9,537 matches
-
de peste drum locuia vreun pescar. Casele se înșirau doar pe partea stângă de mers. Case de țară, diferite una de cealaltă ca formă sau mărime, cu garduri din piatră sau din scândură, majoritatea vopsite în alb cu var, sau în albastru. Se mira și ea de ce atât de multe garduri și chiar case, erau vopsite albastru. Să fie vreo tradiție care ar avea ceva comun cu Dunărea? Se întrebă ea. Își aminti de compozitorul austriac Johann Strauss (fiul), că în 1866
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
formă, una cu etaj și mansardă, cealaltă cu două etaje și mansardă, cu finisaje de culoare portocalie, amplasate în spatele curților, chiar sub dealul plin de copaci și de verdeață. Când a ajuns în dreptul lor și a văzut un Ford combi albastru, cu număr de Italia, a înțeles că acei proprietari averea și-au câștigat-o în altă țară, prin muncă desigur. Rezultatul erau cele două vile frumoase ce stricau peisajul umil al localități, ce se încadra foarte bine în specificul satelor
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
-Toată! a îngăimat mama. Suit în car, tata mi-a arătat peisajul câmpului, tulburător de frumos, cu valurile verzi de grâu, abia crescut de-o palmă, dar care se unduia la alintarea vântului. Apoi, cum cântă ciocârliile, înălțându-se în albastrul imens al cerului și pomii înfloriți din depărtări, ca niște fantome de zăpadă. Cu gura căscată, scăpam din când în când câte un „ăă!”. Și le făceam pe mama și pe soru-mea să râdă cu hohote. A fost cea mai
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cuibul În dimineața aceea, Ionuț dormise mai mult ca de obicei. Bunica îl lăsase să doarmă, cât încă era răcoare afară ca să iasă la joacă. Dar vremea era atât de frumoasă, cerul era albastru senin, iar după ce soarele se înălță pe cer mare și strălucitor, se făcu cât se poate de plăcut prin curte și pe cărarea spre uliță. Se părea că vremea frumoasă anume aștepta să se trezească Ionuț, iar când se trezi
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
nr. 2353 din 10 iunie 2017. A MURIT MICUL PRINCE Micul meu Prince a murit. Cerul mi s-a umbrit, S-a întunecat... Micul meu Prince a plecat, Sufletu- i a zburat... Sufletu-i s -a -nălțat Spre infinit, Spre albastrul infinit. Oare o fi în Paradis? Întorcându-se de la clinica cu o seară înainte, fiul meu cel mare,atât de trist,dar resemnat, îl ținea pe Prince sub braț. Micuțul,neputând stă pe lăbuțele-i slăbite,s-a întins pe
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
ușor, așa cum o făceam mereu. Citește mai mult A MURIT MICUL PRINCEMicul meu Prince a murit.Cerul mi s-a umbrit,S-a întunecat...Micul meu Prince a plecat,Sufletu- i a zburat...Sufletu-i s -a -nălțatSpre infinit, Spre albastrul infinit.Oare o fi în Paradis?Întorcându-se de la clinica cu o seară înainte,fiul meu cel mare,atât de trist,dar resemnat, îl ținea pe Prince sub braț.Micuțul,neputând stă pe lăbuțele-i slăbite,s-a întins pe
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
un zugrav! Mi-am descoperit și unele piese vestimentare atât de preferate, că mă și miram cum de mai rezistă, cum de mai există. Aici intră un tricou cu o rață sălbatică, în zbor, cu aripile de mărgele (nuanțe de albastru și verde, evident!). Mai am și niște pantaloni pescărești, de o culoare nedefinită, ceva gri-albăstriu. Comozi, ideali pentru cafeaua de dimineață, în curtea casei părintești, de la sat. Cum or fi ajuns aici? Oooo...magicul meu costum roșu! Pe acesta l-
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
Acasa > Strofe > Atasament > VORBE... Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Apărută-n vâlvătăi Lumina mea din vis, Albastrul cerului meu Cu poeme l-ai învins. Rând pe rând mi-ai dăruit Murmur de vorbe goale. Ochilor, lacrimi ai dat Locului de sărutare. L-am strigat pe Dumnezeu: N-oi mai plânge, n-oi mai plânge ! Vrut-ai doar
VORBE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381849_a_383178]
-
din călcâi, o iau în brațe și o duc pe iarbă unde ne lăsasem bagajele și o culc pe o bluză a mea. Eram întadevăr fericit, parcă primăvara aceea era numai a noastră, toată lumea, tot pământul, toate gâzele și tot albastrul acela al cerului însorit erau numai ale noastre. M-am așezat și eu lângă ea în iarbă, cu fața în sus, extaziat de culorile dulci ale primăverii și de fiorii care ți-i dă o femeie pe care o dorești
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ALBASTRU, ROȘU, NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului albastru, roșu, stele senin, apus și noapte, miros de fructe coapte și frământări de iele tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
adiere de vânt/ se reflectă-n ochii mei,/ inundând cuvinte abia născute./ încă o pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru.” (Peisaj) Un cântec nespus de frumos preia forme distinctive prin puritatea naturii. Poeta valsează în dansul sublim al culorilor ascultând menirea naturii și înălțându-se tainic spre sferele idealității: “frumoasă și pură natură/ te privesc ca pe un sfânt./ cu
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
sfârșit de spectacol.../ în fiecare zi aceeași undă!/ apoi,/ dispare într-un somn greu,/ rupând sentimentul nopții”. (Crepuscul) Un tablou mirific de toamnă se dezvelește în versuri profunde unde iubirea tremură în ploaia nesfârșită căutându-și alinarea. Muzică, amintiri și albastru divin se contopesc într-un legământ al dorului nestingherit : ” început de toamnă,/ toamnă pastelată/ cu amurguri coapte/ în stropi care saltă./ ploaie nesfârșită,/ împletești din trupu-ți/ sonatele lui Chopin./ ploaie făr de cântec -/ cu muzică tristă/ cu-amintirile-ți știute/ din iubirea
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
aș picta o notă/ o notă muzicală,/ să o duci printre stropi/ iubitului deseară./ ți-aș mai pune lacrima/ de doruri apărută,/ pe iubit să-l cauți, dându-i/ ochii-n lacrimi ce-l sărută./ să-i șoptești ușor, ușor.../albastrului din ochii lui/ doru-n taină, trecător/ ca soarele în asfințit./ albastru-n geana cuvântului/ și-n zborul de albatros.../ pe lângă frunza mesteacănului/ și-n regalul crin frumos!”.(Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
stropi/ iubitului deseară./ ți-aș mai pune lacrima/ de doruri apărută,/ pe iubit să-l cauți, dându-i/ ochii-n lacrimi ce-l sărută./ să-i șoptești ușor, ușor.../albastrului din ochii lui/ doru-n taină, trecător/ ca soarele în asfințit./ albastru-n geana cuvântului/ și-n zborul de albatros.../ pe lângă frunza mesteacănului/ și-n regalul crin frumos!”.(Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de vise
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
sărută./ să-i șoptești ușor, ușor.../albastrului din ochii lui/ doru-n taină, trecător/ ca soarele în asfințit./ albastru-n geana cuvântului/ și-n zborul de albatros.../ pe lângă frunza mesteacănului/ și-n regalul crin frumos!”.(Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de vise. Un dor adânc îi copleșește sufletul pictând pe visele sale cu iubire :” din geana cerului albastră/ cununi de vise-mi dăruiești/ și flori
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
oceanul timpului, uităm să trăim, să surprindem frumusețea și magia existenței noastre. Suntem copleșiți, deseori, de gânduri, de furie, de neliniște. Dacă am privi spre cer, nu dându-ne ochii peste cap, ci căutându-i norii, ne-am îmbăta cu albastrul lui divin și am trece mai ușor de momentele neplăcute. Sunt vorbe care ne dor, sunt fapte care ne îndepărtează de simplitate, de adevăr, sunt percepții greșite pe care le acumulăm în interiorul nostru. Iar acolo, în adâncul ființei noastre, rămân
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
Pescărușii au reapărut. Printre răgușitele croncăneli ale ciorilor și ciripitul necontenit al vrăbiuțelor aciuate în grădina blocului, chemările pescărușilor sunt invitații atât de subtile la marea pe care o iubește atât de mult. Privește spre cer. Are culoarea speranței. Un albastru roial. Câțiva nori de un alb imaculat stau agățați de cer. Asta simte și Mira. Starea aceea de imponderabilitate, care te face să visezi cu ochii deschiși. Valurile mării se confundă cu zgomotul iritant al bormașinii. Pentru o clipă, revenirea
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
desfășurau cu viteza amintirilor dragi... O privea acum pe fetița sa jucându-se cu un bețișor de la cocktailul pe care îl savura relaxată. Din când în când, marea o chema la reverie. Urmărea valurile spumoase până se domoleau, la mal. Albastrul acela intens o fascina. Freamătul mării o calma. Simțea trupul ei respirând în ritmul undelor apei. Adunaseră împreună câteva scoici, iar Mona le aranja pe dimensiuni și apoi le îngropa sub șezlongul mamei pe cele mai mici. O luă în
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mira se grăbea să ajungă la întâlnirea cu Mona. Pe drum o sunase și pe mama ei. Era un început formidabil de vară. Soarele se arăta în toată splendoarea sa pe cerul de un albastru intens. Vântul abia adia și păsările cântau voioase. Se simțea mai ușoară, parcă plutind, de fiecare dată când o însoțea soarele pe alei. Parcursese de mii de ori același drum, dar pașii ei se contopeau cu amintirile și timpul parcă
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CÂNTEC ALBASTRU Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTEC ALBASTRU Intră-mi, cobzar, în noaptea adâncă Și cântă albastru peste sufletul meu, Să-ți lași și cobza cu jale să plângă, Că-n
CÂNTEC ALBASTRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382003_a_383332]
-
cunoască nectarul. O lăsa să alunece. Golul adânc îi aștepta căderea cu brațele deschise. Nu mai avea putere. Pietrele de care-și ancorase picioarele deveneau din ce în ce mai alunecoase. Mâinile ei nu mai găseau susținere. Simțea că se prăbușește. Deasupra muntelui stâncos albastrul norilor scălda firicele de iarbă proaspătă. Săgețile solare i-au inundat ochii cu lacrimi. Așa, ancorată de peretele neted, trudită de dorința de a-i gusta Edenul și de frica neființei, Dariana deschidea ochii în zorii fiecărei zile și se
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
mai fi, vom vedea. deocamdată râd în sinea-mi, de toate fulgerele așternute în timp, cu pumnii strânși, plini de o iubire absurdă. nu mă mai doare. Am mai murit cu o iubire. Am înviat cu un cuvânt: sunt. ---------------------------------- Dincolo de albastru, rămâne timpul fluturând neuitării flamura promisiunilor amânate, dar... alegi, alegi mereu pasul înainte și viața îți arde cuvintele rostite sau nu, în secundele infinitului unui absurd tăcut uneori, prea zgomotos alteori... Cum să cauți epava unei corăbii în deșertul de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
apusu-i pare infinit, Într-un spațiu imens tot mai mic până-n mormânt... Legile universului sunt peste toate, Iar daruri oferite sunt cele divine, Iubirea doar are sensuri neegalate, Adevărul umple sufletele de bine!... Lumina cerului zilei e nesfârșită, În albastrul ei senin se leagă speranțe, Roua pământului, să le ude,-i ursită, Iar clipele să le-nvăluie în romanțe!... Din neant toate apar subit, și se-ascund lin, O ființă e o viață-ntreagă datoare, Până când ceasurile-i s-au scurs
VIAŢA E UN FIR SUAV, ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382106_a_383435]
-
face dintr-o dată Lung și drept ca o săgeată, De pornește și brăzdează Ceru-albastru în amiază; Vârfu-n aur lucitor Scânteiază-n dulce zbor, Iar când se oprește-n loc, În a cerului mijloc, Un alt nor tot crește, crește Și albastrul înălbește, Frământându-și mii de fire, Se preface-n mănăstire. Zice Vodă-n gândul său: „Semnu-i dat de Dumnezeu!” Fruntea spre pământ și-o pleacă, Ochii lui în lacrimi joacă. Face cruce în neștire, Cu credință și iubire, Copleșit de
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
Eu mi-arăt răsplata. Vezi tu câmpu-acesta inundat de maci? L-am visat din fașă că-ntr-o zi îl calci. Nu e o-ntâmplare întâlnirea noastră, Pe roșul acesta, sub zarea albastră. Macii au culoarea din sângele Meu, Iar albastrul zării e sufletul Tău. Pe câmpul acesta azi ai întâlnit Un străin de lumea ce l-a dușmănit. Pentru puritatea sufletului tău, Eu îți dau răsplată tot regatul meu, Iar la secerat, când uscați sunt macii, Adună bogații, adună săracii
CRISTINA DELEANU & GEORGE MIHAITA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380361_a_381690]