6,858 matches
-
inscripții ciudate, pe care Îl ținea În mâini. „A sosit clipa”, exclamă el, pornind În urma arătării. Cămașa de noapte făcu un ocol deasupra mesei Încărcate cu tot felul de platouri. Sosia lui Satanovski, abandonând sulul de feșe pe podea, Își agita mâinile În aer. Din ciotul său țâșni o tijă prevăzută la capăt cu un fel de clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann gemu și el, eliberându-se de Încă un sul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
descinderea sa la cimitirul Sfânta Treime. Ținea doar minte cum i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dintr-un spirit de pudoare, Îl numește a doua urnă sau urna umedă, văduva Își pune un cubuleț de zahăr În ceșcuța de cafea, amestecându-l cu mare grijă. În timp ce cubulețul se dizolvă În lichid, urna doamnei Începe să se agite. Toate organele ei, Începând cu ficatul, pancreasul, uterul și intestinele Încep să se rotească, Încet, În sensul acelor de ceas. Apoi invers. Toată această operație se Întinde pe parcursul unei jumătăți de oră. Timp În care distinsa doamnă și inginerul stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
soldat cu un răsunător eșec. Dușmanul ei de moarte devenea pe zi ce trece tot mai parșiv. Purnând Într-o noapte toate gramofoanele În funcțiune, el Își aprinse o țigară și, lăfăindu-se În fotoliul său, o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei polci, femeia-Olanda apăru mai Întîi la geam, apoi În balcon. Când ritmul se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur. Intrând În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii celuilalt. Cravata și eșarfa valsau pe hol după muzica lui Strauss. Întreaga garderobă se punea În mișcare. Cămășile, maiourile se agitau foșnind În șifonier. Fiecare mișcare a lui Noimann-cinicul reverbera, risipindu-se, ecouri În trupul celuilalt Noimann, care, la rândul lui, stârnea neliniștea obiectelor din jur. Sus-jos. Stânga, dreapta. Așa, așa. Aici, aici. Loviturile cădeau cu nemiluita. Ritmul se Întețea. Noimann-penitentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe un scaun, inginerul Satanovski Îi acompania bătând din palme... Așii și decarii pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unde se termină fundul și vei vedea că te-ai Înșelat. Nu-ți ajung nici două degete, d-apoi unul. Totul e elastic, se Întinde fără să ajungă undeva. Metri Întregi, kilometri Întregi de degete nu fac decât să se agite În gol, căutând să atingă punctul ultim. Ei bine, acest punct ultim e efemer. E o iluzie. O Fata Morgana ce Îți apare În deșert și tot acolo se șterge din vedere, topindu-se În aer. Dacă ai scoate degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
multiplicați la infinit. Alergând pe coridor, Noimann dădu peste conductorul de tren și se scotoci precipitat după bilet. Își aduse aminte Însă că, prinzând trenul În grabă, uitase să-și mai cumpere bilet. Conductorul Îi făcu semn să nu se agite. Noimann se grăbi să-și ducă mâna dreaptă la portofel; conductorul Îl liniști din nou. Nu era cazul. Ca să aibă inima-mpăcată, medicul Îi Întinse două bacnote de câte un milion. Conductorul Întinse mâna și le Îndesă În buzunar. Ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Arătându-l cu degetul și izbucnind Într-un râs dement, piciorul Își Îndreptă pe frunte tricornul cusut din frunze de arțar, după care, făcând stânga-mprejur, o rupse la fugă pe coridor. Medicul se luă după el. În spatele lui alerga, agitând biletele În mâini, o Întreagă ceată de oameni beți. Noimann Întoarse capul și privi În urmă. Erau acolo și bărbați, și femei. Toți Îmbrăcați În alb. Femeile aveau chipurile pudrate și buzele rujate, arătând ca niște măști. Trenul gonea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cercetându-l cu atenție: „Din păcate, va trebui să-i amputăm piciorul mai sus de genunchi, care acuma, iată, e numai flenduri”, spuse Înalta somitate, adresându-se asistenilor ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul salonului, masterandul Oliver murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul salonului, masterandul Oliver murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un picior de lemn și-l voi acoperi, ca să poată merge de la sine, cu scoarță cerebrală...”. 15 mai - 23 octombrie 2007, Iași, Cătunul Păcurari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te trag în jos prin neloialitatea lor; îți vor aduce nemulțumire, nedemnitate. Pleacă explicându-te blând și hotărât. Omul cu cât va fi cinstit cu cei din jur, cu atât viața va fi cinstită cu el. Omul cu cât se agită, strigă, se teme, se supără, cu atât își pune un zid al neșansei! Căci tot ce trimite cu ură, patimă, primește înapoi ca un bumerang! Degeaba atâtea vâltori între lumi, toate sunt capcane ale nesăbuinței! Omul, un astru coborât în
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
pansează nenea imediat.“ - zicea el și lipea o bulină pe ținta A. „Hopaa, Brânzovenescule, ție ți-au tras-o drept Între ochi!“ sau „Ia, uite la Culiță Costandache cât e de băiat dăștept, a scăpat neatins!“ etc. etc. Când terminară, agitară fanioanele de pe vârful dealului și reveniră la poale unde se tologiră din nou În culcușurile de iarbă uscată. — Delațiunea are un rol istoric? - Începu Grințu, destins acum, știind că oricum pregătirile pentru tragere durează mai bine de douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se bucură Zare. Ceilalți doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În așa fel, Încât printre faldurile perdelei vedeau o bună partea din ringul de dans. Se delectau privind trupuri de doamne de toate vârstele agitându-se, sărind, țopăind, chicotind, adică dansând. Ele nu știau că sunt privite și de pe terasă. Zare și Grințu rămaseră cu spatele spre salon, priveau marea.) În fond, toate semnele lăsate de un război se prelungesc În timp până la distanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ar fi putut să fie de altfel, avea pe atunci, cum aveam să aflu, aproape 70 de ani, era pensionar C.A.P., văzuse destule, zicea, Întâmpinase de tot felul, cât pentru două sau mai multe vieți, de ce să se agite, să dea-n brânci? Filmul Începe de aici, de la această fereastră a școlii noi, construcție cu zidurile Încă umede, dată În folosință În toamna abia trecută. E un bun loc de poză pentru un plonjeu panoramat asupra șantierului. În cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
De multe ori ne-ntoarcem în trecut Cu sufletul, cu gândul, cu iubirea, Trăim adânc momentul renăscut Atunci când ne-nsoțește amintirea; Ne frământăm, ne agităm, visăm, Ochii ne râd sau umedă-i privirea, Vibrări de corzi și inimi, clipei dăm Și ne-ntrebăm, ce este amintirea?... ...E un moment care se retrăiește, Plimbându-ne în gând și-n timp, dar care, De foarte multe ori
AMINTIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83742_a_85067]
-
în captarea și redarea fidelă a informațiilor din astral. Un al doilea element ar fi din punctul de vedere al lui Samael Aum Weor, modul în care abordăm primele momente de la trezire. Acesta recomandă să nu ne mișcăm, să nu agităm corpul fizic pentru a nu disipa aceste fluxuri informaționale de se află la nivel de creier în acel moment. Considerăm din punctul nostru de vedere că mișcarea corpului în acele momente de la trezire aduce în cele două emisfere cerebrale informații
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
dacă Înțelegi ce vreau să spun. N-ai putea să te grăbești? Sonja chicoti și-și puse capul ei delicat pe umărul lui Philip; Sammy mă privi pentru ultima oară, inexpresiv, și trânti ușa. Când taxiul Întoarse, am privit coada agitată din fața clubului, paparazzi cu aparatele de fotografiat pregătite, care așteptau să iasă vedetele, lupta ca să ajungi Înăuntru ca o formă de dependență În sine. Și deși nu Înțelegeam exact de ce, eram destul de sigură că-mi venea să plâng. 10 — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
suficient de tare ca să-mi atrag privirile câtorva chelneri. Am reușit cumva să ignor senzația de sfârșeală din stomac, expresia surprinsă a lui Michael care stătea la câțiva metri de mine și privirea plină de reproș a tatălui Penelopei, pentru că agitasem spiritele. Când trebuie să pleci? Întrebă calm Penelope, cu o expresie impenetrabilă. În jumătate de oră. Îmi trimit o mașină. Își răsuci inconștient micul diamant din urechea dreaptă și mă privi. Fă ce trebuie să faci, Bette. Înțeleg. —Înțelegi? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
taxiuri care făceau o coadă Întinsă cât vedeam cu ochii. —Philip, nu putem pleca de la petrecerea asta! i-am șoptit șuierat, pe când el Încerca să mă ia pe sus spre lift. Îi așteptăm pe tipii de la BlackBerry. Nu te mai agita, iubire. Elisa m-a sunat ca să-mi spună că șefa ta a sunat-o ca să-i spună că Întâlnirea din seara asta s-a anulat. Nu se poate să fi Înțeles corect. Era imposibil! —Ce? Doar nu vorbești serios! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asta, răspunse omul de la intrare, Întorcând spatele. Petrecere particulară. —Frati-miu, nu cred că Înțelegi... Philip Îl bătu pe spate, iar paznicul păru că se pregătește să scape de el, dar observă apoi cartea de credit pe care Philip o agita amenințător - suprema Black Card. Începură negocierile. — Nu am decât trei mese acum. O să las să intre câte șase la o masă și Încă zece În plus, dar asta e tot ce pot face, spuse el. În orice altă seară, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întoarse spre unul dintre reporteri, care se mulțumi să dea din cap cu indiferență. Să dormim, miorlăi Isabelle. Am avut cea mai groaznică săptămână posibilă și sunt extenuată. Categoric să dormim, fu de acord Leo, aruncându-și tenișii Prada și agitându-și degetele pudrate În aer. Davide aprobă din cap și până și Philip recunoscu că ar fi Înțelept să dormim În avion, din moment ce singura misiune pentru următoarele patru zile era să ne distrăm. Sunteți niște plicticoși, se mâțâi Elisa, clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
naiba ai ajuns să ai o relație cu el? Ce vrei să spui cu asta? Nimic, doar că păreți foarte... ei, foarte diferiți. —Cum adică diferiți? Știam exact ce voia să spună, dar era amuzant să-l văd cum se agită. —O, hai, Bette, lasă tâmpeniile. Știu cum e să vii din Poughkeepsie și să intri În lumea branșată a New York-ului, da? Înțeleg. Ceea ce nu Înțeleg e cum poți să-l placi cu adevărat. Poate că reușești să stai printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și erau gata să danseze, iar Iepurașii intraseră În acțiune, frecându-se de toți bărbații și de majoritatea femeilor prezente. Era fascinant să le urmărești. Aproape două sute de fete cu urechi de iepuraș, bustiere negre de satin și bice se agitau prin sală, dând din fund ca să-și pună În evidență codițele de iepuraș și Împingându-și bazinele În față ca să arate fundițele de tipul celor folosite În cursele de cai, pe care fuseseră scrise numele și orașele lor natale. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe Mondo Lopez, Sammy Benavides și Juan Duarte, membri ai AUFT ce jucau rolurile unor indieni pe platoul de filmare unde se turna Masacrul tomahawkului. Iar acum tirada lui Gerstein îl făcea și mai nervos. Șeful de la Variety International se agita în spatele biroului, gesticulând cu havana lui, iar Mal nu și-l putea scoate din cap pe Buzz Meeks, care se strecurase din nou în viața lui - în cel mai rău moment posibil. — ...și vă pot spune, domnilor, că prin rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]