220,173 matches
-
coridoare sau chiar prin curte." În evocări concise, aproape laconice, își fac apariția, în fața noastră, unele personaje din ghetoul Terezín, caracterizate prin câteva gesturi sau vorbe, dar extrem de vii și de convingătoare. Doamna Heda fusese proprietara unui magazin de marochinerie, acum însă nu i-a mai rămas decât un set de cărți de joc. Este mereu disponibilă să ghicească viitorul femeilor din jurul ei, iar ghicitul se termină de fiecare dată cam la fel: Da, fetiță, ai noroc, un bărbat bun și
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
reprimată de tancurile rusești, află consternat că soția lui s-a sinucis în închisoare. Între sughițuri de plâns, el se apără în fața tânărului coleg de redacție: "Nu înțelegi că atunci mi-am îndeplinit datoria, pur și simplu? Dacă ea era acum în libertate și ne-am fi întâlnit acolo, m-ar fi spânzurat și pe mine!" Acțiunea povestirii intitulate Conversații cu un colonel se desfășoară cu douăzeci și unu de ani mai târziu, după semnarea documentului Charta 77 de către un grup de disidenți
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
socialť." Volumul Excursiile mele primejdioase se deosebește de prozele precedente ale lui Klíma mai ales prin accentul pus pe propria biografie. Însă a ne limita la această constatare privind sursele de inspirație ale autorului și unele motive literare inedite până acum ar fi totuși prea superficial. În realitate, și în aceste povestiri descoperim aceleași întrebări de ordin etic, cu care ne-am obișnuit în operele scriitorului ceh, aceeași căutare a vinei și a inocenței, aceleași confruntări ale puterii cu neputința, ale
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
an de an", pînă la "estomparea" treptată a simțămîntului: "Visai deci că te-ai întors în țară fără să-ți dai seama ce faci, și acolo, într-un tramvai, pe o stradă, pe lîngă Universitate de preferință, realizezi brusc că acum ești prizonierul Lor, te vor găsi, niciodată nu vei putea fugi". Cu timpul se conturează starea opusă nostalgiei, inhibiția proiectului de revedere a meleagului natal: "Cum să mă întorc într-o țară, pe drumurile sau pe cîmpiile căreia, la orice
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
de alianțe a țării. Ceea ce n-a îndrăznit din opoziție PSD-ul, pentru a nu-și pierde credibilitatea în cancelariile lumii, și-au îngăduit Tăriceanu și susținătorii lui, printr-un soi de puci anunțat. Nu s-a pomenit nicăieri pînă acum ca premierul unei țări să ceară o asemenea schimbare de macaz, fără să-și acompanieze propunerea cu o lovitură de stat împotriva președintelui. În această operațiune, premierul și ministrul Apărării au mers de la bun început împreună, făcînd un periculos joc
Cuvîntul României și cuvîntul lui Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10482_a_11807]
-
s-a globalizat odată cu Gigi Becali! Dilemateca nr. 2 La reviste, la fel ca la scriitori, nu debutul e important, ci a doua apariție. Abia atunci confirmi sau dezamăgești. Impresia noastră la primul număr din Dilemateca a fost bună, dar acum, la numărul 2, e foarte bună. Poate că aceasta e revista despre cărți pe care Cronicarul o așteaptă de mult (România literară nu se pune la socoteală), în care nu mica bîrfă, înțepăturile, aluziile și subiectivitatea să aibă rolul principal
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
se pune la socoteală), în care nu mica bîrfă, înțepăturile, aluziile și subiectivitatea să aibă rolul principal, ci cărțile înseși, cu bunele și relele lor. Din numărul doi nu facem decît o recomandare: după scrisoarea lui Steinhardt din nr. 1, acum alt document de aceeași factură, prezentat de Anca Manolescu, trimis de Andrei Scrima părintelui Benedict Ghiuș din grupul "Rugului Aprins". Citiți scrisoarea și veți putea începe să înțelegeți unul dintre cele mai misterioase personaje ale spiritualității noastre. Obiectivitatea așteptată Una
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
aia mi-a și telefonat; că, de fapt, era primul telefon pe care îl dădea în anul acela; că el, prima zi din an, și-o petrece totdeauna singur, lucrând... Îl invidiam pentru disciplina lui, în scris. Mai cu seamă acum că mă anunțase telefonic că se și apucase de un nou roman... Leneșul din mine se înviorase subit. Am ieșit în balcon și am tras adânc în piept aerul primei nopți. 1968 mirosea bine. De câteva luni, mă gândeam la
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
frumoșilor - să spună, în glumă, - măi Octave, tu ai devenit băiat, întinerești, ce naiba, - la cincizeci și ceva poți să iei viața din nou, nu? Așa spusese Valeria. Care, și când era studentă, vorbea și se purta la fel. Care vorbise acum din Dacia ei de culoarea berii blonde, cu portiera larg deschisă, privindu-se în oglinda retrovizoare, în timp ce își mușca buzele, pe care le avea bine desenate, cum fac femeile, oricât de inteligente, când se văd în câte o oglindă, și
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
veritabile procedee de analiză a unei probleme filozofice, sînt parcurse de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca fenomene temporale, istoria ca amestec de evenimente irepetabile și repetabile, sau concepția lui Aristotel, Augustin, Hegel sau Heidegger despre timp etc.-, cînd așadar își alege o
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
duce pînă la urmă la atingerea unui prag dincolo de care problema inițială va lăsa locul unei alte probleme. Din acest moment, Dragomir va părăsi primul focar tematic, cel care a fost deja cristalizat prin înșurubare, și se va concentra de acum încolo asupra noului focar. Va urma o nouă înșurubare cu apariția unor noi nuanțe, și, după ce procedeul va fi aplicat de cîteva ori, rezultatul va consta în ivirea mai multor focare de cristalizare a tematicii timpului. Aceste focare de cristalizare
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
cîmp ce va cuprinde treptat toată masa apei. La fel în cazul lui Dragomir: constelația tematică a timpului se cristalizează prin convergența acelor nuanțe ce au iradiat din focarele inițiale de analiză - de pildă, problema prezentului trimite la raportul dintre "acum"-ul vieții omului și conștiința lui, iar acest raport trimite la rîndul lui la problema raportului dintre existența în genere și spritul uman, moment în care se ajunge la o cu totul altă problemă: există timp în afara existenței umane? Fiecare
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
difuzor, MegaVijănul a dat ultimul său semn de viață, un sunet semănând cu acela produs de sfârtecarea a cel puțin zece cearceafuri de stambă ieftină. De ce acel sunet ne-a fixat gândul la Alianța PD-PNL, n-am știut și nici acum, când scriu aceste rânduri și când MegaVijănu' și-a revenit ca prin minune având un sonor și o imagine atât de perfecte, încât cu toții am fi început să moțăim, dacă nu s-ar fi auzit spre noi, telespectatorii, dinspre al
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
să fi ales... ronii! Acronimul oficial și internațional (RON = Romanian New Leu, înlocuind pe ROL = Romanian Leu) a fost adoptat surprinzător de repede în uzul cotidian, primind chiar desinență de plural și apărînd deja în scris și cu litere minuscule. Acum, după ce forma s-a răspîndit destul de mult, putem găsi și explicații ale succesului său: favorizat de frecvența cu care acronimul a circulat în scris în spațiul public (în anunțuri, pe etichetele produselor etc.) și mai ales de scurtimea și ușurința
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
greoi și mai costisitor, facilitează reproducerea identică a unei cărți (pe o altă hârtie, desigur), un substitut de bibliofilie, la îndemâna tuturor. Ce e bine și ce e rău într-o astfel de procedare tipografică voi analiza în cronica viitoare. Revin acum la condiția prozatorului Nicolae Iorga. Neamul romănesc în Basarabia e o carte de tinerețe, dacă, în 1905, la 34 de ani, îl mai putem considera tânăr pe atât de precocele, prolificul și prestigiosul istoric, deja autorul a cel puțin cincisprezece
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
gen de misive omenești, cele în care gustul literelor e scos la mezat, iar elementul estetic e supus prohibiției. De lucrurile acestea nu-ți dai seama decît atunci cînd, avînd posibilitatea comparării, sesizezi contrastul izbitor dintre cum anume se scriau acum cîteva decenii epistolele și cum anume am ajuns să le scriem noi astăzi. Deosebirea e ca cea dintre un balet în care dansatorii se supun celor mai draconice reguli ale disciplinei și bîțîiala spontană a unor ființe care, lipsite de
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
convorbire ce a avut loc în celulă între Vladimir Streinu și Vlad Stolojan - protagonist absent în interviul Dvs. cu Dna Sanda Stolojan, în prima ediție din 1996. Deși fusese răscumpărat și părăsise țara, încă din 1961, dl. Stolojan declară abia acum în ediția a II-a a volumului Dvs. că tatăl meu i-a spus atunci "pe șleau" că a fost amenințat că va muri în închisoare dacă nu va "lucra pentru ei". O mărturisire riscantă, de fapt era un mesaj
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]
-
hidrocentrale, muncitorul rupe șurubul, scriitorul introduce șopârle în buchetul de roșii trandafiri - căci se știe, și nu se poate contrazice: unde nu este trădare, nimic nu este. Plicticos lucru să amintești de toate aceste mici cusururi ale trecutului comunism celor acum în toiul formării, norocoși pășitori pe pășunile posttranziției de miei priori populate și cu telefoane mobile mobilate. Și să tot aduci vorba de fatidicile inițiale CNSAS unor înalți demnitari care, cum ziceam, vor fi făcut și ei o prostie când
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
să tot aduci vorba de fatidicile inițiale CNSAS unor înalți demnitari care, cum ziceam, vor fi făcut și ei o prostie când încă nu le dăduseră tuleiele. Chiar că uitaseră, mai mult, cu oricât efort, nu și-o pot aminti. Acum, ei conduc un cabinet, un partid, când n-au făcut o avere fabuloasă, dacă nu ambele. Nu se poate trăi așa, declară omul nostru, profund afectat. E o tentativă de decapitare, o bătătoare la ochi manevră politică. Niște tipi care
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
pe care i-ai angajat la mata..."), patronul lui Grivco ne dă o mostră plină de candoare a "umanismului" multilateral dezvoltat: "Da, și ei nu trebuiau să mănânce? Care-i problema?" Într-adevăr, nu e nici o problemă. Măcar știm, de-acum, că o parte dintre cei care au schingiut, au șantajat, au amenințat, au intrat cu picioarele în viața oamenilor "trebuie să mănânce" și în lumea umanist-conservatoare a lui Voiculescu! Știm, de-acum, unde pot căuta azil cei pentru care ororile
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
adevăr, nu e nici o problemă. Măcar știm, de-acum, că o parte dintre cei care au schingiut, au șantajat, au amenințat, au intrat cu picioarele în viața oamenilor "trebuie să mănânce" și în lumea umanist-conservatoare a lui Voiculescu! Știm, de-acum, unde pot căuta azil cei pentru care ororile securismului constituie valorile de căpătâi ale societății românești. Nici săptămâna care s-a scurs nu mi-a adus vreo lămurire privind felul sinucigaș în care Dan Voiculescu s-a repezit în gardul
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
ultime și a minimului bun-simț. Dacă n-a știut s-o facă pentru sine, ar fi putut s-o facă pentru fiica sa, pe care a pus-o stăpânitoare peste un imperiu mediatic. Fără a avea direct vreo vină, de-acum înainte, pentru tot restul zilelor, respectiva doamnă stă sub blestemul de a i se aminti, când îi va fi lumea mai dragă, că banii săi provin de la un individ care a fost omul Securității și care n-a știut să
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
art deco, Elisaveta Bam se ascunde într-un fotoliu scoică, corul se plimbă la poalele unor ziduri falnice, amenințătoare, binecunoscute simboluri ale dictaturii sovietice, iar orchestra, îmbrăcată elegant, cîntă neîncetat, încadrînd spațiul de joc și fantasticul poveștii Elisabetei Bam. Atent acum la fiecare detaliu de décor, de recuzită, de costum, de lumină, de umbră, Dragoș Buhagiar face ca vizualul să fie și el protagonist în opera bufă a lui Irinel Anghel, pusă în scenă cu har și cu haz de Alexandru
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
căuta în amvon, că e bine și sănătos să păstrez ceea ce am moștenit în materie de credință de la tata Anchidim și mama Floare. Aceasta, într-adevăr, nu trebuia amestecată. Am înțeles bine ce mi-a spus părintele Nicolae. De aceea acum îmi fac cît pot mai bine datoria de preot în satul Chintelnic, iubesc criticii, scriitorii și literatura lor, eu însumi comit literatură, sînt preocupat de aici din Provincie, de la Margine cum se spune, de ceea ce se decide în materie de
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei", să poată scrie liber, cu har, la lumina zilei și a tiparului, Comedii la porțile orientului. Dar râsul lui e mai aproape, dacă nu cumva
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]