. Îmbătat de aerul de sărbătoare Care va pluti în jurul meu, Voi aștepta în ziua următoare Să apară chipul drag al tău. 23 Decembrie 1965 Baia de
URĂRI ANTICIPATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356646_a_357975]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VIS DE TOAMNĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascunde-mă în visul tău cuminte, Mai alb decât zăpada selenară, Pe care-am așternut-o astă seară Pe pleoapele surâsului fierbinte Ce-ți înflorise când pășind spre tine, În palmele-ți mi-ai adunat o teamă, Din galbenul covorului de-aramă, Ce ascundea sub toamne serpentine Pe care dansul amețise solitar Un biet vârtej
VIS DE TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356645_a_357974]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TOAMNA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Își leapădă iar pomii frunza, Se joacă toamna, de-a ascunsa. Când vântul trece ca și-o boare Covor ne-așterne sub picioare. Cuprinși și ei de dor de ducă Aruncă nucii ,câte-o nucă Și păsările-n stoluri, toate, Se duc de frig cât mai departe. E toamnă, gata-i pipermintul, De-argint este acum zenitul, Scaieți uscați, ierburi mofluze
TOAMNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356636_a_357965]
-
greu mă-ndrept spre asfințit. Închise-s toate drumurile spre tine, cu timpul și cu anii mei nu pot lupta, te voi păstra mereu în amintire, iar tu rămâi pe veci în lumea ta. Flora- 2007 Frumoasa toamnă Frumoasa toamnă așternută pe alei, cu lunga-i mantie de frunze ruginii, parfum de crizanteme și de ploi, și nostalgia zilelor fierbinți. Te-aș întreba unde e vara noastră, cum de-am putut s-o pierdem amândoi, cum crinul alb ce-a înflorit
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
ronțăind pișcotul.” -Gata! Trebuie să plec! -Te rog, măi citește una! insistă Țină. -Bine! Constantin, cu voce gravă, baritonala și ondulatorie, începu să citească poezia: „Cuvinte din livezi Când a trecut atâta amar de vreme? Iubito, peste noi zapezi s-aștern, Cât sunt aici cu tine, nu te teme Chiar dacă în geam ne bate-un frig etern. De când ți-a înflorit pe deget iarbă, -vergheta legământului pe veci- Lumină din oglinzi se-mpletește salba Când prin poezia mea tu treci. Chiar dacă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
Când prin poezia mea tu treci. Chiar dacă, tu, ascuns, nu mai ești Fetiță din livezi, dar ești bunica, Porți cu tine traista cu povești Pentru nepoțica cea mai mică. A trecut, când, atât amar de vreme? Iubito, peste noi se-aștern zapezi, Eu sunt aici, alături, nu te teme Și-ți mai culeg cuvinte din livezi.” Am aplaudat. Prietenul s-a sculat din fotoliu și să îndreptat spre cuierul din hol. -Călătorului îi stă bine cu drumul! -Te așteptăm și mâine
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
stea tăcut sub bisturiu Ai să vezi ce-a naibii-ncurcătură: E mai mult grotesc decât sinistru Cu ancheta la procuratură, Mușamalizată de-un ministru Căci s-a dat alarma la Externe Și-n Consiliul de Securitate Frustă motivarea se așterne: „La noi și morții sunt în libertate!” Cine-o ști ce socoteli își face Orice mort umbând așa hai-hui Demnitarii, câți, nu mai au pace Până nu l-or ști la locul lui Unde să-l cauți în lumea toată
MORTUL DE PE MASA DE DISECŢIE de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356715_a_358044]
-
apoi, cu nădejdea împărtășirii și altora din lumina scrierilor sale), Elena Buică a reușit să se impună (în foarte scurt timp) ca valoros om de litere, datorită - în parte - pregătirii sale filologice, dar și talentului extraordinar cu care reușește să aștearnă gânduri imaculate, pe colile înălbite de abis. Iubindu-și cărțile ca pe proprii copiii, prin fiecare titlu aduce câte ceva nou, inedit, izvorând noi comori dintr-o nesecată fântână cu ape limpezite de vise: “Crâmpeie de viață” (2005), “Gând purtat de
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
astfel încât să corespundă intențiilor sale estetice și poetice. “Te-am așteptat în noaptea despletită,/ în faldurii nebuni să te-nfășor.../ tu ești rătăcitoarea mea ispită / și-n gânduri azi pășești încetișor./ ... Îmi răvășești, nostalgică, pribeagă,/ iatacul sufletului speriat/ și te așterni duios , idée dragă, / ca un covor pe pat imaculat./ ... Prietenă trăsnită și zăludă / îmi ești acum, în nopțile pustii, / și încolțești ca iarba , verde, crudă, / ecou răsfrânt în tâmple argintii./ ... Dar te iubesc, nebuna mea idée, / distantă, rece ori neliniștită
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
fi vieSa-ti pot atinge chipul sarutandu-l!... XVII. MI-A BĂTUT LA UȘĂ CASEI TOAMNĂ, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. Mi-a bătut la ușă casei toamnă Imbracata-n frunze ruginii Așternând pe pragul ușii mele O speranță vie c-ai să vii.. I-am deschis sfioasa ușa casei Loc făcându-i ca să intre-n hol. M-a privit adânc în colț de suflet Tresărind amar văzând că-i gol. A intrat
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
să vii.. I-am deschis sfioasa ușa casei Loc făcându-i ca să intre-n hol. M-a privit adânc în colț de suflet Tresărind amar văzând că-i gol. A intrat lăsând să-i cadă haină În bătaia vântului ploios, Așternând covor de frunze moarte Într-un foșnet viu și zgomotos. M-a cuprins în bratele-i vânjoase Și crezând ca-n ea te întâlnesc, Căutăm prin crengile-i uscate Chipul tău cum azi mi-l amintesc. M-a privit ironic
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
vie c-ai să vii.. I-am deschis sfioasa ușa caseiLoc făcându-i ca să intre-n hol.M-a privit adânc în colț de sufletTresarind amar văzând că-i gol.A intrat lăsând să-i cadă hainaIn bătaia vântului ploios,Așternând covor de frunze moarteIntr-un foșnet viu și zgomotos.M-a cuprins în bratele-i vanjoaseSi crezând ca-n ea te întâlnesc,Căutăm prin crengile-i uscateChipul tău cum azi mi-l amintesc.M-a privit ironic toamnă receRasufland spre
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
într-o altă viață și tu ai să-ți dorești sa-ntorci înapoi farsă, destinului ironic. În noua noastră viața vom merge împreună Ca suflete perche prin Timp și Gol etern Și tot trecutul nostru în vers am să-ți aștern Cu-ntelepciunea calmă ce-n noi acum se-aduna. În noua noastră viața vei știi încă din vreme ... Citește mai mult În noua noastră viataIn noua noastră viața voi ști să mi-te-apropiiIti voi ramane-alaturi și n-am să te mai
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > CARMEN MARIN - VISURILE ȘI AMINTIRILE LUI DUMITRU SINU SCRISE DE OCTAVIAN CURPAȘ Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului Visuri și amintiri, spuse cu nostalgie, și așternute cu dibăcie, într-un testament de suflet-recenzie la „EXILUL ROMÂNESC LA SFÂRȘIT DE SECOL XX - Pașoptiștii români în Franța Canada și Statele Unite”, autor Octavian Curpaș. Editura Anthem, Arizona, 2011 Dibăcia unui scriitor se „simte” din primele pagini ale unei cărți
VISURILE ŞI AMINTIRILE LUI DUMITRU SINU SCRISE DE OCTAVIAN CURPAŞ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355100_a_356429]
-
carte este hotarul dintre întuneric și lumină, este poate puntea care duce spre alte tărâmuri imaginare sau reale așa cum trăiești experiența de aici. Visezi, speri... și apoi închizi în tainicul tău suflet, un gând, o amintire, a lui Dumitru Sinu, așternute în paginile acestei cărți de domnul scriitor Curpaș. Prof. Carmen MARIN 16 august 2012 Buzău Referință Bibliografică: Carmen MARIN - VISURILE ȘI AMINTIRILE LUI DUMITRU SINU SCRISE DE OCTAVIAN CURPAȘ / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 594, Anul II
VISURILE ŞI AMINTIRILE LUI DUMITRU SINU SCRISE DE OCTAVIAN CURPAŞ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355100_a_356429]
-
asemenea lui Lazăr din Betania. Așadar, cartea lui Marin Trașcă este spovedania celui care s-a aflat pe pragul tăcut și tulburător dintre a fi și a nu fi, trăind o experiență ieșită din comun pe care apoi o va așterne înaintea ochilor noștri plini de mirare, trezind în noi neliniști ancestrale. Repetiția cu moartea este unică, ceva care te ridică cu mult deasupra vieții, te face să o vezi în toată micimea și grandoarea ei". De-a lungul paginilor nu
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
roman, dar nu e pentru o filozofie. Mă gândesc, chiar, la un mit în genul lui Wilde, mitul oglinzii: Ce frumoasă e lumea, și-a spus spiritul într-o zi. Mă voi face cât mai impersonal, mă voi dizolva și așterne ca o apă limpede și liniștită, voi fi numai așteptare; întocmai unei oglinzi, iar lumea se va reflecta în mine așa cum este ea . Din ziua aceea spiritul n-a mai văzut nimic. (Constantin Noica) Cu toții am putea descrie o oglindă
ÎN LOC DE PREFAŢĂ LA ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355147_a_356476]
-
adevarate Și poveștile,din stele, Și speranțele deșarte - Ne-ntrebăm ce vor să-nsemne! N-avem rime fastuase, Nici conduri nimicitori Patinăm doar printre stele - Florile ne dau fiori Și mai vrem, mirese pure, Să vedem apusul tandru Cum se-așterne prin pădure, Delicat ca un leandru... Referință Bibliografică: POEM FASTUOS / Cristina Lila : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 334, Anul I, 30 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cristina Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POEM FASTUOS de CRISTINA LILA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355152_a_356481]
-
pe dinăuntru. Pe albul zăpezii eu sunt un roșu fluid care cântă din fluier cântecul nașterii frunzelor, cântecul apelor din adâncuri, uneori îmi voi deschide inima să-mi vedeți petecul meu de cer, trupul meu fremătând de vară va va așterne la picioare nisipuri, din ochii mei de culoarea oceanului se vor înaltă valuri uriașe. Nu va mirați... Eu sunt picătură de viață care pulsează. În mine stau Apusenii ascunși, ape și podișuri, din rîsul meu pornesc rîurile spre Dunăre și
ROMÂNIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355158_a_356487]
-
care trecuse în acea misiune. Îmi derulase întregul film, scenă cu scenă, filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întrega fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]