5,281 matches
-
argumentul lui Isus să nu sară în ochi: din cauza răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, după cum o arată conspirația lor de a-l ucide pe însuși Fiul său, mai marii preoților se află în fața judecății. Această amenințare împreună cu cea reclamată anterior prin aluzia la Ier 7 i-a determinat pe mai marii preoți să-i ia viața lui Isus. Al patrulea motiv pentru care Isus a stârnit împotrivire fost momentul ungerii cu ulei de către femeia necunoscută (Mc 14,3-9). Pentru mult timp comentatorii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fapt, chiar așa s-a întâmplat. „Cuvintele instituirii”, amplu atestate (Mc 14,22-25; 1Cor 11,23-25; Didahia 9,1-5), ne furnizează o mărturie în plus că Isus și-a anticipat moartea și a încercat să o înțeleagă. Cuvintele sale fac aluzie la mai multe pasaje scripturistice (Ex 24,8; Ier 31,31; Zah 9,11). Prin vărsarea sângelui, Isus află o garanție a alianței și împărăției lui Dumnezeu. Adăugarea cuvântului „nou”, ca în „noua alianță” de către Luca (Lc 22,20), ar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sublinierea este personală). În același fel, Isus a crezut că Dumnezeu se mâniase pe poporul său pentru că i-a refuzat cuvântul. Observăm acest lucru când Isus plânge asupra Ierusalimului (Lc 19,41-44; Mt 23,37-39 = Lc 13,34-35) și în aluzia amenințătoare la păstorul din Zaharia 13,7 pe care Dumnezeu l-a doborât la pământ. Dacă Isus și-a prevăzut moartea, atunci ne putem întreba totodată: oare nu și-a anticipat și învierea? Ar fi fost foarte straniu dacă nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și lui însuși) printr-o prezicere confidentă a învierii sale. Cuvintele lui Isus, „după trei zile va învia” (Mc 8,31) și în celelalte evanghelii, „a treia zi” (Mt 16,21; Lc 9,22; cf. 1Cor 15,4), probabil fac aluzie la oracolul prin care Osea promisese reînnoirea lui Israel: Ne va face să trăim în două zile și, a treia zi, ne va ridica și ne va face să fim în fața lui (6,2). Acest oracol este însă deviat prin
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
însăși identitatea sa. Mai întâi, depoziția martorilor care afirmau, „Noi l-am auzit pe acesta spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omenești și în trei zile voi construi un altul nefăcut de oameni»” (Mc 14,58), face aluzie la profeția lui Isus cu privire la judecata care va veni asupra Ierusalimului și a templului său. Isus face trimitere la acest lucru atât prin acțiunea sa în templu (Mc 11,17) și prin parabola viei (12,1-12), cât și prin profeția
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de purpură, purta coroană de lauri și ținea un sceptru în mână (ex. Dio Cassius 6,23; 44.11 [Iulius Caesar]; Appian, Războaiele civile 5,130 [Augustus]; Dio Cassius 59.25.3 [Gaius Caligula]). Îmbrăcămintea de purpură ar putea face aluzie și la ținuta împăraților eleniști din timpuri mai vechi (cf. 1Macc 10,20 [„haină de purpură și coroană de aur”], 62 [„să-l îmbrace în purpură”]; 11,58 [„să se îmbrace în purpură”]; 14,43-44 [„îmbrăcat în purpură”]; Lc 16
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
interpretare scripturistică comună în manuscrisele de la Qumran) îl menționează pe „Leul mâniei” (care se referă la Alexandru Ianeu) care „obișnuia să atârne oamenii de vii” (4Q169 fragmentul 3-4, coloana I, linia 7). Această precizare ar putea fi foarte bine o aluzie la incidentul înregistrat de Josephus. Într-adevăr, practicarea răstignirii în Israel în antichitatea târzie, atât de autoritățile iudaice, cât și de cele romane, a influențat înțelegerea textului Dt 21,22-23: „Dacă cineva comite un păcat vrednic de moarte și este
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
înlocuit fidelitatea față de Cezar, oficialul „fiu al lui Dumnezeu”, cu cea față de Isus, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu. Ceea ce mai înainte îi atribuia lui Cezar, centurionul îi atribuie acum lui Isus: nu Cezar este divi filius („fiul lui Dumnezeu”, făcând aluzie la titlul latin al marelui împărat Augustus), ci Isus. Implicații teologice Iată câteva dintre variatele implicații teologice ale morții lui Isus. Din perspectiva iudaică, definită de trăsăturile mesianismului popular din antichitatea târzie, Isus este un Mesia ratat. Așa cum reiese din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
este un om drept, care ține legile ebraice cu privire la mâncare, își împarte hrana și hainele cu cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții judecați și exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
stranii care le definesc și care, în mod repetat, trec neobservate. Prima. Dacă citim relatările pascale, observăm absența ciudată a Scripturilor, spre deosebire de povestirea ultimelor zile din viața lui Isus - arestarea, judecarea și răstignirea - unde, peste tot, găsim ecouri, citări și aluzii din Vechiul Testament. Psalmii, Isaia, Daniel, Zaharia și alte cărți au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în structura povestirii. Întorcând pagina către relatările pascale, ce s-a întâmplat cu toate aluziile și ecourile scripturale? Pur și simplu lipsesc. Ioan
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
răstignirea - unde, peste tot, găsim ecouri, citări și aluzii din Vechiul Testament. Psalmii, Isaia, Daniel, Zaharia și alte cărți au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în structura povestirii. Întorcând pagina către relatările pascale, ce s-a întâmplat cu toate aluziile și ecourile scripturale? Pur și simplu lipsesc. Ioan afirmă că cei doi ucenici care au mers la mormânt „nu știau încă Scriptura, că el trebuie să învie din morți”, dar nu spune despre care Scriptură este vorba. În Luca, Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
închipui că unii se gândesc că această absență scripturală e motivată de faptul că cei care au scris acele narațiuni - ne aflăm în a doua generație de creștini - deja au cercetat amănunțit povestirile și au dat la o parte toate aluziile și ecourile. Ipoteza nu ține, deoarece există patru narațiuni independente care expun relatarea în cuvinte și moduri diferite. Este mult mai plauzibil să demonstrăm că aceste povestiri, deși scrise mai târziu, de fapt le reflectă pe cele scrise cel mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Este nostalgia față de un absolut îndepărtat și totuși atât de urgent în experiența autentică a vieții cotidiene, nostalgia Absentului. Prin această expresie intenționăm să calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cusur, descoperă o dimensiune în care să-și situeze propriile simboluri și tendințe aluzive, anticipatoare, evocatoare. Omul lui Sartre este pasiune pentru absolut, cel despre care vorbim tinde spre Absolut, dar acceptă limita. Aceasta este și rațiunea pentru care face aluzie și nu definește, se dispune să caute și nu pretinde că posedă totul. Psihanaliza existențială a lui «homo simbolicus» ne face să descoperim prezența lui «homo ermeneuticus». Cine se pune pe sine în raport cu lumea și viața plină de simboluri și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
caute și nu pretinde că posedă totul. Psihanaliza existențială a lui «homo simbolicus» ne face să descoperim prezența lui «homo ermeneuticus». Cine se pune pe sine în raport cu lumea și viața plină de simboluri și folosește ca instrumente ale cunoașterii ascultarea, aluzia, anticiparea, manifestă prin însuși modul în care gândește structura tipică hermeneuticii. Pentru acesta a gândi înseamnă a interpreta. Pentru ca să aibă loc interpretarea este necesar un context, obiect al interpretării, care nu trebuie să fie clar și distinct, ci bogat în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nou până acasă, și treptat ne-am obișnuit amândoi cu drumul acesta făcut împreună. Mă străduiam să n-o iau în serios, o bruscam permanent, îi răspundeam mereu ironic. Cu toate astea, am observat repede cât începeau să mă doară aluziile ei la diferiți prieteni cu care îmi spunea că se vede duminica "la o canastă" sau sâmbătă seara "la un ceai". Trebuia să suport, chiar cu un zâmbet condescendent și ironic, tot felul de confesiuni. Eram la curent cu marele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care a folosit-o întotdeauna când s-a simțit superioară cuiva sau stăpână pe situație. Atunci făcea o mutriță în același timp cinică, afectat vinovată și misterioasă, care mă scotea din sărite. Limbajul ei începu să se încarce de aluzii și termeni erotici, pe care îi strecura compulsiv, indiferent de subiectul discuției. Simțeam ca vrea să se laude cu ceva sau să-mi transmită ceva și că dorința ei era mai mare decât grija de-a nu mă răni. Ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să termin cu ea pentru totdeauna. Dar, ajuns acasă, iar mă înduioșam, nu eram în stare să accept evidența: ea își găsise pe altul și nu mai vroia să aibă de-a face cu mine. Știam din tot felul de aluzii și ce e cu insul respectiv, un vaporean stupid care îi adusese blugi măsura cincizeci și opt, pentru dosul ei imperial, care-i băgase pe gât un casetofon nichelat, ca să asculte Frank Sinatra și Cleopatra Melidoneanu, care pica din când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că trebuie să mai contenim cu imprudentele noastre întîlniri noaptea, acum, când toată lumea veghează și pe inginer, și pe Chabù. Adevărul era că nu știam nici eu cum o să se termine legătura aceasta a noastră. Maitreyi făcuse o sumă de aluzii d-nei Sen, pretextând că eu m-am îndrăgostit de o prietenă a ei (pe care noi o poreclisem Anasuya încă pe când citeam și comentam împreună Shakuntala) și că nu știu cum să fac s-o cer în căsătorie; iar doamna Sen răspunsese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cultural! Și nici nu îndrăznesc să-mi închipui ce s-ar putea întîmpla mai târziu, când chiar și memoria culturală se va elibera de matca ei istorică și voi rămâne om în general... Nu știu dacă înțelegeți la ce fac aluzie? întrebă, coborând ușor glasul. - Vorbeați de Heraclit... - Exact. Mă refeream la acel fragment în care Heraclit afirma că "drumul în sus și drumul în jos sânt de fapt, unul și același lucru". Evident, citisem și eu, ca toată lumea, fragmentele lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e atât de important. Mult mai important este faptul că a îmblînzit lupii, urșii și mistreții prin muzică și poezie. Mai ales prin poezie, pentru că magia supremă o constituie verbul. - Vino la subiect! îl întrerupse Orlando. - Înțelegeți la ce fac aluzie: fiarele sălbatice sânt oamenii în starea lor naturală și, puteți adăuga, vă invit chiar să adăugați, chiar și oamenii în condiția lor culturală. Tot sălbateci sânt dacă n-au acces la logos, dacă, adică, n-au fost confruntați cu singura
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
La 4,30? repetă Adrian, frecîndu-și fruntea. Într-adevăr, de ce la 4,30? Trebuie să existe un răspuns. Dar, ca să-l găsesc, trebuie mai întîi să identific pe celalt, pe cel care se află înapoia mesagerului. Înțelegeți la ce fac aluzie, adăugă, întorcîndu-se către vecinele lui. Ca să folosesc limbajul teologic - și precizez că-l folosesc numai ca limbaj, căci altminteri teologia mi-e indiferentă și poate chiar inaccesibilă - ca să folosesc limbajul teologic, nici mesajul, nici purtătorul lui, mesagerul, nu te pot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din noi numai la asta ne gîndim: enigmatică și oracular-miraculoasă, cum prea bine spui, dar ce-a vrut să spună? - Eu recunosc foarte sincer, reluă Ieronim, că, oricât ar fi de absurd, enigma aceasta mă obsedează. Dacă a făcut vreo aluzie la trecutul mai mult sau mai puțin misterios al casei acesteia sau la trecutul familiei mele, nu mă interesează. Le cunosc toate câte s-au întîmplat și, deși le păstrez amintirea, nu mă interesează. Sunt singurul - sau ultimul, cum vreți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui Lorinț. - Nu e vorba acolo de un Boddhisattva și de Buchenwald? Celălalt ridică din umeri. - Într-un anumit fel, e vorba și de asta. Dar Ieronim prezintă lucrurile cu totul altfel. În primul rând, nu e nimic, nici măcar o aluzie, în legătură cu Siddharta, care a devenit Gautama Buddha, și toate celelalte. Cel căruia i se spune Boddhisattva, pentru că n-avem cum să-i spunem altfel - îți repet, nu vrem să facem din el un sfânt sau un martir în sensul creștin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
minte? Câte aventuri în două, trei volume, ba chiar în douăzeci și două - Proust, bunăoară, nu are douăzeci și două de volume? Sau poate mă înșel, poate am calculat greșit, am numărat și operele din tinerețe; știi la ce fac aluzie, Pastiches et mélanges și celelalte... - Ziceți-i înainte, domnule elev; căci ziceți bine, îl încurajă Iliescu. Apoi întoarse capul și scuipă cu putere, departe, către porumbiște. - Ivan! exclamă emoționat Darie. Aș putea să-ți vorbesc o noapte întreagă numai despre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]