2,780 matches
-
acestuia, va fi mai dificil să o paseze altei persoane. O altă strategie este amânarea răspunsului. Dacă subiectul va fi discutat mai detaliat într-un moment ulterior al reuniunii, puteți spune: „Vom vorbi despre asta peste câteva minute”. Dacă subiectul abordat nu se găsește în demersul interogativ, puteți răspunde astfel: „Vom vorbi despre astfel de probleme la sfârșitul întâlnirii. Reamintiți-mi atunci. Dar acum, să ne întoarcem la...”. Altă tehnică este aceea de a răspunde la întrebare. Aceasta se aplică mai
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
acest punct, moderatorul efectuează o verificare rapidă pentru a se asigura că a funcționat reportofonul și că notițele de pe teren sunt complete. După aceea, moderatorul pornește din nou casetofonul și membrii echipei discută despre ceea ce aud: Care au fost temele abordate? Care sunt citatele deosebit de relevante pentru studiu? Ce a fost surprinzător? În ce fel se aseamănă sau se deosebește acest grup de cele anterioare? Trebuie să mai schimbăm ceva înainte de întrunirea următorului grup? Succesiunea continuă, dar din acest moment are
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
informația cea mai puțin importantă (rezultatele mai interesante apar mai târziu în cadrul focus grupurilor). De asemenea, informațiile sunt de multe ori redundante, deoarece apar aceleași subiecte în mai multe întrebări. În consecință, gândiți-vă să organizați această secțiune după temele abordate, începând cu ideile cele mai valoroase pentru cititor. 6. Concluzii/interpretări. Această secțiune este opțională. Aici, cercetătorii își prezintă concluziile sau interpretările rezultatelor. Ce înseamnă aceste constatări? Interpretările pot fi înșelătoare. Dacă participanții la focus grupuri oferă interpretări, aceste informații
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
decizii practice pe baza studiului. Iar agențiile publice implică de multe ori grupurile comunitare în focus grupurile care folosesc metoda participativă. În următoarele câteva zeci de ani, vor apărea și alte metode care vor reflecta alte necesități. Indiferent de metoda abordată, focus grupurile își vor menține calitatea distinctivă de a organiza o discuție planificată, folosind întrebări predeterminate, ghidată de un moderator talentat, dirijată într-un mod degajat și neamenințător, pentru ca participanții să își împărtășească părerile. În continuare:tc "În continuare\:" Focus
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
precis variabilele de stare și ieșire. Imprecizia cunoașterii acestor variabile are o imagine subiectivă, constituită de incompletitudinea cunoștințelor despre sistem și o origine obiectivă, datorată impreciziei cu care funcționează sistemul. Sistemele la care imprecizia inerentă funcționalității lor sunt în general abordate ca sisteme probabiliste. Un sistem în care relațiile intrarestareieșire sunt caracterizate prin probabilități este un sistem probabilist. Imprecizia sau incertitudinea din descrierea sistemului se datorează acestei caracteristici proprii sistemului. Natura, tehnica, economia sau societatea, oferă multiple exemple de procese sau
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
600 metri, diferența este foarte mică de 1,8 secunde pentru grupa experiment-. Aceste aspecte confirmă încă o dată că în procesul de învățare, antrenorul este tentat să pună accentul pe latura pregătirii fizice generale, în defavoarea aspectelor strict legate de proba abordată. Iată de ce, considerăm că studiul efectuat vine în sprijinul antrenorilor de atletism, care au grupe de începători și doresc să formeze viitori alergători de garduri. Aplicarea teoriei informației și abordarea sistemică ne-a obligat să surprindem aspectele de ordin calitativ
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
distincția între cercetarea despre educație (ca probleme care definesc identitatea științei ei pedagogia) și cercetarea pentru realizarea efectivă a educației, în variatele contexte reale și mai ales identificând evoluția schimbărilor de sens ale acestora, cu importante repercursiuni în practică. Paradigmele abordate anterior ale științei educației-pedagogia (câteva dintre cele mai importante: a complexității, a integrativității, a construcției cunoașterii, a modernității, a postmodernității, a reflecției, reflexivității și interpretării, a cercetării calitative, a discursului pedagogic, a profesionalizării educatorului, a identității sale științifice) analizează educația
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizarea calitativă a obiectivelor, în îndeplinirea rolurilor specifice, mai ales în situațiile dificile, prin dialog. Praxiologia pedagogică, ca știință, (macro)paradigmă și metodă se învață, căci ea schimbă paradigma clasică a conceperii acțiunilor educaționale, iar competențele educatorului-praxiolog ca practician-cercetător, nou abordate, trebuie să vizeze, chiar din perioada pregătirii inițiale (Y. St-Arnaud, 2003, pp. 50-60): cunoștințe despre esența, regulile, baza psihopedagogică a practicii și a acțiunilor, documentarea asupra situațiilor și a celor implicați, exerciții de adaptare la diferite situații și interlocutori, exersarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
măsură a formării, o prelungire a învățării de-a lungul întregii vieți, a noi competențe, dar și a noi instrumente de adaptare. În esență, schimbările astfel de paradigmă atrag atenția asupra rolului unui ansamblu de norme, reguli, privind realitatea problemei abordate, a cum să fie organizate elementele acestuia în interiorul său, pentru a rezista în timp și a face față noilor provocări. În caz contrar, sunt necesare modificări, introduceri de noi caracteristici, noi instrumente, conturându-se o fază de tranziție spre o
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
noi paradigme sunt de durată, implicând procese progresive de acomodare, de învingere a rezistenței, de convingere, pentru că cer schimbări în procese, concepții, metode, structuri, nu numai în plan pedagogic, ci și filosofic, social, psihologic, profesional, economic, de politică a educației. Abordată și din perspectivă teoretică în sine (Boivin, 1997, pp. 5-7) aici paradigma poate fi considerată o reprezentare, un model de interpretare, o idee despre realitatea metodologiei educative, o schemă ca rezultat al unor cercetări acumulate. Ea devine esențială pentru a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
care obțin consens. Apoi se corelează și se întregește paradigma, până apare o idee care le leagă și are loc schimbul de paradigme generale (Th. Kuhn). Desigur că stabilitatea unei microparadigme și dezvoltarea, corelarea ei cu celelalte din sfera problemei abordate, depind de contextul care o generează și o acceptă. Și asemenea situații vom regăsi în fiecare dintre paradigmele analizate în acest demers. În sânul fiecăreia se produc acumulări, pornind de la dinamica faptelor educative (normale sau atipice) în respectiva problemă, în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ei, • a analiza diferite caracteristici și relații, • a exprima nivelul cultural al problemei, • a contura consecințe variate, • a evidenția metodologii variate de construcție a cunoașterii, proceduri, procese, dificultăți, • a surprinde experiențe și concepții pluraliste, • a se adapta la specificul domeniului abordat, • a se adapta la prioritățile educației urmărite, obiective, • a nu se abate de la norme etice ale dialogului, • a vedea utilitatea practică în diferite contexte, • a pregăti diferite decizii, • a stimula participarea, afirmarea diferențiată, • a reduce rolul transmiterii în predare și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prescripții în învățare), dar nu și pe cele de utilizare efectivă a eficienței lor în situații ale vieții reale. Doar studiază ce probleme se pun, ce experiențe sunt necesare pentru respectivele obiective, în ce termeni, cu ce argumente pe teme abordate, cum se face planificarea și proiectarea (design) în mod riguros, tehnologic, cum se precizează obiectivele operaționale și referențialele, cu evaluarea lor standardizată. ► De aceea s-au și multiplicat cercetările de reconcepere a lui pe alte coordonate de eficiență și calitate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
contexte), mai ales în sens formativ astfel, pentru finalitățile prioritare de esență calitativă (capacități, competențe, atitudini). În acest sens, educatorul cercetează acum diferite ipoteze, soluții metodologice de construire a conceperii și desfășurării activităților: care sunt oportune pentru aplicarea respectivei teorii abordate, cum să le trieze, cât să fie folosite, când, în ce combinație, ce experiențe să valorifice, ce deschideri să aibă pentru următoarea activitate, cât să evidențieze rolul educaților și al lui ș.a. Toate acestea sunt obiective ale cercetării (empirice), în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
lor reciprocă, eficiența lor depinzând de modul de percepere și de experiența, de raționalitatea și de reflecția fiecărui educator. Sau pot arăta diversitatea și dinamica interacțiunii proceselor în proiectarea flexibilă, aspectele sociale care intervin în acțiunea practică, pentru că fiecare microparadigmă abordată are alt mod de aplicare în fazele proiectării, așa cum rezultă și din următoarea matrice comparativă. Tabel 16: Abordări alternative pentru flexibilizarea proiectării Criteriul ADDIE Paradigma instrumentală Paradigma comunicativă Paradigma pragmatică Paradigma artistică Analiza • Măsurarea scopurilor. • Precizarea proceselor. • Negocierea scopurilor. • Stabilirea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
achizițiilor școlare evidențiate prin evaluare (cum s-a înțeles esențialul din procesele și sursele achizițiilor în logica proiectării). Problematica formării competențelor este în centrul preocupărilor în definirea finalităților actuale ale educației (de corelat cu schimbările de paradigmă în acest sens, abordate mai sus), fiind considerate ca soluții și pentru această abordare integrativă a formării și pentru evaluarea din perspectiva cerințelor viitorului. Paradigma formării competențelor este prioritară acum, dar pentru evaluare interesează aspecte de fond: ► Evaluarea competențelor trebuie realizată ținând cont că
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dea o imagine mai aproape de deschiderea așteptată a dezvoltării personalității, de abordare unitară, echilibrată a evaluării și formării. Desigur că paradigma standardelor revăzută are influență asupra definirii obiectivelor și invers, determină nivelul angajării educaților, al motivației pentru atingerea standardelor, metodologia abordată, echilibrarea condițiilor de organizare și proiectare, programarea evaluărilor periodice corective, inițierea de dialoguri cu aceștia pe această temă, adaptarea rolurilor educatorului (facilitare, îndrumare, consiliere), pentru menținerea efortului, a climatului favorabil. Problema standardelor exprimă încă vechea relație cu măsurarea, pentru a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cercetării, a teoriei pedagogice, pendulând între ele, dialogând cu ambele, putând aduce chiar contribuții în acest sens (identifică noi aspecte, formulează noi ipoteze, verifică validitatea sau completează unor alte cercetări, nu numai ameliorând ad-hoc sau pe termen scurt starea problemei abordate). R. O'Brien (1998) o definește ca fiind cunoașterea științifică, de către practicianul reflexiv a realității acțiunii sale, fie individual, fie în grup, pentru înțelegerea ei și introducerea de noutăți, după criteriile și regulile procesului și metodologiei cercetării. Astfel, practicianul-cercetător realizează și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu cinci grade de infirmitate vizuală, alunecă pe drumul sfârșitului. Totul coboară fără putința de a fi oprit. Toate aceste modalități de relații plastice fac parte din limbajul plastic fundamental și, atunci când sunt aplicate judicios, imprimă caracter și semnificație temelor abordate. VIII. Compoziția cu linii curbe și contracurbe Max Ernst Prin eleganta mișcare a liniilor în imagine, universul acestor forme plastice ne invită spre imagini cu caracter ondulatoriu, unduios, vălurit. Fie că este vorba de linii curbe cu un traseu semicircular
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ordonatoare, care dau stabilitate compoziției. Dar o asemenea ordonare de forme, făcută cu rigoare și seriozitate, poate fi ineficientă artistic dacă elementele care intră în alcătuirea ei nu au originalitate plastică pregnantă și nu impun o viziune personală asupra temei abordate. Pericolul manierismului și al pastișării lucrărilor altor creatori sau al autopastișării îi pândește pe cei care nu au curajul, puterea, talentul și tenacitatea să-și caute un drum propriu. În artă reușesc să se impună cei care prin muncă și
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
separată a patru tipuri de literaturi: oportunistă, subversivă, disidentă, evazionistă. Literatura oportunistă este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, reprezentată prin M. Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu etc.. Temele și motivele abordate sunt subordonate acelorași clișee de expresie, putând spune, astfel, că avem de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, o literatură îndoctrinată, idilică și festivă. Literatura subversivă reprezintă o deviație de la linia oficială, deviația aceasta fiind mascată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
într-un fel titlul: Toate casele au către mine ferestre,/ toate pietrele numele meu îl repetă/ Un sens unic pe toate șoselele,/ și-un drum singur pe-ntreaga planetă". Primul volum ține de "tensiunea afectivă", cu deschideri spre o problematică abordată patetic, legată de trăirea teribilă a existenței în latura ei biografică și în expresia vitală, tulburătoare, de trăire civică. Cele două laturi ale creației lui Adrian Păunescu continuă, îmbogățite în nuanțe și simboluri ce vor constitui și substanța volumelor următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e mai aprins/ decât obrazul tinerei fecioare/ și arcuirea lui ce dinadins/ a rotunjit ispita în dogoare". 2 Demostene Botez rămâne un poet de aceeași factură, (cunoscută din perioada interbelică), un poet al emoției, un poet sentimental, indiferent de temele abordate. Volumele: "Floarea soarelui" (1953), "Versuri alese" (1955), "Carnet" (1961), "Oglinzi" (1963), "Aproape de pământ" (1968), "Na greul pământului" (1970) se înscriu în epocă prin temele ocazionale, civice, prin evocarea nostalgică a locurilor băștinașe. Redescoperă universul lui Francis James, ascultă tăcerea și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a spune nu știu. Adică refuzul opiniei, din dragoste față de a ști. Dacă față de cărțile "de specialitate" pe care le-am scris am un grad de nemulțumire, ce derivă din faptul că nu am citit toate lucrările relevante pentru tema abordată, raportat la aceste rânduri mă simt liniștit: prin ele epuizez zilnic subiectul propus, și anume sensul existenței proprii. Ele îmi asigură posibilitatea unei continue adecvări la sine, spărgând distanța oricărei presimțiri. * Sufletul este simbolul căutării, al dorinței noastre de sens
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
privat reprezintă o derogare de la responsabilitățile publice și o anulare a controlului social, dusă până la negarea violenței ca atare. La aceste niveluri, formele de manifestare devin mult mai subtile (violența psihoemoțională) și mai puțin vizibile (violența sexuală). În contextul tematicii abordate, familia va fi definită, conform standardelor folosite de Comisia Europeană asupra Infracționalității, ca fiind „un cuplu căsătorit sau necăsătorit, descendenții acestuia, familiile de origine, descendenții sau rudele oricăruia dintre copiii cuplului, cu condiția ca aceștia să continue să locuiască împreună
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]