2,496 matches
-
în primul rînd fiindcă în el ne confruntăm cu chipul divin totodată mai intim decît ne sîntem nouă înșine și evident altul decît noi. Ni se pune în față într-o analogie imediat perceptibilă tensiunea dintre identitatea noastră profundă și alteritatea divinului, pentru care semenul diferit este un simbol. Cînd Simone Weil proiectează, în L'Enracinement, normele unei societăți întemeiate pe principii spirituale, ea vorbește despre o dialectică a drepturilor și a datoriilor umane, în care cele din urmă au preeminență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
simbolic, transcendența se oferă privirii spirituale într-un joc de retragere-apariție, de discreție și invincibil, de libertate și chemare. Prezentă în spectacolul public datorită adeziunilor personale, nu legilor cetății, ea păstrează destulă distanță față de cele din urmă ca să-și semnifice alteritatea radicală, destulă apariție în cel dintîi ca să facă semn. Nu se lasă girată de puterea temporală, dar nu se lasă nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub care se manifestă. Nu cumva, societăți ieșite din religie, avem posibilitatea de a asista la ieșirea religiei din obiectivările ei socioculturale? Apofatismul sau poarta contrariilor Iar dacă spectacolul public ne sugerează o manifestare de tip
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spiritualitate 4. Apofatism existențial 5, gustat în experiența contemplativă și în cea liturgică, el e formulat într-un limbaj care își spune propria depășire, într-o teologie unde conjuncția-în-distanță dintre creat și increat devine Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui Origen, întrepătrundere, contextură. în acest orizont, existența universală are, dincolo de curgerea și peripețiile ei manifeste, o mișcare secretă care o poartă către arhetipul intra divin al polarelor în conjuncție. Acolo, paradoxurile întrupării care cuprind creația
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a le acapara, supune ori strivi. Exteriorul e întrucîtva transmutat de ea în propria interioritate. Ceea ce, în afară și din afară, apare ca retragere înseamnă de fapt o îmbogățire a interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-adevăr, doctrinele spirituale susțin că, în om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa omului e clădită pe un vid interior, capabil
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut Unul absolut Unul care este Unu , realitate compactă, infinită, precedînd orice determinație, inclusiv cea a ființei, depășind orice distincție. Densitatea Unului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se conformează aceluiași reper transcendent atunci cînd adoptă atitudinea de restrîngere voluntară a puterii sale. Divinului care se transcende pe sine dînd spațiu creației îi răspunde, simetric, umanul care își limitează capacitățile de exercitare a forței, lăsînd astfel loc diferenței, alterității, existenței în diversitatea ei. A-ți limita puterea nu e, în acest caz, o dovadă de slăbiciune, ci imitatio a transcendenței, participare la generoasa ei suveranitate. Fiecare religie are felul ei de a asuma chiar în țesătura istoriei și a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Articularea (tensionată) dintre perspectiva mîntuirii și perspectiva mundană va primi diferite soluții de-a lungul istoriei europene. Dar, dintru început și în chiar tensiunea dintre cele două perspective, se poate citi retragerea sau restrîngerea divinului, care consimte să permită o alteritate laică. Biserica, instituție a divinului, consimte să recunoască, măcar în principiu, o zonă de cunoaștere și de acțiune peste care nu e stăpînă. Comentînd teoria relației dintre Biserică și Imperiu formulată în anul 500 de papa Gelasius, Louis Dumont o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care ea le impune utilizării forței. Toleranța, lăudată în zilele noastre pînă la uzură demagogică, nu este nici ea decît o variantă de autorestrîngere, de moderație voluntară. în privința stilurilor de viață, ca și a opiniilor, accepți să lași loc unei alterități care te stînjenește, care te contrariază. Pentru noi, toleranța constituie exercițiul cel mai curent, cel mai larg împărtășit, al autorestrîngerii consimțite. Analizînd cîmpul tematic și contradicțiile tîrziu moderne ale acestui concept, Andrei Pleșu insista pe două aspecte referitoare la sensul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui Dumnezeu (cf. Romani, 3, 26) e iradierea celui care se ridică deasupra diferențelor.3 în aspectul ei orizontal, virtutea umană a toleranței înseamnă să te restrîngi pe tine însuți pentru a răbda alteritatea străină, incomodă sau adversă. în aspectul ei vertical, toleranța e un exercițiu eliberator, se ia după acel divin care lasă în urma sa diversitatea imperfectă a lumii și, lăsînd-o în urmă, îi dă realitate relativă. Sfera politicii e întemeiată pe principiul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la o substanțială și originală teorie a personajului, ce provoacă sondaje profunde în armătura prozei realiste. Relevând unele incidențe cu teoriile lui Mihail Bahtin și René Girard, P. realizează o „sistematică a personajului literar” bazată pe relația dintre identitate și alteritate. Utilizând ca punct de referință sistemul persoanelor gramaticale, teoreticianul distinge trei „Arhipersonaje”: monologic (un „El” privat de relația cu Celălalt, o „sumă de atribute” având o existență pur obiectuală: Dinu Păturică, Dionis, Goriot ș.a.), dialogic (un „Eu” care se definește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
trei „Arhipersonaje”: monologic (un „El” privat de relația cu Celălalt, o „sumă de atribute” având o existență pur obiectuală: Dinu Păturică, Dionis, Goriot ș.a.), dialogic (un „Eu” care se definește în funcție de un „Tu”, un subiect veritabil constituit prin raportul cu alteritatea: Bernard din Falsificatorii de bani de Gide sau personajele lui Dostoievski) și trialogic (un „Eu” care se constituie în relație cu „Tu”, dar și cu „El”, o conștiință fluidă și complexă care se reflectă atât în interlocutor, cât și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
6. Conceptul cultural european / 62 2.7. Demersuri instituționale pentru o cultură europeană / 65 2.8. Cultura și integrarea europeană / 67 2.9. Interculturalitatea : realitate în comunicarea contemporană / 69 2.10. Antropologia culturală bază a interculturalității / 76 2.11. Percepția alterității / 78 2.12. Funcționalismul / 83 2.13. Constrângerile asupra percepției / 88 2.14. Modelul schimburilor / 89 2.15. Funcționarea ternară a culturii / 90 2.16. Identitatea culturală europeană / 93 2.17. Asumarea politică a alterității / 97 2.17.1. Scopurile
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
interculturalității / 76 2.11. Percepția alterității / 78 2.12. Funcționalismul / 83 2.13. Constrângerile asupra percepției / 88 2.14. Modelul schimburilor / 89 2.15. Funcționarea ternară a culturii / 90 2.16. Identitatea culturală europeană / 93 2.17. Asumarea politică a alterității / 97 2.17.1. Scopurile fundamentale ale politicii culturale internaționale / 98 2.17. 2. Menținerea păcii și prevenirea conflictelor / 99 2.17. 3. Industriile culturale / 101 2.17. 4. Impunerea pe plan internațional / 102 2.17. 5. Căutarea diversității și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cel european contemporan, depinde într-un mod cu totul fundamental de comunicarea interculturală, concretizată în conviețuirea în aceeași arie geografică a mai multor grupuri culturale sau în mobilitatea indivizilor (fenomenul emigrației), cu alte cuvinte într-o raportare specifică față de fenomenul alterității. Este evident faptul că nu poate exista comunicare interculturală în absența unei etici generale bazate pe valori autentice și profunde, care depind în general de sistemele religioase acestea fiind cele mai durabile realități umane. Comunicarea interculturală nu poate fi prin
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pe valori autentice și profunde, care depind în general de sistemele religioase acestea fiind cele mai durabile realități umane. Comunicarea interculturală nu poate fi prin urmare un demers tehnic strict, lipsit de sentiment, iar din acest punct de vedere asumarea alterității trebuie fundamentată pe baze etice. Etica este condiția sine qua non a interculturalității, iar celelalte domenii, precum cel politic sau economic, trebuie să asume acest lucru și să funcționeze ca atare. Trăim într-o perioadă istorică pe care o putem
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și în ultimă instanță creator conștient de valori culturale, adică determină în același timp un dublu demers, de conștientizare și de deschidere. Altfel spus, un proces de comunicare interculturală valabilă transformă persoana, se poate spune că o re-creează, prin asumarea alterității și, implicit, a diversității. Acest lucru nu implică dizolvarea identității persoanei, procesul de comunicare interculturală având ca scop esențial ancorarea sa corectă în cadrul culturii native, deci asumarea conștientă a propriei culturi și implicit întărirea propriei identități. Comunicarea interculturală implică persoana
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în vedere aspectul biologic și cel spiritual, iar o analiză culturală bazată strict pe aspecte biologice, deși necesară, nu este suficientă pentru a enunța concluzii complete.Partea antropologică a prezentului demers va avea în vedere trei direcții: problematica fundamentală a alterității, principalele teorii ale culturii și identitatea culturală europeană. 2.11. Percepția alterității Negativ vorbind, trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
strict pe aspecte biologice, deși necesară, nu este suficientă pentru a enunța concluzii complete.Partea antropologică a prezentului demers va avea în vedere trei direcții: problematica fundamentală a alterității, principalele teorii ale culturii și identitatea culturală europeană. 2.11. Percepția alterității Negativ vorbind, trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt producători de culturi ireductibile unele altora și supuse schimburilor interculturale și neîncetatelor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
avea în vedere trei direcții: problematica fundamentală a alterității, principalele teorii ale culturii și identitatea culturală europeană. 2.11. Percepția alterității Negativ vorbind, trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt producători de culturi ireductibile unele altora și supuse schimburilor interculturale și neîncetatelor transformări, iar antropologia încearcă să înțeleagă specificitatea producțiilor grupurilor sociale și a membrilor acestora, resituându-le în condițiile de emergență. Cel
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
arhaice, cu propriile mâini, ceea ce nu este foarte liniștitor pentru un european civilizat. Popoarele îndepărtate nu au fost deloc percepute de observator altfel decât într-un mod instrumental; sau cel puțin plecând de la dimensiuni apte să îi excite motivația. Reprezentările alterității răspund aceleiași legi: Celălalt este reprezentat în funcție de acea dimensiune a ființei sale care este utilă celui ce îl descoperă. Acest mod de a percepe pe Celălalt nu este strict european: povestirile navigatorilor și ale geografilor din timpurile vechi arată că
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
dar ea poate fi de asemenea căutată într-o grijă de observare, nu a insolitului, a excepționalului și a exoticului, ci a ceea ce este caracteristic și esențial, adică a faptelor care permit definirea precisă a fenomenelor. Doar odată cu considerarea datelor, alteritatea prinde într-adevăr substanță. Celălalt se erijează atunci în realitatea a ceea ce îl leagă de sine, realitatea similitudinilor și a diferențelor care permit în mod simultan apropierea și depărtarea de acesta. Pentru a experimenta mai bine frontierele între sine și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și Celălalt, e de preferat să fie adus la lumină procesul în care se înfruntă forțele contrare care conduc la asimilarea sau la excluderea Celuilalt. Pot fi astfel identificate sisteme de gândire, de teorii, care trebuie să conducă la explicarea alterității, la luarea în calcul a ceea ce este observat. În cel mai bun caz, aceste teorii permit acceptarea existenței unor concepții străine, recunoașterea faptului că există alte maniere de a trăi spațiul, timpul, de a reprezenta omul și poziția acestuia în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a reprezenta omul și poziția acestuia în lume, până ce spiritul culturii Celuilalt poate fi sesizabil. Așadar, asumarea la nivel personal a unor concepții, a unor valori, nu trebuie să presupună impunerea cu forța a acestor concepții și valori, Celuilalt. Percepția alterității este corelată cu o exacerbare a caracteristicilor prin care Celălalt este exclus din universul celui care îl percepe, afară din civilizație și din umanitate. Totuși, de mult timp, omenirea dispune de uneltele necesare pentru a fonda o știință aptă să
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cu o exacerbare a caracteristicilor prin care Celălalt este exclus din universul celui care îl percepe, afară din civilizație și din umanitate. Totuși, de mult timp, omenirea dispune de uneltele necesare pentru a fonda o știință aptă să lumineze fenomenele alterității. Condițiile politice nu au permis ca aceste unelte să fie organizate într-o știință, iar primele contacte între europeni și celelalte culturi au avut loc sub forma negativă a colonizărilor, adică a subjugării politice și economice. Dacă Celălalt nu ar
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]