6,939 matches
-
respingând încercarea răufăcătorului de a face din el o unealtă a răului. Tocmai pe această linie își desfășoară Vuillemin argumentația împotriva condamnării morale necondiționate a minciunii. El afirmă că dreptul la insurecție împotriva unei guvernări opresive, dreptul la autoapărare în fața agresiunii și dreptul de a minți în situații excepționale au aceeași structură logică. În toate aceste cazuri, survine un conflict între două obligații morale, un conflict care va putea fi arbitrat de imperativul categoric. În cele trei cazuri amintite, respectarea necondiționată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
celor cinci zile ploioase. Nu e un roman al inițierii, al maturizării senine, ci consemnarea acomodării resemnate la trista morală a lumii descompuse. Marlowe repetă frecvent că „nu-i pasă” de părerea celorlalți, că nu este intimidat de înjurături și agresiuni fizice. Insistența asupra invulnerabilității e, însă, o marcă a vulnerabilității. Dar este și o marcă a acelui „Los Angeles gotic” descris de Edward Margolies (cf. Which Way Did He Go?, Holmes and Meier, New York, 1982), a nevrozei care cuprinde personajele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care-l dusesem în Mexico, nu c-aș fi avut nevoie de el. O astfel de scenă n-ar fi fost imaginabilă în nici una din scrierile anterioare. Violența lui Marlowe era una pur defensivă, reacție - de regulă întârziată - la o agresiune fizică injustă. De data aceasta, Marlowe răspunde disproporționat, asociindu-și forța mecanică a automobilului, transformându-se în agresor. E limpede: omul pe care-l descoperim la începutul romanului Poodle Springs nu prea mai are multe lucruri în comun cu idealistul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înțeles să organizeze o bătaie, cu intervenția lui Dumitrescu 2. Totuși, directorul nu menționează nimic despre această convorbire, care pare destul de improbabilă. În numeroase rânduri, Dumitrescu a fost șocat de brutalitatea încăierărilor și amintește că intervențiile sale în camerele de agresiune se desfășurau întotdeauna după un scenariu discutat cu Marina și Țurcanu 3. Metoda pe care avea să o aplice Țurcanu i-a fost dezvăluită unui colaborator de-al său, Maximilian Sobolevschi, căruia i-a spus, după prima bătaie de la 1-corecție
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
permanentă. Există numeroase etapizări ale acțiunii din Pitești, în general convenindu-se asupra cifrei patru, chiar dacă etapele în sine variază destul de mult de la un autor la altul. În ceea ce ne privește, considerăm că treptele încep nu doar din momentul încetării agresiunii fizice, ci odată cu sosirea în penitenciar. Eliminând condițiile de înfometare și celelalte care țin de regimul dur de închisoare pe considerentul că - deși au avut un rol important în slăbirea rezistenței victimelor și au fost accentuate îndeosebi la Pitești - ele
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
început o bătaie generală, prima dată fiind torturați cei din tabăra împotriva „reeducării”, urmați de Bogdanovici, zdrobit în bătăi de suceveni, spre uluirea sa. Apar și de data aceasta mențiuni cu privire la implicarea gardienilor din închisoare în ostilități 2, dar victimele agresiunii - cu excepția lui Bogdanovici - nu se cunosc. Alexandru Popa povestește chiar discursul directorului Dumitrescu din 25 decembrie 1949: Ați fost induși în eroare de către șefii voștri, care vă învățau ca într-o mână să țineți crucea, iar în cealaltă pistolul. Voi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
bucurat fiind datorată morții doctorului Ion Simionescu, bătut în brigada condusă de el. Arestat pe când era student la Medicină, se pare ca membru PNȚ2, nu se știe dacă și unde a fost torturat, dar a făcut parte din echipele de agresiune la Canal, unde îl găsim șef la brigada 13 în primăvara lui 19513. Informațiile rămase țin mai degrabă de ultima perioadă de detenție. După moartea lui Simionescu, Bogdănescu a simțit că vor urma anchetele și a vrut să afle de la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lunile aprilie și mai și a fost transferat la Gherla în iunie 1950. A luat parte la discuțiile inițiale pentru organizarea acțiunii de la Gherla, împreună cu Popa „Țanu”, Pușcașu, Livinschi, Zbranca și Andronache. A fost în conducerea mai multor camere de agresiune, printre care 104 și 106. Popa l-a repartizat, prin septembrie 1950, ca normator-șef al unității de producție din penitenciarul Gherla, un rol-cheie în acțiune, ceea ce înseamnă că devenise un om de încredere. Bogos a colaborat atât prin participarea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care 104 și 106. Popa l-a repartizat, prin septembrie 1950, ca normator-șef al unității de producție din penitenciarul Gherla, un rol-cheie în acțiune, ceea ce înseamnă că devenise un om de încredere. Bogos a colaborat atât prin participarea la agresiuni fizice în camere, cât și prin colectarea de informații. Nu se știe dacă a fost anchetat în procesul deținuților, dar s-a menținut pe poziții de colaborare cu regimul și în mai 1952, alături de Juberian. Dumitru Gheorghe Bordeianu 1tc " Dumitru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dreptul să îi ceară socoteală pentru faptele sale de pe front. Juberian a intenționat să îl lovească, dar Simescu a fost mai rapid și i-a aplicat un pumn în plex, moment în care Juberian a dat semnalul și a început agresiunea asupra nou-veniților. Davidescu a trecut de două ori și prin camera 4-spital, ulterior fiind transferat la Poarta Albă. Eliberat pe 23 decembrie 1952, a fost rearestat pe 20 mai 1954 pentru aceleași fapte și i s-a mărit pedeapsa inițială
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nu dorea să existe suspiciunea că acțiunea ar fi antisemită, pentru a nu face posibilă o apropiere de legionarism 8. Fuchs a fost printre cei din primul mare lot torturat în camera 4-spital, iar pe 31 decembrie, în seara inițierii agresiunii, Țurcanu l-a tras repede de partea lui, după ce îi explicase lui Steier ce urmărește prin acțiunea sa. Pătrășcanu spune că Fuchs a fost eliberat prin primăvara lui 19511, dar alți deținuți pretind că l-au văzut murind la Canal
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
muncă silnică 5. După procesul din toamna lui 1948, a fost dus la Pitești, tranzitând Jilava până în februarie 1949. Prin vara lui 19506 a fost dus la camera 1-subsol, unde a întâlnit diverși cunoscuți: Constantin Oprișan, Florică Dumitrescu, Alexandru Mărtinuș. Agresiunea a început în cameră în primele zile ale lui decembrie 1950, când au sosit Țurcanu și alții, care, împreună cu Mărtinuș, le-au ținut faimosul discursul despre „reeducare” și comunism celor circa patruzeci de deținuți. În cameră mai erau Nicolae Chivulescu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cunoscut în sanatoriu încercările celor din jurul lui Pătrășcanu și Eugen Munteanu de a porni o acțiune similară, întinzându-i chiar o capcană lui Bârjoveanu, pentru ca credibilitatea acestuia în ochii ofițerului politic să aibă de suferit. Cezar Tănase, prima victimă a agresiunilor din Târgu Ocna, i-a povestit lui Itul ce a pățit, acesta îndemnându-l să raporteze totul directorului închisorii. După incidentele din 1 mai 1951, Itul a fost anchetat la Securitatea Târgu Ocna de către locotenent-major Lică Livezeanu (Lövenstein). Afirmă că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
directorului închisorii. După incidentele din 1 mai 1951, Itul a fost anchetat la Securitatea Târgu Ocna de către locotenent-major Lică Livezeanu (Lövenstein). Afirmă că acesta nu era informat despre violențele din sanatoriu. Mai mult decât atât, Livezeanu ar fi cerut confirmarea agresiunilor și de la alte victime, la indicațiile lui Itul, și se pare că a încercat să oprească bătăile transmițând informații în afara țării. A mai trecut prin închisorile din Caransebeș și Codlea, iar după expirarea pedepsei de 10 ani a fost internat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
septembrie 1951 - 7 iulie 1953), Jilava și Ploiești (pentru anchetă). A fost închis cu colegii săi Remus Ambruș, Ion Meziu, Ion Voin, Petru Săbăduș, Pavel Drăguț, Francisc Ciurea și Aurel Tacu, atât în Cluj, cât și în Pitești, până la declanșarea agresiunii. Juberian a fost inclus în lotul legionarilor clujeni conduși de Ioan Bohotici pentru că, deși era înscris la comuniști din anul I și ajunsese îndrumător politic pe facultate, nu își declarase vechile legături din liceu și l-a găzduit pe fostul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fizic și psihic, ajungând în asemenea stare încât și-a acuzat logodnica, părinții, prietenii și colegii, iar mai târziu a fost folosit ca provocator, turnător și bătăuș (al prietenului său Mihai Tufeanu), făcând parte și din echipe de conducere ale agresiunii, dar afirmă că urina sânge, rănile începuseră să-i puroieze (era negru pe tot corpul), avea bucăți de carne lipsă pe fese, rinichii îi erau afectați și ficatul zdrobit. A fost torturat și în altă cameră, unde Aurel Popa i-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Gebac. Două zile mai târziu, Gheorghe Bâgu și apoi Țurcanu au început discuțiile despre „reeducare”, iar pe 6 decembrie a avut loc prima bătaie generală, Pătrășcanu fiind torturat și el. Un alt participant la evenimente, Maximilan Sobolevschi, spune că, în timpul agresiunii 1, el i-a dat câteva palme lui Pătrășcanu, până ce acestuia i-au căzut ochelarii sub pat. Pătrășcanu s-ar fi băgat sub pat după ochelari și ar fi rămas acolo până la terminarea bătăii. În zilele următoare a stat de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lui Badale. Afirmația pare reală, întrucât „Nutti” nu a stat în camera 4-spital în aprilie-mai, când Țurcanu a pregătit o serie de deținuți pentru a continua acțiunea, în timp ce Badale s-a numărat printre aceștia. După o primă tentativă nereușită de agresiune în primele zile ale lui iunie, ușor derutat, pe 6 iunie a ieșit la raport în fața directorului sanatoriului, Ștefan Danieliuc, și a ofițerului politic, Augustin Șleam, pentru a încerca, probabil, să-și dea seama ce să facă. Abia la sfârșitul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos, Mărtinuș, Cornel Pop, Pătrășcanu, Gherman, Străchinaru, Ion Petrică, Burculeț, Livinschi și alții. Agresiunea a pornit de la Popa „Țanu”, care a ținut un scurt discurs, urmat fiind de Țurcanu. Angelescu a reacționat, dar a fost bătut de Țurcanu, în ciuda intervenției lui Soare, Boceanu, Sebeșan și Radu Ciuceanu. Pentru că riposta a fost mai mare decât
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lui august 1950 a fost mutat la camera 3-subsol, unde i-a avut colegi pe Eugen Măgirescu, Păvăloaie, Dumitru Bordeianu, Mihai Tufeanu, Dumitru Gheorghieș, Constantin Juberian, Nicolae Zaharia, Aurel Pandurescu, Ion Pintilie, Vasile Maxim, Gheorghe („Gelu”) Gheorghiu și Dan Lucinescu. Agresiunea a început pe 5 decembrie 1950, când în cameră a intrat Țurcanu. Discursul său, conform căruia partidul dorește să le ofere o nouă șansă și le-a oferit mâncare mai bună cu condiția ca ei să se rupă de trecut
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
extrem de robust, într-o închisoare în care ceilalți cântăreau în jur de 40 de kilograme, dar și foarte bine informat asupra stării de spirit a celorlalți. A participat direct la torturarea a sute de deținuți în Pitești, conducând „comitetele” de agresiune în majoritatea camerelor, dat fiind că se bucura de libertate de mișcare în penitenciar. În luna ianuarie 1950, Țurcanu l-a întrebat pe Pătrășcanu dacă crede că vor termina de schingiuit loturile până în mai-iunie, când știa că urmează să se
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fi agresat de către colegul de suferință, deseori chiar de un fost prieten, era imens și avea un efect paralizant. Apoi, bestialitatea acțiunii îi deconcerta total: chiar unul dintre cei care au cedat, ulterior, ajuns membru în „comitetele” de conducere ale agresiunilor, Maximilian Sobolevschi, mărturisește că o bătaie s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dimșimineața - n.n.ț până la 15 încontinuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma acestei bătăi au căzut 3 deținuți, în nesimțire stând
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
gelozia (în cazul omorurilor și al tâlhăriilor), satisfacerea unor instincte sexuale (în cazul violurilor) etc. La rândul lor, victimele delictelor cu violență sunt reprezentate de acele persoane care suportă sau sunt obligate să suporte amenințările fizice sau constrângerile morale și agresiunile fizice exercitate prin diverse mijloace de către agresori. În funcție de gradul de implicare în comiterea acțiunii violente, unele victime pot fi întâmplătoare sau accidentale (fără să fi avut relații anterioare cu agresorul), altele pot fi provocatoare, precipitând declanșarea acțiunii violente (prin ținută
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
accidentale (fără să fi avut relații anterioare cu agresorul), altele pot fi provocatoare, precipitând declanșarea acțiunii violente (prin ținută, limbaj, comportament etc.), în timp ce altele sunt slabe sub raport fizic, biologic și constituțional, având un grad sporit de „vulnerabilitate victimală” în fața agresiunii (copii, adolescenți, femei, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități) (Butoi et al., 2004). Tendințe și evoluții ale delictelor comise cu violență în perioada de tranziție În perioada de tranziție, evoluția criminalității din România a înregistrat o serie de tendințe oscilatorii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în perioada analizată, pe fondul creșterii anuale a numărului de victime, în general, astfel încât ponderea acestora în ansamblul victimelor înregistrate să ajungă la aproximativ 13%. Din punctul de vedere al vulnerabilității victimale, majoritatea persoanelor supuse unor acte de violență și agresiune au fost bărbați (16.548), în timp ce numărul de femei victime ale acelorași delicte a fost de 7.726 (vezi figura 2). EMBED MSGraph.Chart.8 \s Figura 2. Dinamica victimelor delictelor cu violență în perioada 2002-2004, în funcție de sex Sursa: Institutul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]