7,965 matches
-
veniturilor, tipul de muncă, statutul social asociat cu profesia, modul de viață complementar cu profesia. Nivelul școlar determină însă și nivelul de aspirații care, la rândul său, este un factor-cheie în determinarea calității vieții. În explicarea cauzală nu este suficientă alcătuirea unei simple liste cu factori determinanți. Este nevoie să se dezvolte, pentru fiecare factor cauzal în parte, un model teoretic care să evidențieze circuitele multiple prin care se realizează contribuția sa determinativă. Figura 2.1. Circuitele prin care nivelul școlar
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicația variației calității vieții. Ne putem aștepta că multe caracteristici ale persoanelor sunt relevante cauzal pentru calitatea vieții lor: veniturile economice de care dispun, profesia pe care o exercită, sexul, nivelul școlar, numărul de copii pe care îi au etc. Alcătuirea listei de variabile contextuale relevante pentru calitatea vieții nu se face la întâmplare. În ea sunt incluse diferite variabile doar în virtutea unor ipoteze asupra circuitelor cauzale care le pot declanșa, prin intermediul variabilelor endogene. Veniturile economice acționează într-o modalitate relativ
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
constituie baza organizării oricărei societăți. Vorbind despre premisele analizei societății, Marx exprima clar acest lucru: „Prima premisă a oricărei istorii omenești este în mod firesc existența indivizilor umani vii. De aceea, primul fapt concret care trebuie să fie stabilit este alcătuirea trupească a acestor oameni și raportul dintre ei și restul naturii, raport determinat de această alcătuire” (Marx și Engels, 1958, p. 28). Natura - mediul biologic și fizico-chimic - reprezintă cadrul în care seconstituie societatea. Ea își va pune de asemenea amprenta
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
premisă a oricărei istorii omenești este în mod firesc existența indivizilor umani vii. De aceea, primul fapt concret care trebuie să fie stabilit este alcătuirea trupească a acestor oameni și raportul dintre ei și restul naturii, raport determinat de această alcătuire” (Marx și Engels, 1958, p. 28). Natura - mediul biologic și fizico-chimic - reprezintă cadrul în care seconstituie societatea. Ea își va pune de asemenea amprenta asupra organizării societății și dinamicii sale. Mediul natural creează o serie de posibilități, la care nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lexemului elin. Versurile mai conțin cel puțin încă o trimitere interesantă la înțelepciunea anticilor în construcția care, cu ajutorul simbolismului pitagoreic al numerelor, își propune să argumenteze că Penticostarul, adică 50, este un component al seriei „numerelor perfecte”. Există în această alcătuire și în contextul cultural general în care ea se plasează - împreună cu celelalte texte ale cărturarului - suficiente elemente ce pot califica Epigramma drept prima creație poetică originală de factură pronunțat barocă din literatura română. N. a fost catalogat adesea - grăbit și
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
, cea mai veche piesă românească de teatru cunoscută. Compusă între 1778 și 1780, scrierea despre „uciderea lui Grigore Vodă în Moldova, expusă în formă tragică” este o curioasă alcătuire în proză și versuri, cu indicații scenice în latinește și replici în mai multe limbi. Piesa a fost atribuită lui Samuil Vulcan, unui profesor din Blaj sau din Oradea ori lui Ion Budai-Deleanu (singur sau în colaborare). Se pare că
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
comportamentul politic că poate fi privit drept consecință a unor alegeri raționale. Alții cred mai mult în rolul unor influențe culturale sau psihologice. În mod similar, cercetătorii din științele sociale sunt în dezacord în privința cauzelor și efectelor. Unii cred că alcătuirea formală a instituțiilor guvernamentale are un impact major asupra rezultatelor politicilor publice. În schimb, alții pun accentul pe situațiile obiective în care sunt plasați conducătorii politici, indiferent de instituțiile guvernării. Unii cred că opiniile subiective sau familiile din care provin
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
În acest caz există foarte puțină autonomie instituțională sau regională sau alte bariere potențiale în adoptarea și implementarea politicilor. Principiul operațional este acela că trebuie să existe o tranziție relativ liberă de la preferințele electoratului față de partidul majoritar din parlament, înspre alcătuirea guvernului și elaborarea de politici. Problema care apare este aceea a reprezentării intereselor minorității, care poate fi numeroasă însă este lipsită de capacitatea de a influența lucrurile atât timp cât majoritatea rămâne la putere. Prin contrast, cel de-al doilea model din
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
totul alte principii În metoda pe care o urmează pentru a stabili adevărurile cu care se Îndeletnicește. Istoria nu pare a fi fost primită În corpul științei decât prin hatâr, și nu prin convingere. Această predominare a științelor pozitive, În alcătuirea manualului, reiese chiar din Împrejurarea că introducerea obștească asupra naturii științei nu i-a fost Încredințată unui filosof, ci unui reprezentant al științelor pozitive, D.E. Picard, care, date fiind ideile curgătoare asupra caracterului cunoștinței științifice, nu putea face altfel decât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
reazem pentru propriile sale principii. II. Să trecem acum la un alt rând de idei. Cu toate că numele nu mai este atât de des Întrebuințat, tot ideea de lege alcătuiește temelia concepției metodologice a reprezentanților științelor pozitive, care au conlucrat la alcătuirea volumului. Așa, d1 Picard afirmă că „experiența ne-a deprins cu oarecare legături și ne-a condus la credința că sunt legi În natură” (p. 17) și, aiurea, că, „sub o formă mai mult sau mai puțin limpede, ideea de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de Cercul Românesc de Studii și Cercetări Științifice al românilor din Germania. Director și fondator: Constantin I. Ghidel; din comitetul de redacție inițial mai fac parte Anghel Rugină și Ștefan Teodorescu. În 1951 acesta se lărgește considerabil, în noua sa alcătuire (menționată la 13 noiembrie) intrând Vintilă Horia, Leontin Jean Constantinescu, N. Beldiceanu, Victor Buescu, alături de cei indicați inițial. De altfel, structura oscilează permanent între statutul de buletin („pentru informație și documentare proprie”) și cel de publicație cu o deschidere reprezentativă
ORIZONTURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
raporturi echilibrate cu Înalta Poartă, a trimis emisari în Apus, la Veneția și la Roma, la papa Leon al X-lea, dorind să devină aliat al occidentalilor în expedițiile împotriva turcilor. Domnia lui este un reper fundamental și pentru mersul alcătuirilor culturale la români. A sprijinit tiparul, scriptoriile, pe cărturari. A fost unul dintre cei mai însemnați ctitori de biserici din istoria românilor și un mare protector al ortodoxiei. Domnia lui se va transforma în model și în temei pentru edificarea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
replici la replici ș.a.m.d. „Mozaic” - a spus D. Russo încercând să definească felul în care autorul Învățăturilor... a așezat într-un text nou fragmente împrumutate din mai multe cărți, „colaj” - au zis cercetătorii vremurilor noastre, modernizând imaginea acestei alcătuiri și apropiind-o de o descriere mai exactă a manierei în care au fost reunite secvențele împrumutate, întovărășite adesea de comentarii. Antologarea, într-o carte care își propunea să învețe, să modeleze, are un temei esențial, iar selecția trebuie să
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de cărturarul român poartă o limpede marcă omenească și pornește de la ideea, proprie duhului ortodox, că omul e bun prin natură. Soluțiile voievodului sunt umane și „umanizate”, ele nu aleg desprinderea de lume, refugiul în asceză, nu resping concretul, temporalul, alcătuirile omenești în genere. Depășirea „stării de lume” prin ascensiune spirituală (pe drumul palamit de la praxis spre theoria etc.) nu reprezintă nicidecum respingerea spațiului populat de oameni (omul pe pământ, între oameni, este perfectibil), nu constituie o negare a lumii, ci
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Dumnezeu cătră oameni și ce au făcut pentru dânșii? Făcu toate văzutele și nevăzutele și pentru dânsul să făcu om”), dar și ca ființă cu personalitate și responsabilități, centru către care gravitează „învățăturile” și tentativele de modelare, sau omul ca alcătuire favorizată ori oropsită este descris sub specia unei demnități aproape intangibile, proprie unei creaturi unice și privilegiate între toate componentele cosmosului. Formal, pledoaria pentru om apelează la veșmântul teologic (la fel făceau și Erasm, și Pico della Mirandola), spiritul ei
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Viena (1991-1994), la Facultatea de Litere a Universității din Amsterdam (1996-1997) și din nou la Institut für Romanistik din Viena (2000-2002). Din 1997 este secretar executiv al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, face parte din Grupul de alcătuire a curriculumului pentru limba și literatura română în liceu, ține cursuri de abilitare curriculară și de didactică în cadrul programului de pregătire a cadrelor didactice promovat de Ministerul Educației și Cercetării și de Consiliul Național pentru Curriculum. În 1999 a fost
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
și totodată „bășcălios” și „«haios»” (Paul Cornea). Comentatorul declară că nu ține să „salveze” proza în discuție, totuși, prin noua optică, el reușește să îl apropie de ea pe cititorul de azi. Îi vine în ajutor mai întâi criteriul de alcătuire a corpusului de texte, care nu este unul valoric, ci în funcție de relevanța în comunicarea scriitorilor cu cititorii din epocă și de miza prozelor în discuție. Cercetătorul creionează astfel poetica prozei antejunimiste, a cărei trăsătură principală - din perspectiva comunicării - este hiperdeterminarea
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
din Berlin (1984), al Academiei pentru Limbă și Poezie din Darmstadt (1989), al grupului OULIPO (1993) ș.a. Alături de Herta Müller, este, poate, cel mai cunoscut scriitor german originar din România. La începutul activității sale de traducător, P. se îndreaptă spre alcătuirea unor cărți destinate copiilor, transpunând câteva texte de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi. Rezonanța acestui demers îl determină să își încerce forțele în tălmăciri de poezie și proză scurtă contemporană. În revistele „Rumänische Rundschau” și „Neue Literatur” publică traduceri
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
etnografice, metodă de culegere și publicare a cimiliturilor. Au fost remarcate îndeosebi capitolul privind clasificarea ghicitorilor, cel despre forma acestora, unde se delimitează o serie de formule stilistice, cât și indicațiile metodologice referitoare la culegere, la întocmirea tipologiei bibliografice și alcătuirea colecțiilor. Ca lingvist, P. s-a preocupat mai ales de problemele vocabularului (formarea cuvintelor, etimologie, lexicografie) și a abordat, de asemenea, probleme de lingvistică balcanică. Dictionnaire étymologique macédo-roumain (I-II, 1925), o lucrare lexicografică în care materialul este grupat pe
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
documentară atât pentru istoria, cât și pentru lingvistica națională. Din această perspectivă recomandă culegerea folclorului nu de la oamenii instruiți, ci direct de la locuitorii satelor, și combate culegerile întocmite de latiniști. El este, la noi, cel dintâi folclorist care susține ideea alcătuirii unui corpus al literaturii populare prin înregistrarea tuturor variantelor și speciilor în forma lor autentică, spre înțelegerea exactă a ideilor, credințelor, spiritului și înclinațiilor literare ale poporului român. Susținând existența în secolele trecute a unei comuniuni de tradiție între boieri
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
în mare parte de tip economic și managerial, dar mai ales s-au schimbat structurile în care se construiau serviciile universitare de predare, învățare și cercetare. Universitatea este în transformare, se află într-o tranziție care-i schimbă aproape complet alcătuirea și funcțiile care au consacrat-o. Societatea emergentă a cunoașterii consacră educația ca una dintre industriile ei reprezentative, desigur postindustriale când o comparăm cu simbolurile societății industriale. În ciuda eforturilor reformatoare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din secolul al
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
română. Studiu lexico-semantic. Cuvintele sud-slave împrumutate, afirmă M., certifică importanța componentei slave în lexicul românesc, alcătuită din vocabule vechi sud-slave și răsăritene, termeni cărturărești din slava bisericească și împrumuturi din limbile slave actuale. Având în vedere nu numai etimologia și alcătuirea unui dictionnaire raisonné, ci și „funcționarea” cuvintelor, autorul cercetează repartiția lor teritorială pe baza unui material lexicografic publicat de alți cercetători. Aceluiași tip de cercetare îi aparține și volumul Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești (1973), în care
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
a lui Zonaras. Sunt contribuții care adâncesc cunoașterea multor aspecte și probleme încă precar cercetate, referitoare la cultura și literatura română veche în interferența ei cu cultura altor popoare europene, înlesnind, pe de altă parte, înțelegerea spiritualității române moderne: izvoarele, alcătuirea și finalitatea ei. Considerând scolastică și lipsită de argumente convingătoare împărțirea literaturii române în veche și modernă, M. demonstrează, în spiritul cercetărilor contemporane, ca în volumul Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
să-și circumscrie personalitatea, autorul se întreabă asupra preocupărilor ce ar defini-o: „Istoric literar sau critic de întâmpinare? Traducător, editor sau eseist cu veleități de one man show? Eminescolog, caragiolog, cioranolog, ionescolog ori simplu gazetar?” Răspunsul îl găsește în alcătuirea polimorfă a ornitorincului (de unde și derivatul pe care îl propune: „scriitorinc”). Dintr-un asemenea polimorfism a rezultat și savuroasa București.Carte de bucăți (2003), reunind foiletoane apărute inițial în „Ziarul de duminică” și provocate de cronicile mondene publicate de Mișu
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
continuare de „aspectele contemporane” ale criticii literare, de „originile criticii contemporane”, de „direcțiile și concepțiile reprezentative” și sfârșește prin a se opri la aspectele pur teoretice în secțiunea intitulată Pentru o teorie a criticii literare. Demersurile teoretice sunt dublate de alcătuirea câtorva antologii cu extrase semnificative din critica literară românească: Tradiție și inovație. Idei și atitudini literare (1975), Semnificațiile criticii contemporane. Perspective ideologice (1976), Aesthesis carpato-dunărean (1981), De la proletcultism la postmodernism, (2002). Un experiment aparte îl reprezintă lucrarea Introducere în opera
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]