65,481 matches
-
comportăm ca atare. Probabil de aceea durează. Într-o lume în care lumea divorțează, poate că doi oameni care stau de mai bine de 19 ani împreună... pare bizar. De asemenea, mai ține și de educație și de ce ai văzut acasă. Eu cred că acesta este comportamentul normal, nu mi se pare că fac nimic deosebit. DC News: Cum împăcați viața de familia cu ritmul alert în care lucrați? Victor Ciutacu: Chestia asta se întâmplă de 19 ani. A devenit deja
Victor Ciutacu, interviu despre familie. Cea mai frumoasă surpriză din viața lui: "Așa a fost să fie" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22242_a_23567]
-
în care lucrați? Victor Ciutacu: Chestia asta se întâmplă de 19 ani. A devenit deja rutină. Nu fac niște eforturi nebunești. Se poate găsi și un echilibru în ritmul acesta alert. Ne-am obișnuit unul cu programul celuilalt. Când suntem acasă, ne vedem de viața de familie. DC News: Cum ați reușit să vă țineți familia departe de presă și de scandaluri? Victor Ciutacu: Soția mea este extrem de discretă, nu este persoană publică și nici nu își dorește să devină. Atunci când
Victor Ciutacu, interviu despre familie. Cea mai frumoasă surpriză din viața lui: "Așa a fost să fie" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22242_a_23567]
-
are propriul site, însă există și site-uri comune. După ce găsești ceva potrivit, trimiți aplicația. Interviul a durat aproape o oră și am fost foarte emoționată. Nu știu câți candidați au fost, interviul este personal și confidențial. R.: Când te-ai întors acasă, cum ai găsit societatea romănească? Cum te așteptai s-o găsesti? A.M.: Mă așteptam să o găsesc mai civilizată și am găsit-o mai rău decât am lăsat-o. Regula care face diferența între alte țări și noi este aceea
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
natural la alte persoane, și grija pentru cei în nevoie: copiii, bătrâni, persoane cu dizabilităti, animale, mediul înconjurător. Aceste lucruri sunt rar întâlnite în România. Concret, mă așteptam ca România să stea mai bine la capitolul "accesibilitate", căci prietenii de acasă îmi spuneau că "au început să facă și la noi rampe". Dezamăgirea cea mare a fost când am vazut că multe dintre aceste rampe sunt inutilizabile, practic făcute în bătaie de joc. R.: Mulți dintre noi avem un motto care
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
a creativității. Arta sa reflectă nu numai concepția și formația lui intelectuală, ci și o profunda intuiție, capabilă să comunice privitorului asociații surprinzătoare. De altfel, și titlurile tablourilor completează spectaculos, într-un bogat simbolism, adesea cu substrat ironic, intențiile sale. „Acasă în lumea umbrelor" ascunde o teribila premoniție, „Sacrificiul floral" e de o frumusețe sobră, „Sticla visurilor" și „Seiful tentației" eliberează erotismul, „Corecții naturale", „Lupta contrariilor" sunt... ecologice.. Iată și alte denumiri: „Atentat la viață", „Dezumanizare", „Inutilitatea forței", „Alter ego" care
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
număr impresionant de scrisori, fiind ca atare ceea ce s-ar putea numi un "leneș performant". Faptul e ușor de dovedit de sutele de scrisori strânse în cele două volume apărute în 1995, unul la Ed. Humanitas (Scrisori către cei de-acasă, îngrijit de Dan C. Mihăilescu), celălalt în colecția Apostrof (12 scrisori de pe culmile disperării, editate de Ion Vartic, reeditate de curând de Alex. Condeescu în colecția bibliofilă a Muzeului Literaturii Române). Din nefericire, scriitorul, mort la 20 iunie 1995, dar
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
competitivitate, cultul instituției și al valorii, primatul inteligenței. Nu știu dacă fascinanta personalitate a lui Papahagi sau înțelegerea reală a importanței demersului său l-au făcut pe Radu Vasile să se comporte altfel decât politicianul român. Cert este că, întors acasă, el a dispus să se ia măsurile necesare și, după selecție, studenții chiar au plecat la studiu în cele două fabuloase orașe italiene, Roma și Veneția. Evoc aceste împrejurări - în care învățământul și cultura noastră au trăit un scurt moment
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
că aceștia, noi bravam știindu-l pe Blaga că nu este comunist, ci un european din stirpea intelectuală cea mai aleasă... Poziția lui Blaga față de comunism, este exprimată cu o forță inegalabila în așa zisul român postum.” Autorul serialului intitulat „Acasă la Blaga” se referă la românul autobiografic „Luntrea lui Caron” care reconstituie etapele dramaticului destin al lui Blaga ce a încercat să reziste refugiindu-se în lumea lui interioară, precum și suferințele pe care le-a îndurat poporul român sacrificat la
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
absența actelor de identitate ale majorității acestor "ne-cetățeni" ai pământului românesc). Un caz relatat de H.L. Duc și G. Milhès (p. 70) ține de un tragic absurd-suprarealist: o inimoasă femeie de la un parking - era în 1993 - l-a luat acasă pe "Bobi", de 12 ani, dar... neavând "acte de identitate", datorită poliției a ajuns iar în stradă. Sau alt caz, recent: un copil de 14 ani (care se duce la școală și învață, conștiincios) locuiește "în ghena blocului", iar "cei
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
pe măsura emoției și simțirii, licența de lumină pentru mărturisirea din depărtare, ca și apropiere, multul mult ce vă sunt dator, fără să-i poată corespunde proporțional niciodată nici devotamentul, nici recunoștința. V-aș face rugămintea ca la întoarcerea mea acasă să mă primiți un sfert de oră pentru obținerea, pe care o sper, a unei binevoitoare soluții a cîtorva dificultăți personale minore." " Dificultatea personală" era - aflăm din următoarele misive, trimise după întoarcerea acasă - numirea ginerelui său în postul de lector
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
aș face rugămintea ca la întoarcerea mea acasă să mă primiți un sfert de oră pentru obținerea, pe care o sper, a unei binevoitoare soluții a cîtorva dificultăți personale minore." " Dificultatea personală" era - aflăm din următoarele misive, trimise după întoarcerea acasă - numirea ginerelui său în postul de lector la Clinica II Chirurgicală de la Spitalul de Urgență. Arghezi se știa ferm în grațiile lui Dej, din moment ce putea să formuleze și pretenții: "v-aș ruga să dați dispoziții ca răspunsul să mi se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
vârtejul succeselor și eșecurilor, Jean Negulescu se gândește totuși, frecvent, și la familia numeroasă din care provine, rămasă captivă în România comunistă. Abia în 1968 (la vârsta de 68 de ani) , fiul rătăcitor se întoarce în sfârșit, pentru scurtă vreme, acasă. Revederea cu mama sa este - inevitabil - melodramatică: " De câtăva vreme, mama Leanca s-a mutat la București, la una din fetele ei. Gârbovită lângă sobă, împletește cu andrelele ceasuri în șir. Uneori își întoarce capul spre ușă și ochii i
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
nu aflarea adevărului (așa cum spuseseră în campania electorală) îi interesa, ci transformarea informației în avantaj electoral! Acum, când au pierdut totul, "cotrocenii" au și lipsa de tact de a-și arăta adevăratul chip. Și se mai miră că socoteala de-acasă nu se potrivește cu indignarea electoratului din târg! Văzând cu cine au de-a face, descoperind că "democrații" care pozau în mari campioni ai moralității nu sunt cu nimic mai breji decât ei, iliescienii și-au învins spaimele (mai țineți
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
domeniul culturii noastre din prima jumătate a veacului al XX-lea. Vlăstar al unui patron de restaurante, cu vederi socialiste, care întreținea relații cu remarcabile personalități ale vremii, s-a bucurat de o copilărie frumoasă, fiind dat la kleinkindergarten, primind acasă lecții de franceză, germană și engleză, urmînd apoi o școală de dans și chiar una de velocipedie. A învățat la Școala Sfîntul Sava, în continuare la Gimnaziul Gheorghe Șincai, pentru ca, după o întrerupere a studiilor (semn de răsfăț!), să absolve
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
unde "Minu" își cheltuia toată verva și bonomia lui de copil teribil al literaturii noastre". Dar spre a încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și vedeniile tulburătoare
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și vedeniile tulburătoare din cartea asta. Mă-ntorc, nu după douăzeci de ani de lupte, hoinăreli și de culpabile plăceri, precum fiul lui Laerțiu, ci după patruzeci de ani de necredințe permanente, în care timp
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
țipa cînd se-apropia vreun nuntaș/ îi venea stăpînul/ o făcea să tacă/ Tenebroasă, nunta nuntea înainte// Instrumentiștii instrumentau o horă de cantină/ Era un duh de rezona/ o duhoare de dărîma borna// Și nici nu m-am mai dus acasă/ nici de scris nu mi s-a dat// Eram plin de Plictis/ Eram gata/ De groază eram// Doar că vedeam bine, auzeam mult/ Poate trebuia să adorm/ Poate ar fi trebuit să simt enorm/ Poate ar fi trebuit să văd
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
primitoare, fără măreția, masivitatea celorlalte, mă fac să mă gîndesc la monumentele de același stil tipice capitalei noastre dintre cele două războaie mondiale. Poate că, la mijloc, era și spiritul latin. Oricum, intrau firesc în edificiul spaniol ca la mine acasă. Aveam gata întipărite în minte cîteva din tablourile importante ale picturii iberice. Prima pînză la care m-am oprit și m-am uitat îndelung a fost Bețivii lui Velasquez (Los borachos). În fine, vedeam în direct scena... Pictura lui Velasquez
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
numesc nostalgic. Aciman însuși îl numește "palintropic", marcă a eternei reîntoarceri. Aciman e un Ulise al vremii noastre, istovit de călătoriile sale pe multe și ciudate meleaguri, toate întreprinse cu un singur scop: acela de a a ajunge din nou acasă, de a regăsi un topos al familiarității și firescului conținut simbolic în Alexandria copilăriei. Fiecare nou oraș vizitat îi amintește de o stradă sau de un scuar din Alexandria; clădirile, parcurile, fîntînile publice, chiar și trecătorii - totul funcționează ca un
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
absolut decît cea din Apus..." Măsura noastră națională nu condamnă pur și simplu lăcomia, exagerarea, dar calculul, chibzuiala, eficiența. Noica se întreabă dacă nu cumva etica aceasta, mai curînd divin-arbitrară decît uman-rațională, nu împiedică modernizarea și industrializarea să fie vreodată acasă la noi. Noi nu stăpînim lumea, nici n-o schimbăm. Dumnezeu o face, sau se face ea însăși". Și, în fine: Esențialul (pentru noi - N.M.) e să nu pierzi măsura. Nu tu ești măsura lumii, cum voia grecul acela, ci
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
poată fi invocat ca susținător, sculptorul Marcel Guguianu. Chiar și un important om politic, cum este Adrian Năstase, a fost amestecat fără voia lui în această farsă tristă cînd, în cadrul emisiunii Culise, difuzată de TVR1, filmîndu-i-se cabinetul de lucru de acasă, camera de luat vederi a insitat, mai mult decît se cuvine și a revenit mai mult decît era cazul, pe un obiect din categoria noilor ,,descoperiri" care se odihnea chiar pe masa de lucru a primului vicepreședinte al PDSR, binecunoscut
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
importate de la bolșevici, azi aproape uitate, răsar la tot pasul: lămurire (Și-o venit o echipă de cinci, în 1961. Și-o stat; vreo patru-cinci luni o stat. Și îmbla din casă-n casă și lămurea. Și plecau oamenii de-acasă, fugeau de ei... - cf. Mihai Hotea, Hoteni, Maramureș, p. 17), tovărășiile/ întovărășirile (i.e. puiu' colectivului - cf. idem, p. 9), obligațiune de predare (Cu antetul sus: Republica Populară Română, Partidul Muncitoresc Român - cf. Florică Nae Vlad, Vîlcele, Olt, p. 12), certificat-plan
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
fac, în două zile. Luam zece oameni din Hoteni, care erașuț cu pămînt mai mult, poate și tu cădeai printre ei, și-i duceam în Sighet. Îi arestam într-o noapte și-i duceam. Și mergeam la ăia care rămîneau acasă: "mă, de ce nu vă scrieți, și voi îți păți ca ăia". La ăia-n Sighet le spunea: "mă, de nu vă scrieți, nu vă videți satu' niciodată". Ș-aceia făceau cerere-n Sighet (...) (cf. Mihai Hotea, p. 20). "Strîngînd șurubu
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
-te, f... dumnezeii mă-tii care te-o făcut!" Și-apăi m-o luat de mînuri și m-o sculat și tot mi-o dat picioare și m-o scos afară. Era pe vremea coptului mălaiului. Și prin mălai am venit acasă. Tremuram toată de necăjită: i-am dat cuconiței să sugă. Și-o și leșinat cuconița, cum i-am dat să sugă. Și-am ajuns cu ea prin spital vreo nouă săptămîni. Așa că m-am scris. (Cf. Ileana Mihnea, Vadu Izei
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
să-i cînte bătrînei la difuzor nu o cîntare, ci două, ca semn al victoriei și al învingerii neîncrederii ei. Am mîncat niște papricaș de găină la bătrîna, am băut și vin și seara, tîrziu, cu mașina raionului, am plecat acasă la Salonta, organele politice fiind mulțumite că lucrurile s-au întîmplat într-un mod civilizat. (Ilie Lunca, fost veterinar Ticvanu Mic, Caraș Severin, pp. 24-25). Exasperați ca și-n anul 1950 evocat în articolul din nr. 31 al României literare
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]