7,971 matches
-
și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând într-o altă privire -jertfă de seară - prinsă într-un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting în fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte! Dar o mie de întrebări se înalță din flăcări și-aleargă cu toamna, spre ultimul
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri mari, în simfonia trimfului se despletesc Peste trupul meu, intrat in ritmul îngeresc Mă-ntorc cu fața spre cer, plutesc, seninul Alunecă-n inima și gândul meu cu preaplinul Pescărușii aduc imnuri Dumnezeului care A creat, săpânește Universul, Pământ și Mare! Ies din apa aceasta, din Marea fermecată Agățându-mă de blândele raze, ca altădată Demult când, copil fiind, aveam puterea să
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365050_a_366379]
-
pietre și de mâl se-aruncă nopți de vară în arșiță și vânt se-ntâmplă emisfere să-și schimbe forma-n timp arunci din tine verbe te-ndrepți te frângi te schimbi și-n toată-această umbră întreaga ta viață alunecă prin noduri acum e dimineață se-ntâmplă cercuri multe în arcuri să te prindă strigi râzi și plângi în piatră lemnul să te cuprindă să uiți de dorul firii de-a fi om când iubești de-a fi otravă punctul
BISERICĂ-N MIŞCARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365132_a_366461]
-
simțea schimbarea culorii acestora, mai întâi în arămiu, în galben cu vinișoare sângerii apoi în galben ca de ceară precum cea mai amarnică părere de rău. Să fi regretat Erica gestul făcut mai devreme? Trupul ei, cuprins de oboseală, a alunecat încetul cu încetul de-a lungul copacului de care se sprijinise. Mai întâi li s-au întâlnit privirile, apoi buzele și totul a devenit armonie, fapt ce se va petrece ori de câte ori vor fi împreună și ori de câte ori gândurile li se vor
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
Articolele Autorului NEW LOOK Din nou ici și colo alegeri iarăși pe colo pe ici alte mărunte cutremure doar potaia lumii se răsucește cu un vag mârâit de nemulțumire pe cealaltă parte privind cu ochii împăienjeniți cum soarele de veacuri alunecă implacabil pe cer și-și scarpină cu o nervoasă înverșunare blana încâlcită de praf și scaieți până când vântul apucă și duce spre zări smocurile de păr ca semn al schimbării de look pe sub antica zgardă și pentru că puricii tot îi
NEW LOOK de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365199_a_366528]
-
veți putea alege subiectele... - Vă rugăm din suflet, dați-ne Vianu... - Este cazul să vă dovediți maturitatea așa că scrie-ți: numărul unu Mihail Sebastian, numărul doi Victor Ion Popa! Murmurele s-au stins încetul cu încetul, penițele au început să alunece pe hârtie desenând cunoștințele fiecăruia în materie de dramaturgie contemporană. Singur, Albert părea să se fi poticnit după ce scrisese enunțul subiectului la teză. Nu pentru că nu avea habar de subiect; i se părea prea șters, prea banal. Piesele lui Sebastian
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
lipsite de păr. - 2, 4, 5, 11, 22, 44 - Gata! Să-l chemăm pe Cornel, să comandăm prăjituri, să... - Ce s-a întâmplat? Cum nu înțelegea? Era limpede ca lumina zilei! - Au ieșit! Numerele dumneavoastră! Duminică! Profesorul se lăsă să alunece de-a lungul peretelui, ca și când nu l-ar mai fi ținut mai mult picioarele și se adună covrig cu capul prins între genunchi. Cerasela abia îi auzi cuvintele: - Duminică am fost la sora mea la Posmuș, am uitat să trec
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele... de ea... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură ... Citește mai mult trăiesc în cea mai bunădintre lumiunde tu ai rămas fratecu steleleluna și laculcu plopii mereu fără soț ...ieșiți din legiau plecat cu iubireamareaîmi
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
să-i declar iubirea mea și când el a adormit cu capul pe masă, m-am întors și am privit-o. În momentul acela am simțit cum ea și-a lipit piciorul de al meu și atunci mâna mea a alunecat sub masă și am început să o mângâii. Simțeam în corpul meu, senzații nebănuite până atunci și o plăcere carnală care mă făcea să tremur. Am continuat să o mângâii pe sub rochie, ea m-a prins de mână și m-
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/364783_a_366112]
-
2012, începe să se anunțe încă din 2011. Dar nu mă așteptam ca primul semn să îl am încă din prima zi a anului. Stai să vezi. Cu două zile înainte de Crăciun, Cristiana -fiica cea mică, studentă la Cluj- a alunecat pe gresie și și-a fracturat o mână. A făcut Crăciunul cu noi și a plecat imediat înapoi, pentru că un profesor țicnit le fixase un examen pe 3 ianuarie. Leni, nevastă-mea, a mai stat două-trei zile ca pe ace
BURLACUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364818_a_366147]
-
definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge liniștită mentorul. Îi atinge mâna, pe care o mângâie în mod repetat. Aud parcă, printre suspinele decente ale Manuelei, o voce ce pare sosită din genune: ,, În liniște alunecăm spre moarte Amurgurile-n umeri înfloresc Și gândurile sunt clepsidre sparte Care în alb de lună amorțesc” Mă așez pe una dintre banchelete din lăcaș și încerc să mă încălzesc. Mi-e atât de greu să însoțesc oamenii pe ultimul
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
Fericirea unui mărunt lucru, Călătorește-n lumea mică. în universul prea abstract. Căci am visat un orb din naștere, Și-am devenit un tact. M-am mâniat curând Căci prea târziu mi-am dat seama Că am tot. Și-am alunecat precum o piatră prin praștie într-o strâmtoare fierbândă. Colindând și remușcând o obligație de-a pururi pură de-a pururi prea înaltă. Explicăm prea des neînțelegerea, și-al nostru gen ne-mpiedică să răspândim un gând refugiu și neluminat
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
locuință. Să bată covoarele, să șteargă praful, să mai aranjeze cărțile în bibliotecă. A avut mare grije să schimbe cearceafurile de pe pat. Obosit, seara adormi devreme. Se visa într-o sală mare de bal valsând cu Maria îmbrăcată în alb. Alunecau, aci se făcea că pe un parchet lustruit, altă dată parcă valsau într-un nor alb-azuriu fără să atingă podeaua. Maria, partenera de dans, când se învârtea în piruetă, avea chipul soției, iar la a doua piruetă avea fața Mariei
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
tăcerea. În asemenea zile privești pierdut în depărtare Te adâncești în lume până devine adâncul din tine Și, treptat, observi cum pulberea de pe nisipuri brodează cu aur irizat Un petic de speranță... Cum strigătul pădurii trezește păsăretul.. Cum reîncepe viața alunecând în sus. Solstițiu de iarnă Mahalaua își mestecă măruntele-i drame - Istorisiri picante și febră viscerală... Adorm conștiințe-n fetide lupanare Bolborosind despre diverse dizeuze obscure Când întunericul mușcă din trupul fraged al nopții. Precepte mustesc în minți înfierbântate Gonind
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
sau un lup. Licantropia nu este doar un delir psihotic sau folcloristic, ea se regăsește, adesea, în viziunile sau visele multor oameni normali, mai ales când acești sunt impresionați de anumite detalii din imaginea danturii sau a ochilor unei persoane. Alunecăm deseori în fantastic, iar această glisare are totdeauna la bază detaliul monstruos: culoarea neobișnuită și forma ciudată a ochilor, o anume căutătură a privirii, dezvelirea gingiilor și a caninilor mai lungi și ascuțiți, lungimea exagerată a unghiilor semănând cu niște
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
cât și cunoașterea limitelor nordice ale Antarcticii de sub banchize indică acest lucru. Hartă seamănă perfect cu o fotografie a Pământului, realizată din satelit. Datorită formei sferice a planetei, o astfel de fotografie ilustrează continentele situate mai departe de centrul imaginii, "alunecând în jos", la fel cum se întâmplă pe harta lui Piri Reis. Celebrul Erich von Daniken subscrie teoriei, aducându-i însă completări îndrăznețe. El crede ca, in problematică harților se poate vorbi despre o intervenție a extratereștrilor. Aceștia ar fi
HARTA LUI PIRI REIS, UN MISTER NEDEZLEGAT! de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364947_a_366276]
-
alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa ce i se întâmpă și fugea ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa ce i se întâmpă și fugea ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
vă mișcați că vă ajut eu! Auzea vocea șoferului, dar nu percepea sensul cuvintelor. Vedea figura îngrijorată a conducătorului auto și mâna întinsă a acestuia; încerca să se ridice, dar nu avea forța necesară. Picături de sânge îi întunecau privirea, alunecându-i pe față. Prinse mâna șoferului reușind să se sprijine pe un genunchi. Cu greu întrebă: - Ce s-a întâmplat, domnul Gelu?Am fost loviți? - Am avut accident, doamna Carmen! A intrat în noi o camionetă ce circula pe contrasens
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > JOC SUAV Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou, aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Ceva mai încolo era o câmpie, Clipele se-nșirau în salba timpului, Iz de smirnă, busuioc și iasomie Dilata voluptatea anotimpului. Zefirul se ondula-n crengi armonios Parcă era
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
am cules! Sentimente tandre, mângâieri ca de moar Înflorind emoții, farmec de culoare... Ne-am trezit într-un joc de lumini, era doar Puritate,.. bucurie temătoare. Cerul deschis cernea picuri de vioară Vremea prea dulce aripa-și întindea Peste semnele alunecate-n vară, Peste strălucirea care ne oglindea... Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Referință Bibliografică: JOC SUAV / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
de lumini, era doar Puritate,.. bucurie temătoare. Cerul deschis cernea picuri de vioară Vremea prea dulce aripa-și întindea Peste semnele alunecate-n vară, Peste strălucirea care ne oglindea... Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Referință Bibliografică: JOC SUAV / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
mea, doar așa poate arăta Raiul, dacă există cumva. M-am îmbrăcat în rochia acestui magic apus, ce mi-a încărcat sufletul de frumusețe și liniște, am sărutat cu privirea strălucirea luceafărului ce își ridicase capul în spatele lunii și am alunecat în noapte pe corabia viselor rupte din realitate. Viață, de acum nu vreau să mă grăbești, vreau să culeg fiecare apus ce-mi va fi dat să ating și să-l ascund dincolo de perdeaua sufletului meu, să-l retrăiesc de câte ori
MAGIA UNUI APUS DE SOARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366330_a_367659]
-
frig mai este și abia o luminiță se zărește în depărtare, iar zăpada scârție sub picior ca niște surcele uscate, că-mi vine să fluier la cer din cauză că am început să văd stele verzi printre bobițele de lacrimi ce-mi alunecau printre gene și cădeau pe obrazul care-mi ardea ca focul, când dă bunul Dumnezeu să ajung la o răspântie de drum, unde întâlnii un creștin de rumân. „Și el... tot pribeag ca mine ...în noapte tîrzie de iarnă” - gândesc
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre în santa scala cu două vacante lucarne din care lumina fugise... stele-n ruină lună bezmetică pelerinele nopții cad peste noi vertrebele străzii alunecă-n gropi aerul nopții modelează păsări pe cer se-aude țipăt de lebede dincolo de zidul prăbușit... miercuri, 11 februarie 2015 Referință Bibliografică: zid prăbușit / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015. Drepturi
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]