6,798 matches
-
care s-a luptat cât i-a stat în puteri cu moartea din poet, i-a strigat: „Respiră, respiră adânc!” Și Nichita i-a răspuns: „Respir...” și a murit”. Cu puțin timp înainte, Nichita scrisese versuri memorabile: „M-aș fi agățat de cern / dar mi-era teamă / că-l rup”; Sau, și mai concludent: „Respiră tu cât vrei să respiri! / Eu stau numai ca să te miros”; pentru ca într-un poem să spună: „Și mie, pentru mine, / mai mult aer / mă sufoc
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
dragă pădurea în toate anotimpurile, dar în toamnă devine magică, semănând cu un tablou pictat în nuanțe de galben, maro, verde-gălbui și ruginiu. Vântul, ce adie plăcut, aduce de pe dealuri miresme de struguri copți și de gutui, pânze de păianjen agățate de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva... ce seamănă cu o chemare, un dor intens. Vrăjită de peisaj, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
tău nu pot fi conduse / de-asta am fugit la cerul acela de apă și am căutat liniștea ta în brațele lui. / când am gasit poezia plină de corali și alge m-am bucurat ca un copil / aveam încă scoici agățate de păr și o meduză pe care o subestimasem / îmi pișcase degetul dar nu mai conta puteam strânge luna într-o fotografie / alergam norii și multe alte năzbâtii din astea pentru că aflasem / iubirea încape într-o poezie și mai presus
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor...” (Indila, „Dernière danse”) Ascultând în memoria sa afectivă „Dernière dance”, de-ar fi ca cineva să se afle la marginea unei prăpăstii, decât să se agațe cu tot corpul de o piatră, oricât de contrariat de legea conservării vieții, se lasă pradă aruncării cu tot sufletul în zborul ultimului dans! În melodia și versurile acestui cântec este viața și este povestea, dansul vieții, dansul devastării sufletești
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
mai aveți obrazul să vă înfățișați aici?!... Trebuie să recunosc că, de obicei, îmi pierdeam în situațiile mai delicate ușor cumpătul. Atunci însă, poate revolta din pricina imputărilor nedrepte, ori poate faptul că țineam de braț o femeie înspăimântată, ce se agățase de mine și cu a doua mână, mă făcuseră să-mi adun surprinzător de repede energia pentru a replica. Doamnă, îi tăiasem babei vituperația, cred că la mijloc e o neînțelegere. Noi, eu ... Ce să vă spun?... E aberant să
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SABIA LUI DAMOCLES Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 515 din 29 mai 2012 Toate Articolele Autorului SABIA LUI DAMOCLES Deasupra simplului pat, O sabie din oțel curat. Cu vârful foarte ascuțit, Agățată de tavan neclintit. Inima ta pare o țintă certă, Pentru sabia ce pare inertă! Dar tu ești curat, fără frică, Poți dormi, sabia nu pică! Dacă sabia va lovi în cădere, Nu vei simți vreo durere! Dormi liniștit, dormi în
SABIA LUI DAMOCLES de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358705_a_360034]
-
doar vântul mai geme - ca o amintire! Primii căzuți... nu mai au nici șansa și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei... în plină agonie - agățându-se de câte o liană fragilă, căutând înfrigurați“rădăcinile adevărului”. Dar adevărul... este împărțit între “cele doua tabere” de prădători neobosiți.. care supraveghează atent “ecoul prăpăstiei” având grijă să “curețe” - din când în când - orice ar “germina” și s-ar
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]
-
efemeră... Lumină care străjuiește liberă, regală, nestingherită - această sumbră priveliște... așteaptă parcă - căutători însetați de adevăr pentru care - toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă! ...... Din când în când „ni se pare” că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină... Agățându-ne de liane fragile, spinoase - răspundem chemării... ... Odată ajunși la suprafață, „ni se cere” doar un lucru minor, și anume, - cu mâinile încă sângerând - să „mângâiem” noul nume al prădătorului... Să fim noi... „alegătorii”?! Valentina BECART Mai 2012 Referință Bibliografică
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]
-
A început să scadă puțin. - Introdu întăritoare pentru rinichi. Din imensitatea neagră, fuioare de alb răsucit, luminoase, au început să-i intre prin degetele mânilor și durerile au început să-i fie percepute omenește. Un gând ca o spânzurătoare era agățat desupra ei. Era frica de moarte. Presiunea și vocea uriașă din timpane începură să-i scadă, dar sunete stridente și ritmice le luau încet locul. Inima împreună cu acestea băteau în urechile ei retragerea trupelor de întuneric. Ca un ecou îndepărtat
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
VREMURI Limpezi ape să ne fie oglinzi, Reflectându-ne în ele, Acel chip tu să-l cuprinzi, Să mi-l înrămezi cu stele. Simplu să te cuprind în brațe, Cu teamă să nu te cutremuri, Luna salbe în păr îți agațe, Mereu să te am peste vremuri. Referință Bibliografică: Peste vremuri / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 457, Anul II, 01 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PESTE VREMURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358750_a_360079]
-
eu să te satu'i... Las' că o s' te fac io să vo'bești singu'ă... Siiiingu'ă făăăăăăă!!!'' Ochii roșii, bulbucați cată aiurea, cu gând de o băga în sperieți, pe cea care oricum nu-l vede... Se agață cu gesturi împrăștiate de capodul ei. Ține strâns femeia lăngă el cu mâna stângă. Cu dreapta lovește! Unde nimerește... Foarfeca rupe carnea, sfâșâie pielea, cu docilitatea și neștiința fierului, supus mâinii omului... Lasă dâre sângerii, roșii ca durerea... Ea urlă
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
să verifice și ușa din dreapta deoarece ar fi însemnat să se expună accidentării în cazul în care mașina și așa într-un echilibru îndoielnic l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
să, întrebându-se care ar fi cea mai potrivită costumație pentru aventură ce tocmai o aștepta. Se ridică din pat cu mișcări domoale de felina și postându-se în fața dulapului, începu să scotocească cu mâinile agitate printre mulțimea de haine agățate pe umerașele ce se aflau acolo. Viu colorate, apretate și călcate de mama sa, grijulie că fiica ei să găsească tot ce-i trebuie pregătit pentru orice moft tineresc, acestea se găseau oricând la dispoziția să, gata să fie etalate
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
tată, răspunse fiul urmându-și părintele. Cei doi bărbați se îndreptară către bucătărie, lăsându-i pe ceilalți să își continue servitul mesei. Dulapurile albe cu ornamente metalice, veselă ordonat așezată, toate indicau calitățile gospodărești ale părinților lui Râul. - Unde ai agățat-o, scumpule, pe frumusețea asta? E o fată de bun simț, mie așa mi se pare... - Da tata. Părinții săi au o afacere, un magazin important în centru cu specific de metalo-chimice. Aveline îmi este colega din primul an de
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi spuneți că nu v-a plăcut. Sunteți mai mult îngrijorat dacă se varsă sucul de portocală pe covor sau de sărut? Lăsați-l în colo de pahar. Și agățându-l din nou de gât, eleva își prelungi atacul asupra acestuia, limba ei scotocind neliniștită printre buzele cărnoase ale bărbatului, care deja simți cum îl cuprinse căldurile iar virilitatea i se făcu simțită prin materialul halatului. În timp ce se lipea de
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
2014 Toate Articolele Autorului Am întâlnit o fetișcană-n bar, Trăgea dintr-o țigară și, ușor, Își mângâia erotic un picior, Picior al unui grațios pahar. Când e nevoie sunt un bun actor, Am replici inspirate, plin de har. O agățam necesarmente, dar Mi-am amintit o regulă-n amor. Când îți alegi, la vârsta mea, amica, Să fie nu mai mare ca nevasta Și-n niciun caz mai mică decât fiica. Privind spre bar, îmi spun în minte: Basta! Destul
REGULA INTERVALULUI de DAN NOREA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344678_a_346007]
-
și briza mării, mai ales de pe perele frumoase, cu început de rumeneală de pe piept, dar și de pe locul plăcerilor divine. Încercam să-mi fac de lucru, dar ceva mă chema să fiu iarăși mai aproape de ea. Mi-am lăsat voltele agățate de strapazanele bărcii și m-am așezat pe bancheta din fața ei. Era foarte atentă la ce o învățasem să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[xiii]a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului rece de pe insuliță, de crengile pomilor, apoi am avut grijă ca ușa cortului să fie bine închisă, de frica țânțarilor și la sfârșit, ne-am îndreptat atenția spre locurile mai potrivite pentru instalarea uneltelor de pescuit. Fiecare
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre celălalt mal și nu mai simțeam fundul apei, când, dintr-o dată, căptușeala din bumbac
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță, cu mâinile încleștate, să nu scap lanseta și țipam ca un apucat la Gică, să mă ajute. Ceva mă trăgea cu putere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
alunge țânțarii. Cina se compunea de kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
pustie și prin timp ai nimănui fără chip ni s-a urât, Doamne, și-am obosit de atâta mers și negăsit și de atâta căutat ne-am săturat ... MÂINILE RIDICATE Mâinile ridicate prin copilăria lumii ca o candelă fața lui agățată de-un deal la poalele ei un oraș eretic arzând într-un veac prea târziu ideal Prin gura măștii lui curge un fluviu pe care aisberguri se văd lucind în soare și pe țărmuri coborând un schelet de femeie cu
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
căci, în curând, la ultimul apel mă voi jertfi în ciuda vremii și martor o să fiu la un măcel, când vor veni, în gloată, viermii. prin amintiri mă-nvârt ca un bunic și cum nu văd în apă niciun pai, m-agăț de un trabuc și tac chitic, dar sar o dată-n sus și strig: pe cai! de-oi fi chemat cumva la alt apel voi fi prezent în firul ierbii și dacă n-o să zbiere niciun miel s-or repezi la
FUGE ŢĂRNA DE SUB MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344685_a_346014]
-
2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului banii, banii, banii! mari hoțomani sunteți, oamenii vă caută cu mâinile prin propriile mijloace, dar voi sunteți ca șătrarii ce umblă din loc în loc. banii, banii, banii! cuceriți mii de inimi, v-agățați de gândurile multora, ademeniți ca amanții, când sunteți, când nu sunteți. banii, banii, banii! verzișori, albăstriori sau ce alte culori ați avea, mai ieșiți din inimi, mai dezlipiți-vă nițel, că nu numai voi sunteți pe lumea asta! Referință Bibliografică
BANII, BANII, BANII! de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358946_a_360275]