17,219 matches
-
învățătoare.” Mereu cu tristețea la braț și gândul agățat în cuierul din conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vedea în destinul personal al lui Nietzsche. La sfârșitul vieții, înainte de declinul din 1889, ceruse lui Dumnezeu să revină, Dumnezeu care pentru el era fericire și suferință în același timp: Nu! Revino înapoi! Cu toate torturile tale! Toate lacrimile mele aleargă la tine, iar ultima flacără a inimii mele se aprinde pentru tine. Oh, revino Dumnezeul meu necunoscut! Suferința mea! Fericirea mea ultimă!... (Ditirambii lui Dionisos: Plânsul Ariadnei) Fericirea eterna aspirație a omului este cuvântul magic prin excelență. Fericire: să fie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
angajament. Dar dacă în ciuda întregii mele activități nu aș ajunge să mă odihnesc și aș face din muncă, îndeosebi cea retribuită, un scop în sine; dacă aș ajunge să fiu mereu tensionat sau chiar hipertensiv; dacă m-aș stresa să alerg de la o întâlnire la alta ajungând în punctul în care hiperactivitatea se transformă într-o formă de indispoziție, deprimare, într-o senzație de epuizare și în cele din urmă în burnout, acea condiție în care ne simțim consumați, goliți de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
După trecerea a trei mii de ani, sufletul se suie din nou în sferele superioare pe calea zodiacului și prin ușa zeilor păzită de câini. CEREMONII LA MOARTE: În momentul când un Egiptean își dă ultima suflare, numaidecât rudele lui aleargă să anunțe pe preotul însărcinat cu îmbălsămarea. Acesta venind la casa mortului îi făcea o primă crestătură-n corp și îndată apoi o lua la fugă, urmărit de rudele răposatului, care aruncau cu pietre după dânsul, ca și cum l-ar pedepsi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rău, a trebuit să trec în cursul elementar, unde nu se mai scotea nici un sunet. învățătoarea și cu mine am plâns pentru ultima oară împreună. I-am mângâiat părul creț și am consolat-o. Mă cocoșam și sufletește. în timpul pauzelor alergam fără rost de colo colo, strigând cu toată forța plămânilor mei, ääääää sau iiii sau ööööö, la fel ca și ceilalți. Și participam la glumele triviale despre urină și fecale. Când vreun amărât de la cine știe ce fermă îndepărtată avea hainele peticite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că mă cerceta nu numai cu ochii ei pătrunzători, ci și cu furunculul. Tu chiar pricepi ce spui?! a exclamat ea. Și de fapt nu puteam spune că o făceam. Chiar în clipa aceea s-a întors tata. A venit alergând cu pași mici. Probabil că uitase ceva. Gâfâind ușor, s-a oprit foarte aproape de mine. Apoi a repetat de două ori numele meu. Numele meu mic. Și, înainte să plece din nou și definitiv, mi-a pus în mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a venit cu scrisoarea de la redactorul-șef. Eu tocmai înregistrasem acel mic fragment cu cititul și scărpinatul până la sânge. Era transpirat și cu răsuflarea tăiată. Tot agita hârtia, deși ploaia și vântul o mototoleau, stricând-o. N-ar trebui să alergi așa pe coasta muntelui, am spus. Nu ești atât de puternic pe cât crezi. Gândește-te că ai avut tuberculoză. Apoi el a fost nevoit să se sprijine cu coatele pe masa de lângă fereastră, ca să-mi citească scrisoarea. De multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
încrederea lui. Peste tot în jurul nostru putem vedea cum se prăbușesc oameni pentru că s-au încrezut în minciuni. Trebuie să te muți jos, la Eva și la micul Manfred. Pentru adevăr și pentru ca Eva să nu mai fie nevoită să alerge pe scară. Nu m-am gândit la asta, spune Manfred. Și minciuna, zic eu, minciuna este o otravă pentru micul Manfred. Minciuna crește, se întinde și se umflă până devine minciună de o viață. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
disperare și indescriptibilă fericire. Apoi am început să fug. Dar atunci, când îmi terminam în felul acesta povestirea despre Biblia lui Doré, prin urmare când eu, cu legătura de piele moale și caldă apăsându-mi inima ce-mi bătea violent, alergam spre poartă, pentru ca în final să pot duce inestimabila operă în siguranță, aici sus, în casa tatei de pe muntele Ava, atunci Manfred Marklund adormise deja. Nu vom ști niciodată ce se afla în picăturile acelea din pipetă. VIGNETA PAGE FILENAME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ei afectivă. Copilăria, ireversibila copilărie! Paradisul pierdut după care unii tânjesc toată viața. Arm iubea atât de mult florile și atât de mult o înduioșau amintirile din copilărie. Se revăzu pe la patru ani, îmbrăcată cu o rochiță de mătase albastră, alergând prin iarba înaltă, necosită, de pe tăpșanul din apropierea casei bunicilor. Iarba îi ajungea până la piept, era plină de flori de câmp, de miresme, de fluturi. Imaginea aceasta o însoțise toată viața, era una dintre primele care-i rămăseseră bine întipărite în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
iarba înaltă, necosită, de pe tăpșanul din apropierea casei bunicilor. Iarba îi ajungea până la piept, era plină de flori de câmp, de miresme, de fluturi. Imaginea aceasta o însoțise toată viața, era una dintre primele care-i rămăseseră bine întipărite în memorie. Alerga fericită, apoi, când obosea, se întindea pe cărare, în iarbă. Bunul ei drag îi explicase că nu are voie să calce iarba și ea se conforma, dar stătea cu fața cât mai aproape de iarbă, ca să-i simtă mireasma. De mică
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ușor. Asistenta intră să controleze perfuzia. După perfuzia aceasta, dacă vreți să o îmbrăcați în pijama, am să vă ajut și eu, spuse ea amabil. Arm realiză că Mădălina era încă îmbrăcată cu pantalonașii și cămașa cu care făcea grădinărit, alergând după „pitoni” cum le spunea ea râmelor. Dacă nu mai ieșiți afară, vă sfătuiesc să vă schimbați și dumneavoastră, urmează vizita de seară, vine și profesorul, știți... e spital de boli contagioase, avem reguli stricte... Arm ascultă și urmă indicațiile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în stâncă, există acolo o potecă prin pădure, pe care am traversat-o de multe ori. De fiecare dată pe potecă s-a întâmplat același lucru: am început să mă văd desculță, cu fustele fâlfâind, cu părul lung-luuuung pe spate, alergând. Alergam spre El, fără chip și fără nume, dar foarte știut, foarte drag mie. Alergam spre el și apoi, la un moment dat, am văzut că mă prinde și mă ridică în sus, credeam că mi-a fost tată, așa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
stâncă, există acolo o potecă prin pădure, pe care am traversat-o de multe ori. De fiecare dată pe potecă s-a întâmplat același lucru: am început să mă văd desculță, cu fustele fâlfâind, cu părul lung-luuuung pe spate, alergând. Alergam spre El, fără chip și fără nume, dar foarte știut, foarte drag mie. Alergam spre el și apoi, la un moment dat, am văzut că mă prinde și mă ridică în sus, credeam că mi-a fost tată, așa își
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ori. De fiecare dată pe potecă s-a întâmplat același lucru: am început să mă văd desculță, cu fustele fâlfâind, cu părul lung-luuuung pe spate, alergând. Alergam spre El, fără chip și fără nume, dar foarte știut, foarte drag mie. Alergam spre el și apoi, la un moment dat, am văzut că mă prinde și mă ridică în sus, credeam că mi-a fost tată, așa își ridică părinții copiii în sus. Apoi am văzut că mă ridică și mă trage
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sunase, rugând-o să treacă pe la ea pe la spital și să-i facă în drum niște cumpărături. Arm lăsase în grija femeii care o ajuta la gospodărie fetele și urcase grăbită într-un taxi, uitând să-l sune pe Liviu. Alergând după cumpărături intrase într-un mic restaurant, să-i cumpere prietenei și ceva de mâncare, căci știa că e o mare pofticioasă. La o masă retrasă, Liviu cu o domnișoară - în care nu-i fusese greu să o recunoască pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ca să înțeleagă totul, căci scena era atât de convingătoare, încât poate numai cea mai naivă dintre naive nu ar fi înțeles cum stăteau, în realitate, lucrurile... Simți, ca și atunci, o vie strângere de inimă, în timp ce prin minte gândurile îi alergau grăbite, cu multe și dureroase semne de întrebare: Cum am putut noi, oare, eu și Liviu, să lăsăm atâta fericire să ne scape printre degete?... Nici eu nu știu cum s-a putut strecura fătuca asta cu aere de cocotă măruntă în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Căci poți să înțelegi ce se întâmplă, dar măcar să vezi că se întâmplă, că cealaltă are ceva ce tu nu ai, că dăruiește ceva ce tu nu ai dăruit, ca să-ți poți reproșa ceva. Dar când vezi că soțul tău aleargă după o mare banalitate... ce să mai înțelegi? Că e vorba despre un vagin mai tânăr și atât... Dar cum să lupți atunci? Nu poți lupta... Te dai la o parte, pur și simplu... Ceva s-a rupt și s-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
destoinic. Așa că am fost însurat cu văduva unui oștean, dar nici unul din cei patru fii pe care i-am avut împreună nu m-a moștenit în ale scrisului. Unul e arcaș, altul e olar, al treilea cântă frumos, iar ultimul aleargă foarte repede. De altfel, sunt mari acum, mâine-poimâine vor avea copiii lor și nu este exclus ca vreuna din progenituri să aibă darul de care ei nu s-au bucurat. Ori - așa cum încerc adesea o vagă consolare - mai bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din vreme, cărți rare și, pentru cel puțin un an, cele necesare scrisului. E nevoie de un Caligraf întreg la minte, sănătos; sunt hrănit mai bine decât oștenii, îndopat aproape, iar noaptea sunt scos la aer pe terasă. Fac gimnastică, alerg pe loc, ridic de câteva zeci de ori o halteră adusă anume pentru mine, privesc stelele. Locul e marcat cu o flamură albă, semn că acolo se află cel care, cândva, cu o mână sigură, va scrie semnele magice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trecut și decembrie; jumătate din ianuarie. Despre lupii albi se vorbea tot mai rar. Mulți târgoveți și uitaseră. Aveau altă grijă: vulpile; în marginea de miazănoapte a așezării apăruseră o mulțime. Zeci. Peste o sută, socoteau, răbdători, unii. De unde? Speriate, alergând de colo-colo pe zăpada înghețată, erau vânate cu ciomagul, fugărite cu câinii și prinse; cele scăpate se întorceau cuprinse de o spaimă și mai mare. Cineva prorocise lupi albi și când colo!... Târgoveții crăpau de râs! Tăbăcarul nu mai prididea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să se afle cu mic, cu mare și să se ferească. Iar bărbații să apuce furci și topoare și să umble în grupuri pe străzi, pentru a nu lăsa loc să se strecoare nici unei fiare. Cei cu puști trebuia să alerge înspre hotar, să-l ajute pe Vânător. Copiii s-au speriat, văzând atâta forfotă; noaptea, unii au visat lupi albi, haite întregi, tot năvăleau. Nici adulții nu au avut somn liniștit; bătrânii mai mult au moțăit. Un învățător a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
civic: vegheau. Nu trecuse încă ora și găzăria de la marginea așezării ardea. Flăcările se vedeau de la depărtare, se auzeau explozii; venea un miros greu. Nimeni nu scotea o vorbă. Apoi, cei strânși în dreptul orologiului au început să strige și să alerge spre incendiu. Poate era o coincidență. Profesorul de naturale de la liceul de fete avea altă părere. Cândva, Ceasornicarul îi povestise despre orologiu, neterminat pe atunci. Doar lui; discutau, uneori. Îi vorbise despre locurile de intersecție ale timpului cu lumina, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nici nu știau cum să-i mai zică - era vârât în toată mârșăvia, vor dovedi! Cel mai surprins de cele ce se petreceau de o vreme se arăta un băietan de vreo șaisprezece ani, surdomut... De câte ori vedea pe cineva agitat, alergând prin târg din cine știe ce pricină, credea că de la orologiu se trage zorul și fugea repede într-acolo, lăsând, prin curțile în care lucra cu ziua, totul baltă. Văzuse în câteva rânduri târgul ce căpia dintr-odată. Din senin, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fi înapoiat și nici distrus! Chiar dacă e unul otrăvit! O bomboană în care vă rupeți dinții!” Își agăța funia de gât. Când fluierăturile și huiduielile s-au mai potolit, Starostele postăvarilor i-a strigat: „De-acum nu mai e loc!... Aleargă și dă-l jos! Mai multă înțelegere nici Dumnezeu nu are! Nu te pune cu puhoiu’!” Dezmeticit oarecum, Ceasornicarul a luat-o mai domol. După care a sărit iar la beregată, turbat. „Oameni buni, târgul nu trebuie lăsat la voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]