6,323 matches
-
să-și înțeleagă viața și arta. Dialogurile dovedesc erudiție, o strălucire a replicii și a paradoxului în genul lui Oscar Wilde. În piesa lui I. Ibsen, Oscar Wilde, Shakespeare, Pușkin, Joyce, Lope de Vega, Cervantes, Gide, teatrul expresionist și teatrul absurdului, fantasticul eminescian și drama existențialistă se amestecă într-un puzzle enciclopedic autodevorator. Se poate afirma, fără îndoială, că antractul presupune o conștiință postmodernă a scriiturii dramatice: „E meritul meu: să scot din fraze moarte, arlequinade ce par noi... Nimic nu
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
schimb) formă, de fiecare dat) când se ivește ,,o inovație fundamental) în tehnologia conflictului”, si de fiecare dat) când ,,rază de acțiune a intențiilor unit)ților” se restrânge sau se m)rește (1961, pp. 92-93). Sistemele vor prolifera în mod absurd, dac) sunt aplicate aceste criterii. Aplicarea lor energic) este în realitate descurajat) de complexitatea care ar putea rezulta. Totuși, generalitatea criteriilor lui Hoffmann permite, într-adev)r, cercet)torului s) anunțe nașterea unui nou sistem în orice moment care-i convine
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
elemente luate din existentul empiric sau simbolic după o serie de reguli care aparțin aerului bizar, impregnat de libertăți, propriu ordonării percepției din vis. Structurarea versurilor mizează pe abrevierea relațiilor uzuale dintre obiecte, pe deformarea consecuțiilor, pe raționamente false sau absurde, pe disimularea într-o exersare mecanică a mecanismelor cauzale. Uneori perspectiva acestei poezii este motivată prin adecvarea ei la o conștiință infantilă: „S-a-ntors tata din război,/ Fără cap, fără cap,/ Noi ne-am dus pe la vecini,/ Țopăind, țopăind,/ Și ne-
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
dibuit subsoluri masive privitoare la Dorothea și Nevermoor. Prea sunt complecși; mai ducă-se pe pustii!” În partea a doua a cărții apar așa-zisele scrieri ale lui Milorad de Bouteille, valorificând motive de natură senzațională, miraculoasă, morbidă, stranie, detectivistică, absurdă, fantastică, metaliterară. Cărțile lui I. apărute în România au fost traduse în limbile germană, suedeză, japoneză. SCRIERI: Cinste specială, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1967; Până la dispariție, București, 1968; ed. (Aus), tr. Heidi Dumreicher, Frankfurt am Main, 1971; Versuri, București
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
unei anumite profesionalizări a umorului. J. a publicat nu numai schițe (dialogate) și povestiri, ci și texte de foarte mici dimensiuni: aforisme („gaforisme”, uneori), calambururi, butade, glume, anecdote ultrascurte, pilule, „chestionare” ș.a., exploatând în chip inspirat comicul de limbaj, umorul absurd. Rezultate remarcabile, între altele, a obținut în satirizarea modelor și marotelor mediatice de ultimă oră, ca în Și Dumnezeu a creat umorul (1997). Prin scrierile lui - „minore”, desigur, prin definiție, dar nu lipsite de o semnificație ce depășește platforma scundă
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
a suscitat și suscită dezbateri și controverse este cea privind aria geografică în care trebuie inclusă România; se întâlnesc diverse formulări: „balcanică“, „sud-estul“ sau „estul Europei“, „Europa centrală“, „spațiul carpatic“, „spațiul carpato-danubiano-pontic“ și altele. Uneori s-a ajuns la situații (absurde) ca România să apară în atlase pe planșe diferite: partea de nord în Europa centrală, iar partea de sud în Peninsula Balcanică 1. Firește, o opțiune sau alta a fost de multe ori influențată - când n-a fost vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Porții • spunea ambasadorul francez - departe de a blama pe principe pentru curajul și onestitatea de care a dat dovadă la 2/14 mai, l-aș lăuda pentru că a îndrăznit să iasă din cercul vicios în care îl închidea o Constituție absurdă; l-aș ajuta să zdrobească oligarhia și mi-aș face astfel un vasal util și devotat. Franța este calomniată fiind bănuită ca favorabilă visului de independență politică a României (n.ns.)“40. Moustier sfătuiește Poarta să nu se sperie de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru că am intenționa să așezăm opera intelectualilor români evocați aici într-o cămașă a lui Nessus, din care să deducem faptul că rădăcinile intelectuale ale ideologiei comuniste s-ar regăsi în opera lor. Aceasta ar însemna să intrăm în logica absurdă a „necesității“ marxiste în istorie, de care tocmai ne-am delimitat. Logica explicației în istorie este infinit mai complexă, pentru a o reduce la simplificări de tip justificativ 19. Rezistența la modernizare a găsit în intelighenția românească un aliat nesperat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
boala, constituite în tot atâtea pretexte pentru reluarea obsedantă a marilor întrebări existențiale: „Ori nu suntem decât, fiecare în parte, câte un cerc închis, nici măcar tangent cu vreunul aparținând confreriei de peste timp, și-n consecință durerea mea să fie la fel de absurdă...?” Ispitit în momentele de cumpănă de gândul sinuciderii și confruntat, în fața foii albe, cu sentimentul dureros al inutilității oricărei filosofii, naratorul elaborează, sub semnul figurii tutelare a lui André Malraux, un adevărat decalog împotriva neantului: „Să te așezi temeinic într-
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
vederi) că prin sincronizare cu structurile europene occidentale lumea românească a fost smulsă din propriul climat, deposedată de ceea ce avea specific, desfigurată prin implantarea de instituții inadecvate. Totul era fals, după el, în societatea românească modernă: de la școală („zadarnică și absurdă”) la regimul politic. Atât Crainic însuși cât și, mai ales, secundanții săi (cu deosebită vehemență, P. Marcu-Balș) opuneau cultura, înțeleasă ca acumulare de cunoștințe, deci în alt sens decât cel spenglerian și cel din cartea lui Motru, creației. „Menirea pe
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
fiind montate și difuzate. După 1980 a publicat și proză (romane, povestiri istorico-patriotice pentru adolescenți). În activitatea de dramaturg a lui G. se pot distinge două maniere: una este cea a deriziunii crude, a construcțiilor metaforice și alegorice, îndatorate „teatrului absurdului” (dar mai mult ca procedee și „trucuri”, fără profunzimea și tragismul creațiilor marilor reprezentanți ai curentului), cu ambiții filosofice și morale, însă cu redusă consistență ideatică și relativ modestă ținută artistică, notabile mai mult prin vioiciunea construcției, prin percutanța replicilor
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
iar eu voi fi un mănunchi de urzici sub picioarele voastre.// Ei bine, atunci să știți că aveam și eu un obraz/ ca al vostru. O gură care se ruga, ca și voi”). Scriitor de vastă anvergură, filosof, „poet al absurdului și unul din rarii poeți existențialiști, evadând din frontierele mentale printr-un lirism liber în care apare lumea modernă sub semnul contradicțiilor ei” (Robert Sabatier), cu destinul frânt de deportarea nazistă, F. e de recuperat atât în cultura română, cât
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
scena teribilă În care depunerea se identifică cu lecția de anatomie), după care urmează episodul Înălțării. Pe de altă parte, Corin, tu definești anarhetipul ca fiind În contra logicii, dar ce te faci cu toate experiențele literaturii de avangardă, cu literatura absurdului, care merg Împotriva logicii și rămân În arhetip? În ceea ce privește obiectul de cercetare, stările alterate de conștiință, cred că e interesant, dar Întrebarea este: cercetate cum? Mediat sau intermediat de discursurile culturale? Cercetarea nemijlocită cred că nu pot să o facă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
s-a născut are șapte capete: ori ursim un singur destin pentru cele șapte capete sau mai multe capete-identități, ori ne alegem fiecare câte un cap și ursim aceluia un destin separat. Până la urmă chiar ideea de a ursi devine absurdă, pentru că nu poți să o faci convenabil În cazul anarhetipului - sunt șapte identități comasate Într-un singur trup, deci ce faci? Șapte suflete sau mai multe? Probabil termenul are muguri din care vor crește o mulțime de alte accepțiuni, care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
toate acțiunile monstruoase ale Securității În România de după 1954 (și o parte din termeni sunt descriși foarte exact de K. Goff). Contracararea acestor efecte, pretutindeni unde pot fi Întâlnite, este singura modalitate practică de a ieși din teatrul continuu al absurdului politic și social În care trăim. Primul și cel mai grav dintre toate este umilirea și construirea unei identități abjecte la nivel public și personal. Dacă În penitenciarele reeducării umilirea presupunea transformarea individului Într-o creatură lipsită de personalitate, ea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a fost „Întărită” prin tot felul de filtre intermediare, peste care veghea Consiliul Culturii și Educației Socialiste (CCES), cu nou-Înființatul său Serviciu de Lectură (SL). Operațiile de cenzură s-au dublat, triplat, multidiversificat, iar „purificarea” textelor cucerea mereu noi și absurde motivări 2. Manea reproduce, În același loc, un Referat al cenzorului, datând din 1986, despre romanul său Plicul negru, și care conține indicații cu adevărat Înspăimântătoare, prin care i se cere autorului să renunțe la pagini din text, să opereze
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
jos În sus, poate fi observată la toate palierele. Romanele lui Marin Preda și D.R. Popescu devin din ce În ce mai greu de Înțeles pentru ei și mai greu de predat pentru noi, colectivizarea și epurările politice din anii ’50 devin literatură a absurdului În cel mai bun caz, dacă nu pur și simplu niște nonsensuri cu care nu merită să-ți bați capul. Studenții și elevii de liceu nu mai rezonează În nici un fel la realitatea din spatele romanelor despre „obsedantul deceniu”. Plictisul celor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
livresc, un neoexpresionist și un neosuprarealist, un metafizic evaziv, uneori teatral. Este, în primul rând, o voce dedublată, prinsă într-un iremediabil conflict între irealitate și realitate, livresc și autentic, între moarte (cuvinte) și viață (iubire), între tragismul, prozaicul și absurdul existenței, explorând, asumând și refuzând oricare dintre ipostazele eului său: „Eu sunt viu eu sunt mort eu rămân” (Aurel Dumitrașcu citit de o zână). Deopotrivă liric și lucid, colocvial și ceremonios, vizionar și livresc, D. este actor, regizor și spectator
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
zeu”, care se află - sau nu - în fiecare pământean). O altă temă recurentă este prezentă din placheta Elegii până la ultima poezie din Călător... - condiția și soarta poetului și a poeziei. Modul în care se autopercepe oscilează de la imaginea unei „jertfe absurde”, inutile, la aceea a unui „blestem” care chinuie și alienează, privându-l pe poet de o existență normală, de bucuriile vieții simple, dar care îl poate transforma într-un fel de Crist ce se sacrifică pentru oameni, oferindu-se ca
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
însă și vulgarizări, aserțiuni riscate ori superflue). Decepția trăită de Antim, inadaptat învățător de țară, la vestea nașterii unei copile ce pare să uzurpe locul fiului dorit, e o „figură” epică tranșantă, comună și mentalității maniheice a basmului - lume a absurdului naiv. Reacția frustrărilor în lanț pornește de aici. Gelia trece prin copilărie afectată de nepăsarea ce i se arată și suferind pentru distanța ridicată de un părinte despre care știe totuși prea puțin; va căuta în timp să-l înțeleagă
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
Comă sau Elogiu pentru oameni aproximativi. Colaborează cu versuri Mircea Streinul, Teofil Lianu, Maria Oprea, Ghedeon Coca, Ioan Ștefan, Mia Moga. Restul paginilor este destinat unui fragment din cartea Mozaic a lui Ioan Ștefan, caracterizată ca „o carte a sincerității absurde”. Într-un text intitulat Gânduri, Dragoș Sihastru (desigur, e vorba de un pseudonim) deschide, în numele noilor idealuri, lupta împotriva generației consacrate: „Gândiți-vă numai la descrierile picturale din romanele moarte ale fecundului d. Sadoveanu, la comerțul practicat în stil broșural
FLUX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287037_a_288366]
-
e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și a absurdului ori preiau discuția asupra unor mituri, instituie paralele (Luceafărul și Legenda ciocârliei de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și psalmii arghezieni), sondează diferența specifică din scrierile gazetarului, recenzează critic ediții, resuscită sintagme devenite clișeu („poetul nepereche”), intervin în
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
Roman sentimental, Getta (1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată de o suită absurdă de îndoieli torturante, de furii iscate din năzăreli, de disperări răvășitoare, rarele clipe de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
poemul; la idee se ajunge prin intermediul senzației - Simțurile în poezie). Autorul român se apropie astfel de unele dintre tendințele liricii moderne. Înainte ca simbolismul francez să se fi impus, atrăgea atenția asupra logicii speciale a poeziei în raport cu proza - prima e „absurdă”, „nelogică în mod sublim” (Despre logica poeziei, 1880) - și întrevedea trăsături pe care simbolismul le va absolutiza: inefabilul și muzicalitatea („poezia - muzica sufletului”, „arta versurilor e arta muzicii”). Apar la el și germeni ai instrumentalismului: scara alfabetică e o scară
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
argumentări, atunci trebuie să considerăm că Boethius s-a gândit că ar putea să rezolve problema teologică folosindu-se exclusiv de instrumentele logicii. Sigur, această ipoteză de lucru lasă de-o parte esența credinței creștine, dar nu e atât de absurdă pe cât ar putea să pară, dat fiind că multe din aceste instrumente și concepte sunt vehiculate din nou de scriitorii greci creștini contemporani cu Boethius. Câteva secole mai târziu, Scolastica a considerat perfect valabilă o asemenea poziție de principiu. a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]