3,167 matches
-
simte în noapte, în pat, cum i se umflă întregul corp și dând pe-afară, mărindu-se și umflându-se tot, și odată ce i se îndepărtează orizonturile sufletului, intră într-un spațiu infinit. Începe Umanitatea să cânte în el; în abisurile conștiinței, preferații săi bunici, morți deja, cântă dulci cântece de leagăn viitorilor nepoți, nenăscuți încă. I se relevă eternitatea în dragoste; lumea dobândește în ochii săi sens, a aflat cărarea inimii fără a avea de galopat pe câmp neliniștit. Zgomotul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu bine! Sărut mâna. Și deja în stradă, don Avito își zice: "Nu am caracter... teorii, nimic mai mult decât teorii... Mi-a ieșit un oarecare lucru... Marina... Marina... e Marina... of, ereditatea!" Și fără să știe cum, prin atracția abisului, fără îndoială, se pomenește în casa lui don Fulgencio. Lasă-l, pentru Dumnezeu, prietene Carrascal, lasă-l să capete experiența dragostei, și cum dragostea nu rodește știință mai mult decât moartea, lasă-l să moară. Îi trebuie dezamăgiri pentru a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
visez. Nu moștenim de la părinții noștri trăsături ale feței, organe, rasa, specia?, căci moștenim totul; semănăm tatălui nostru interior, chiar și în cele mai mărunte trăsături; cele mai personale trăsături ale sale au fost cufundate în cel mai adânc dintre abisurile subconștientului nostru... Și așa, când printre nepoții nepoților noștri va apare omul spirit, când va fi el întreg conștiință, conștiința reflectă organismul întreg, atunci viața ultimei dintre celulele sale și a spiritului acesteia, atunci se vor resuscita în ele părinții
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o scrisoare de la aceeași expediată din lagărul de la Drancy, muiată în lacrimi, alte fotografii de familie, un câine din ceară galbenă cu care Marcel se juca în copilărie, vioara tatălui și cam atât. O carte sfâșietoare despre „mai nimicul smuls abisului”, după cum titrează „Le Monde des Livres” din 29 martie.
Ce rămâne când nimic nu rămâne () [Corola-journal/Journalistic/3746_a_5071]
-
românească liberalismul a traversat câteva etape de adaptare complexe și contradictorii, ce i-au pus eficiența sub semnul întrebării. Lumea țărănească de la noi, preponderentă ca în întreaga arie răsăriteană, separată de societatea burgheză în curs de edificare printr-un veritabil abis cultural, a fost principalul teren de experimentare a soluțiilor liberale, burgheze și urbane. Liberalii, al căror devotament pentru binele public este în afara oricărei bănuieli, manifestau cele mai bune intenții în a combate sărăcia și ignoranța, dar se blocau în fața cauzelor
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
propune să ne recunoaștem, el nu adaugă nici o linie în plus. Comentariul despre acest "tablou" este șturlubatic, aiuritor, amețitor și neconvențional, maniera în care Ionesco vede și vorbește despre ce și cine sîntem, despre el însuși, despre realități și despre abisuri, maniera deconstrucției, a depistării crizelor - de limbaj, de comportament, de caracter - maniera este, probabil, magnetul absolut al seducției. Despre el și opera lui, despre el și piesele lui, despre el și spectacolele ce i-au fost puse în scenă s-
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
și în Hotel Europa, Țepeneag urmează o rețetă sigură - aceea a descrierii intimității unui individ, a autorului povestitor. Acesta are un lector, chiar partenera sa de viață, care sancționează, necruțător de multe ori, romanul la care scrie. O punere în abis "limpede ca cristalul", fără prea multe subtilități, în manieră Gide, Falsificatorii de bani. Este și unul din minusurile acestor romane - deconspirarea rapidă a rețetei. Rețeta străvezie este, pentru un cititor cu experiență, echivalentă cu dezvăluirea evoluției subiectului într-un roman
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
a păstrat "motivele editoriale" în tematică și în stil. Ieșirea de sub tirania experimentului deja constituie un model interesant pentru proza română actuală. Țepeneag propune un model echilibrat - combinarea mobilității narative cu forța tematică a unor evenimente contemporane. Supără punerea în abis clasică (dialoguri cu cititorii, redactarea romanului concomitentă cu desfășurarea subiectului etc.), repetată la nesfîrșit. Irită și lungimea proiectului, ajuns deja la al treilea volum și încă neterminat (deși fiecare dintre volume pare o variantă mai reușită a celui precedent). Maramureș
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
gura doamnei Tonitza că cele două lucrări sînt singurele opere de acest gen ale celebrului artist. Ca un demn elev al lui Tonitza și ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
de aici, există un Chopin pasional, cu aplecare pentru tragicul declamatoriu. A avut relieful dramatic cel mai intens. Că și Scherzo-ul în Și bemol minor, op. 31, unic supliment, fantastic în concepție și efecte de regie: contraste de registre, abisul și clamarea într-un spațiu înalt. Pianul simplu și - deja - pianul orchestră. Cum se va cânta la pian peste 100 de ani? , acum în curs de desfășurare este, la noi, o experiență niciodată trăită în ultimii 50 de ani. Fără
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
la un an, de un nou volum - Reci limpezi cuvinte. Volumele următoare apar însă la intervale mari în timp și, deși apreciate de critici, au fost mai puțin comentate: Copac înflorit - 1978, Picătura de ploaie - 1987, Vocile - 1998. Punere în abis adaugă acestora douăzeci și una de poeme inedite. Am citat toate aceste titluri pentru că ele, chiar singure, reușesc să vorbească despre traseul poeziei Irinei Mavrodin. O poezie simplă în aparență, care se impune prin forța trăirii și prin încercarea de-a fi
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
imaginea unui "loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în interior, la infinit, imaginea din afară, și la al cărei capăt ar trebui să se afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi care privește / un ochi care privește/ un ochi
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
trebui să se afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi care privește / un ochi care privește/ un ochi care privește/ un ochi care privește/ etc., încearcă să-ți imaginezi/ până la capăt/ această figură geometrică/ dacă poți" (Punere în abis). Acest "tu", impersonal, generic, pe care cititorul îl regăsește în mai multe poeme, pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în adâncul lui. Aceeași funcție, a dedublării
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
joc sobru. Finalul" tinde către armonie, dar sentimentul fricii nu este eludat pe de-a întregul: "viața este bună/ moartea este bună/ armonie/ dată ființei pământene/ Tot/ muzică de Bach/ de ce te mai temi omule?" (Teama). Irina Mavrodin - Punere în abis; Editura Eminescu, Colecția Poeți Români Contemporani, București, 2000; 172 p.
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
iubita lui pare să contemple oglina apei. Pe furiș, Faust se apropie de ea și o îmbrățișează pe la spate. Gretchen întoarce capul și chipul i se luminează. În acel moment, cei doi se prăbușesc în apele lacului ca într-un abis incomensurabil care-i înghite. Acesta este filmul lui Sokurov: o formă de a plonja în abis acolo unde nu există nici îndurare, nici materie, nici margini, nici izbăvire, ci doar un dureros extaz. P.S. Răspund la rândul meu la anchetă
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
îmbrățișează pe la spate. Gretchen întoarce capul și chipul i se luminează. În acel moment, cei doi se prăbușesc în apele lacului ca într-un abis incomensurabil care-i înghite. Acesta este filmul lui Sokurov: o formă de a plonja în abis acolo unde nu există nici îndurare, nici materie, nici margini, nici izbăvire, ci doar un dureros extaz. P.S. Răspund la rândul meu la anchetă: 1. România literară este revista unde am debutat în calitate de cronicar de film, prin urmare ceva ce
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
a fi și de-a rămânea în partea poporului istoric, din care însumi fac parte, și în contra păturii superpuse de venetici. 96 {EminescuOpXIII 97} M-am convins că acea ură în contra trecutului, acea aruncare în apă a tuturor tradițiilor, acel abis creat între trecutul de ieri și prezentul de azi nu e un rezultat organic și necesar al istoriei române, ci ceva factice și artificial. Nu omul in abstracto se mișca în d. C. A. Rosetti în contra boiarilor, ci grecul: nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
înșiși au fost uimiți de graba fatală cu care guvernul alunecase pe clina concesiunilor și d-lui Dumitru Brătianu îndeosebi ușurința - ca să nu zicem mai mult - a politicei esterioare a guvernului i-a deschis ochii, de s-a spăimântat de abisul înaintea căruia stăteam. A trebuit acest eveniment de înspăimîntătoare gravitate ca, la bătrânețe, să-i cază vălul de pe ochi, pentru ca să vază în fine de ce sunt capabili și înăuntru cei ce în afară lucraseră astfel. Când a spus că nu mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Vom avea de astăzi înainte două biserici: una a țării, alta a Curții; doi capi bisericești, unul părinte sufletesc al țării, iar altul al familiei regale și a-l celorlalți străini așezați în țară: între țară și dinastia este un abis netrecut. Astfel ar vorbi astăzi consiliarii Maiestății Sale (d. Cîmpineanu de ex. ) dacă s-ar afla în opoziție și n-ar lipsi a produce efectul dorit asupra mulțimii lesne de condus la care s-ar fi adresând. Nouă însă, șaptesprezece
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
politici și-au dat silința de-a dirige acest curent în contra Coroanei. Astfel, în cestiunea Strousberg, în care s-a aruncat toată vina asupra Domnului, pentru că înșelătorul era german. Sunt încă vii în amintirea tuturor cuvintele d-lui Cîmpineanu despre abisul dintre țară și Coroană Republica de la Ploiești și scandalul de la sala Slătineanu sunt lucruri pe cari noi, oamenii cu principii monarhice, ni le reamintim mereu ca un fatal memento. Deci vom răspunde celor de la "Romînul" următoarele: Voi ați făcut dinastia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și lustruit al frunții. Iese din mine ca insecta, încă umedă și moale, din coaja străvezie a fostei ei carcase. Memoria mea este metamorfoza vieții mele, insecta adultă a cărei larvă e viața mea. Și fără o plonjare curajoasă în abisul de lapte care o-nconjoară și o ascunde în pupa minții, nu voi ști niciodată dacă am fost, dacă sânt o călugăriță vorace, un păianjen visător pe picioroange ne-sfîrșite sau un fluture de o frumusețe suprafirească. Îmi amintesc, adică inventez
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și roșiatică. Brațele, lăsate la vedere de cămașa-n carouri cu mânecile suflecate, erau tot roșiatice, micuțe și cu pielea fragedă, doar pe falangele degetelor cu puțin păr. Se ținea de speteaza scaunului din față, iar picioarele îi atârnau în abisul de sub scaun. Tulburător era faptul că acest om tremura. Ca un animal înspăimîntat. Nu se uita la nimeni, stătea agățat acolo, în brațele tânărului, și tremura necontenit. Sudoarea îi curgea din păr pe obraji. Cei doi nu-i dădeau nici o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
își lipi palmele de tâmple și de membrană, ca niște paravane, și-ncercă să zărească ceva prin substanța tulbure, hialină. Urletul lumii exterioare devenise chinuitor, insuportabil ca al unei cascade uriașe. Când o formă indescriptibilă, ieșită brusc ca dintr-un abis, se ridică deodată, verde și galbenă și cenușie, apropiindu-și - ce? fața? cefalotoracele? ghimpele din coadă? - de geamul de carne, Maria începu să țipe și o luă la fugă înapoi, fără să-și audă țipătul, simțindu-și doar gâtul rănit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
descopeream din când în când cîte-un rid sau un cearcăn! Ce ușurare când fruntea mi se păta de pistrui! Iar când un herpes îmi ieșea pe buză eram fericită zile-ntregi, căci era ca și când o supernovă ar fi explodat în abisurile constelate, distrugând materia obraznică, umplând de sânge parseci întregi. Îmbătrânind, jigneam tot mai puțin Văpaia, scânteia mea căpăta tot mai mult textura delicată-a cenușii. Atât, atât vreau să ajung: o literă într-o carte, un fulg de zăpadă făcut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
reverberații, ca lumea păianjenilor pentru care există doar ce face să vibreze plasa lor derizorie. Imaginea înfricoșătoare a morții nu-i pentru mine neființa, ci ființarea fără ființare, viața terifică a larvei de țintar, a râmei, a scoicilor pe fundul abisului, carnea vie și inconștientă din care cu toții sîntem bricolați. Vedem lumina cu niște ouă cornoase pline de jeleu, o transformăm în impulsuri electrice și-o transferăm unei grămezi de mucilagii umede dintr-o cochilie de calcar. N-o să știm niciodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]