7,542 matches
-
Valerian știm foarte puține lucruri, din actele sinodale și din epistolarul papei Leon. S-au păstrat douăzeci de omilii cu conținut ascetic și o Epistolă către călugări privitoare la virtuțile și întocmirea doctrinei apostolice. Și el pare să fi fost adeptul unor doctrine semipelagiene, pe care le-a expus cu limpezime și simplitate, într-un stil foarte îngrijit, deprins la școala literară din Lerin. Bibliografie. Ediții: PL 52. Studii: C. Tibiletti, Valeriano di Cimiez e la teologia dei Maestri Provenzali, Aug.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de vicii”. Scriitorul se întreabă, la sfîrșitul cărții a patra, de ce ar fi permis Dumnezeu ca romanii să fie învinși de barbari, și răspunsul derivă dintr-o comparație între viața unora și a celorlalți. Romanii sînt superiori barbarilor pentru că sînt adepții credinței creștine, dar, pe plan etic, comportamentul lor e mult inferior. Atitudinea e nouă, dacă ne gîndim că în urmă cu doar treizeci de ani Orosius scria Istoria sa intitulînd-o Contra păgînilor. De aceea, romanii nu trebuie să caute cauza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
semne de recunoaștere” la condamnarea nestorianismului, promulgată la conciliul de la Efes din 431, însă această scriere nu ne-a parvenit; o cunoaștem doar din ceea ce ne spune Ghenadie. Sfînta Scriptură, afirmă Vincențiu de Lerin, nu poate fi singura normă pentru adepții credinței creștine, deoarece poate fi interpretată în moduri contradictorii; numai învățătura Bisericii poate exprima judecăți definitive în chestiuni dogmatice. Afirmînd acest lucru, Vincențiu adoptă în mod explicit vechea poziție a lui Irineu și, mai cu seamă, a lui Tertulian (exprimată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian de Eclanum; despre Augustin, Tyron Prosper și papii din secolul al V-lea ne dă puține informații (probabil tocmai pentru că era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
galice și a încercat, atît cît a putut, să păstreze un anumit echilibru între lumea tradițională romano-galică și aceea a barbarilor care o înconjuraseră. Desigur, el, deși a fost fără îndoială creștin, pare mai degrabă un păgîn din alte vremuri, adept întîrziat al unui ideal de literatură rafinată și elegantă, complet neinteresat de orice angajament ce iese din linia automulțumirii: un ideal a cărui existență de-acum se încheiase. Totuși, unii cercetători acordă felului de a scrie al lui Sidonius o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. într-adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc structura ritmică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bianco, D’Auria, Napoli, 1984. 5. Liberatus din Cartagina Și diaconul Liberatus din Cartagina a participat la controversa celor Trei Capitole, însă a pornit de la originile acesteia, mai precis de la conflictele care izbucniseră cu o sută de ani înainte între adepții lui Nestorie și cei ai lui Eutihie. Liberatus făcuse parte dintr-o misiune trimisă în 535 de Biserica din Cartagina la Biserica Romei cu scopul de a ajunge la unele clarificări în privința punctelor controversate ale problemei. Ulterior, el l-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
politica sau impactul problemelor economice și militare rămîn în planul secund. Grigorie nu e nici teolog și nici exeget; puțin înclinat spre speculație, el se mulțumește să accepte simplu și fără complicații Revelația și învățătura Bisericii; în mod logic, e adeptul Crezului de la Niceea, pe care îl plasează la începutul scrierii sale. Grigorie dedică însă douăzeci de ani scrierii operei sale istorice nu pentru că ar fi înclinat spre erudiție sau pentru a se pune în valoare pe sine ori talentul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți, care, interpretînd ad litteram expresiile privind crearea ființei umane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, îi atribuiau acestuia un corp cu formă umană. Pe atunci, cei mai mulți călugări egipteni - cu excepția unei minorități origeniste - erau adepți ai pozițiilor antropomorfite; ei s-au dus la Alexandria și au protestat violent în fața casei episcopului. Acesta, preocupat tot timpul de păstrarea unor bune raporturi cu puternicii călugări, i-a liniștit cu promisiunea că îl va condamna pe Origen și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
akimiți, în anul următor Iustinian a reușit să obțină pentru decretul său aprobarea papei Ioan al II-lea (533-535). în aceeași perioadă, se desfășura o intensă reflecție teologică în cele două tabere adverse. în timp ce Sever era încă în plină activitate, adepții săi prezentau la colocviul de la Constantinopol pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate de un monofizism moderat; deși respinse pe bună dreptate de adversari ca apocrife, acestea aveau să cunoască un enorm succes, mai cu seamă în Occident - firește, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Maximian. La moartea acestuia, în 434, Proclus a fost în sfîrșit ales, cu siguranță cu ajutorul Pulcheriei, sora împăratului Theodosius al II-lea care, de altfel, făcea încercări de reînscăunare a lui Nestorie. Proclus a reușit să se reconcilieze cu ioaniții, adepții lui Ioan Hrisostomul, care, după depunerea acestuia, în 404, nu mai recunoscuseră autoritatea următorilor patriarhi, iar la 27 ianuarie 438 a adus în mod solemn la Constantinopol rămășițele pămîntești ale lui Ioan Hrisostomul. A murit în 446, bucurîndu-se de aprecierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a răspuns imediat; a făcut-o poate mai tîrziu, într-o operă intitulată Contra lui Felicissimus, din care s-au păstrat doar cîteva fragmente. Scrierea lui Iulian este citată în Apologia tratatului Philalethes, compusă de Sever pentru a combate tentativa adepților lui Iulian de a folosi afirmațiile din Philalethes ca probe în favoarea opiniilor proprii. Toată această controversă a avut loc înainte de 528, an în care întregul dosar a fost tradus în siriacă de Pavel din Calinice (cîteva fragmente au fost recuperate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în codex, scrisorile erau urmate de șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne informează doar despre ocazia cu care au fost rostite, nu și despre conținutul lor. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui Sever o dădeau unui pasaj din a doua epistolă a lui Chiril al Alexandriei către Succensus; ei spuneau că ființa umană se compune din două naturi, suflet și trup, însă acestea sînt separabile doar în mod abstract, astfel încît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe care intenționa chiar să le respingă (cf. vol. I, pp. 000-000). Scrierea se încheie cu zece anatematisme. în martie sau aprilie 553, Iustinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din cîte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el le-a publicat în 1725 într-o versiune latină (textul grec a fost editat ulterior de A. Mai). Primul tratat este dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorie și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului”. Autorul susține că adepții celor doi pot fi foarte bine definiți drept „susținători ai unor aparențe contrarii (enantiodokêtai), deoarece unii afirmă că în Mîntuitor este aparentă divinitatea, iar ceilalți umanitatea. însă rădăcina celor două erori opuse este aceeași: confuzia dintre natură și ipostas; acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 1955 și conține sfaturi de viață ascetică pentru atingerea hêsychia. Autorul cunoaște exegeza lui Didim din Alexandria, și de aceea a apărut ideea că ar fi aderat la un origenism moderat, ținîndu-se departe de speculațiile lui Evagrie și ale adepților săi; el ar căuta semnificația spirituală a Scripturilor rămînînd în făgașul tradiției alexandrine. Sub numele său s-au transmis și alte două scurte scrieri. Prima, învățătură și îndemn, este dedicată călugărilor, pentru a-i îndemna să nu caute să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost călugăr în regiunea chalcidiană și a murit prin 390. într-un studiu scris înainte de publicarea cărții lui Lebon, J. Kirchmeyer a atribuit însă tratatele unui alt Marcian, călugăr mai întîi la Ierusalim, apoi la Betleem; inițial anticalcedonian, apoi adept al calcedonismului începînd cam din 480, a murit la 23 noiembrie 492. în două manuscrise, lui Marcian din Betleem îi este atribuit un Discurs despre asceză și multe alte lucruri, transmis printre operele lui Nilus, iar sub numele lui au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la începutul secolului al V-lea (cf. p. 000); există apoi un manuscris siriac datat 534, care conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită din scrierile sale împotriva messalienilor (tendință monastică ai cărei adepți vedeau în asceză și mai ales în rugăciunea continuă calea pentru a ajunge la eliberarea de patimi, care ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începînd din 360 în Mesopotamia, s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prim episcop al acelui oraș (în Eusebiu, Istoria bisericească III, 4, 10; IV, 23, 3). Nu se referea însă la scrierile sale. Acestea au apărut abia 350 de ani mai tîrziu, la sinodul de la Constantinopol din 532-533, unde monofiziții moderați, adepți ai tezelor lui Sever de Antiohia, s-au confruntat cu calcedonienii; primii, pentru a demonstra ortodoxia propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Ipatie de Efes, a constatat că nici unul din marii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
51 (1973), pp. 146-183. 1. Filostorgios în plină controversă ariană ne poartă istoricul Filostorgios, care a participat la dezbatere ca laic, ceea ce constituie deja un motiv pentru care merită atenția noastră. Atît părinții săi, cît și Filostorgios însuși au fost adepții lui Eunomiu, care recrutase un număr modest de partizani în Asia Mică între 360 și 380 (cf. supra, pp. 000 și urm.). Filostorgios s-a născut la Boriso, un oraș din Capadocia, în jurul anului 368, dar a plecat încă de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
PG 98, 1273-1312. Studii: O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg im Breisgau, 1924, IV, pp. 254-255. 2. Victor din Antiohia Așa cum ne indică orașul din care provenea, și acest exeget pare să aparțină curentului reprezentat de Diodor și de adepții săi. Nu avem informații despre el, în afară de faptul că unui prezbiter cu acest nume, care era originar din Antiohia și a trăit în jurul anului 500, i-a fost atribuit un Comentariu la Evanghelia după Marcu: un Victor e citat frecvent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
textul sacru, după ce acestea au fost citate împreună cu întreaga pericopă; notele au caracter lingvistic sau se referă la conținut. Există însă și considerații mai ample, care uneori sînt dezvoltate și ajung pînă la dimensiunea unor scurte tratate dogmatico-polemice. Ecumenius este adeptul exegezei de tip origenian. Scriitorul nu menționează nici un comentariu la Apocalipsă anterior operei sale, cu toate că citează diverși exegeți și, dintre autorii pe care i-a folosit, pe Josephus Flavius. Alte opere ale lui Ecumenius sînt cunoscute de multă vreme, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în comunitățile românești de pe pământul american. Nu s-ar fi încumetat să se angajeze într-o expediție atât de costisitoare, dacă n-ar fi primit o invitație în acest sens din partea unui domn Iscaru, din Detroit, autodidact și fanfaron pitoresc, adept al antroposofiei lui Rudolf Steiner. Acesta urmărea, de fapt, să-l recruteze pe Grid Modorcea ca membru al unei secte religioase, ceea ce musafirul din România nu va accepta, expunându-se reproșurilor vehemente ale propovăduitorului. Adjectivul "iscariot", derivat din "Iscaru", trimite
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
dacă purtătorii speranțelor democratice se compromit iremediabil de îndată ce ajung la Cotroceni, probabil că ar trebui să alegem niște oameni gata compromiși, pentru a nu suferi amărăciunea dezamăgirii! Dacă punem în balanță speranțele și deziluziile, ajungem la incredibila concluzie că între adepții stângii și ai dreptei nu există absolut nici o diferență. între îmbrobodelile ortodoxiste ale președintelui și icnetele național-stângiste ale lui Vadim Tudor nu sunt de semnalat, luate la bani mărunți, neconcordanțe chiar atât de șocante. Nuanțele dispar și asperitățile se nivelează
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
comunicare dată (Garretson, 1976). Spre sfârșitul anilor 80, Lynas, Huntington și Tucker au atras atenția asupra receptării informației prin două modalități diferite, dar și asupra problemelor de exersare și consecvență În utilizare. Concomitent cu concentrarea pe dezvoltarea limbajului pe cale auditivă, adepții metodei comunicării totale consideră că se poate vorbi și de indicii suplimentare de tip contextual și nonverbal, care Întăresc și completează semnificația mesajului. Un climat oral trebuie realizat prin Îmbinarea cu comunicarea non-verbală. În comunicarea cu elevul cu dificultăți de
PROIECT DE LECȚIE ÎN PARTENERIAT IMPLICÂND CONCEPTUL DE COMUNICARE TOTALĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lăcrămioara-Gabriela SCUTĂRIȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2165]